Cazul clasic pe care îl putem da aici este fosta Uzină Tractorul din Braşov, care deşi putea fi în continuare foarte rentabilă, având modele de tractoare ca U650 (sunt unii întreprinzători mai mici care le fabrică şi astăzi), a fost adusă în mod premeditat la faliment. Nu dintr-o dată. Mulţi ani, marii noştri politicieni (precum masonii Radu Vasile, Adrian Năstase, Călin Popescu Tăriceanu şi alţii) i-au şters datoriile, au menţinut-o în viaţă artificial, au subvenţionat-o cu sume mari de la bugetul statului, dar şi prin împrumuturi cu dobânzi foarte mari. Ei nu avut interesul să meargă, aşa cum nici agricultura nu au sprijinit-o. Şi ştim cât de necesare sunt aceste tractoare cu utilajele aferente pentru mecanizarea şi rentabilizarea agriculturii.

Este posibil să fi fost o răzbunare a masoneriei? Credem  că da. Pentru că, aici la 15 noiembrie 1987 (fosta Steagul Roşu), a avut loc prima revoltă anticomunistă, chiar dacă iniţial a avut ca obiect revendicările salariale ale muncitorilor. Zeci de muncitori au fost atunci maltrataţi, închişi, deportaţi, urmăriţi permanent de Securitate.

Deşi uzina amintită avea comenzi la începutul anilor ’90 în ţări precum Iran şi altele, sunt convins că au existat persoane care au periclitat în mod voit contractele externe, acţionând la comandă francmasonică. Pe de altă parte, nici pe plan intern nu s-au luat acele măsuri vitale de sprijinire a agricultorilor şi agriculturii româneşti, pentru a beneficia de utilizarea tractoarelor. Guvernările din timpul masonului Ion Iliescu au fost catastrofale pentru agricultura românească.

Astăzi ne spun norvegienii că pământul românesc ar putea hrăni 80 de milioane de oameni şi tot ei sunt uluiţi să constate că noi importăm două treimi din alimente… Iar străini care au cumpărat sute şi mii de hectare în România au ajuns să defrişeze solul fertil de deasupra (care se formează în sute de ani!) şi să-l transporte cu vagoanele în alte state europene şi mai mult fără a plăti niciun fel de taxa vamale!…

Ştim cu cât dezinteres a fost tratată în general agricultura românească, acest sector în fond atât de important pentru economie şi pentru asigurarea unui nivel de trai decent populaţiei. Să spunem doar că, din 3 000 000 de hectare irigate în 1989, astăzi am ajuns să avem doar 750 000 iar pentru paza acestor sisteme de irigaţii statul român plăteşte anual peste 40 milioane de lei…

Alte dovezi de subminare a economiei naţionale? Peste 1250 de combinate şi întreprinderi din România. Plus I.A.S.-urile şi C.A.P.-urile din zona rurală. Milioane de locuri de muncă pierdute. Obligarea şi încurajarea migraţiei forţei de muncă spre alte state, îndeosebi europene. Alt mason notoriu Mugur Isărescu împreună cu alţii, au acţionat la ordinele ocultei, renunţând la tezaurul românesc înstrăinat la Moscova în 1917, au luat măsuri uneori pentru a spori inflaţia, au limitat rezerva de aur a României la 100 de tone în ţară, chipurile ,,din superstiţie” etc. Etc.

Greşelile în materie de economie ale lui Ceauşescu sunt minore în comparaţie cu privatizările frauduloase şi falimentarea combinatelor şi întreprinderilor. O explicaţie o putem întrezări astăzi. Masonii ştiau dinainte că România va intra în Uniunea Europeană, că dispun de pârghiile pentru a o forţa să adere la spaţiul comunitar. Şi, în consecinţă s-au gândit şi au observat că aceste întreprinderi şi combinate erau rentabile doar în măsura în care furnizau mărfuri în alte state în curs de dezvoltare şi din lumea a treia. Iar interesul lor era ca acestea să dispară, piaţa de desfacere a produselor româneşti să se mute în Europa pentru a se crea aici o piaţă integrată europeană, depinzând strict unii de alţii.

Dacă România ar ieşi astăzi din Europa, s-ar boicota în mod cert exporturile române în Europa, care astfel ar fi obligate să se orienteze spre alte zone ale lumii. Dar care zone, când pieţele de desfacere deja s-au format şi concurenţa este peste tot extrem de acerbă? Această schimbare nu s-ar putea face peste noapte, pentru că ar conduce la haos sau mai rău, la colaps economic.

Semnalele trase în mass media, precum că am fost reduşi la statutul de simplă colonie europeană sunt perfect îndreptăţite. Tindem să devenim tot mai mult o ţară agrar-industrială, în care se produce ceea ce vor europenii (din Germania şi Franţa îndeosebi, care conduc UE) şi din care firmele străine extrag profituri uriaşe, pentru că sunt impozitate la un nivel foarte redus. Economiştii ne spun şi ne avertizează mereu că noi importăm cu mult mai mult decât exportăm, iar acest deficit comercial se acumulează. De Radu Iacoboaie pentru FrontPress.ro