Lecția de mecanică a Regelui Mihai
Nu o să fie o surpriză pentru nici unul dintre voi dacă o să vă spun despre M.S.R. Regele Mihai I al României că a fost și că a rămas un împătimit al automobilismului. Regele nu si-a ascuns pasiunea care i-a marcat viata. El a spus întotdeauana cu mândrie : „Cred că m-am născut cu volanul în mână”. Încă de la sase ani a fost cuprins de pasiunea pentru motoare şi pentru automobilele de toate felurile. Acum, după aproape 90 de ani pasiunea sa este încă aceiași. Tocmai de aceea cred că un articol apărut în anul 1931 care ne relateaza cu lux de amănunte momente din viața Voevodului Mihai (atunci în vârstă de 9 ani) petrecute în garajele regale merită citit și de noi, cei de azi. Articolul a fost scris de reporterul A. Dumbrăveanu și a apărut în săptămânalul “Realitatea ilustrată” – numărul din 26 martie 1931:
“ (…) Gardistul cu mustăţile sure din poartă, a luat poziţie... Mustaţa din dreapta i s’a zăpăcit niţel. Prin poartă, un automobil cu cifra regală în faţă, irupe în stradă şi porneşte navalmc înspre Imperială... La volan e Marele Voevod Mihai. Surâde şoferului care e alături. De la volan până la capul Măriei Sale să tot fie zece centimetri. Suficient ca ochii să cuprindă priveliştea din faţa... În plină viteză, automobilul a ajuns in faţa hotelului Imperial, a făcut o curbă elegantă şi a intrat in curtea palatului.
 |
| Voievodul Mihai în atelier |
E ora 11 dimineaţa şi ploaia a început de-a binelea. Pe trotuare,trecătorii s’au oprit totuşi şi aşteaptă... Maşina a ieşit în adevar, din nou afară: Marele Voevod a întors în curtea palatului şi revine in stradă... De astă dată, fiindcă strada merge in pantă, a franat puternic... Piatra e însă umedă şi roţile dinapoi patinează... Bolidul negru pare o sanie ce alunecă de sus în jos. Marele Voevod râde din toată inima fiindcă frânarea roților și patinarea celor dinapoi îi procură plăcerea cea mai mare.
Vis-a-vis de garda palatului, lângă garajul în care altădată erau grajdurile, o tăbliţă aproape invizibilă: „Atelierul... Intrarea interzisă”. E o prelungire a dependinţelor, încăpere joasă, curată — pretutindeni pe aci e de altfel o curăţenie exemplară — cu ferestre mari, ce dau privitorului perspectiva întregei străzi, până în Calea Victoriei.. În faţă, un ofiţer, — căpitanul Caton Georgescu, comandantul parcului de automobile — aşteaptă... Când Marele Voevod a stopat maşina, căpitanul Georgescu i se adresează:
- - Măria Ta, s’a făcut unsprezece.
- - Da? Atunci să incepem.
Voevodul a coborât din automobil, vioi, surâzător, plin de viaţă. Păşeşte langă ofiţer şi parcurg împreună curtea, în fundul căreia e atelierul...
Căpitanul Caton Georgescu, comandantul parcului, a căpătat într’o bună zi, neaşteptata vizita a Majestăţii Sale Regelui (notă: Regele Carol al II-lea). Intrând în cancelarie, Suveranul s’a interesat de lucrările atelierelor şi apoi, a adresat o rugăminte:
- - Căpitane, te rog sa-l inveţi pe Marele Voevod mecanica...
- - Am inţeles, Majestate.
- - Dar te rog să-l înveţi de la A până la Z... Şi să faci practică cu el. Să nu-l laşi până nu învaţă… Te rog să-i iei scule şi să-i faci un program de lucru.
Şi fiindcă Marele Voevod era de faţă, Suveranul a completat zâmbind părinteşte:
- - Iar dacă n’o să asculte, să-mi spui mie...
- - Am inţeles, Majestate...
De atunci, căpitanul Caton Georgescu e profesorul de mecanică al Măriei Sale. I-a aranjat în această incăpere, un adevărat atelier... Mai întâi un banc cu toate sculele: începand cu diversele sisteme de chei franţuzeşti, pile, lese de tăiat ghevinturi, şurubelniţe, freze, menghine, richtfor, burghie şi sfârşind cu cele mai complicate compasuri. Apoi o instalaţie de maşini, toate pornite cu curent electric: un strung, bormaşină, polizor... Bancul, cu sculele în ordine e aşezat chiar lângă fereastră.
 |
| Voievodul Mihai la strung |
Profesorul de mecanică a întocmit şi programul de lucru — aprobat de Suveran — care e un permanent memento, pe banc... E parcă, în programul acesta, un plan de meşteşugar real. În partea întaia, Măria Sa se ocupă cu ajustarea unui cub, a unei încheieturi şi a unei coade de randunică. Apoi (la fierărie), descrierea unei forje, scopul şi combustibilul întrebuinţat, sudura, descrierea aparatelor, întrebuinţarea sudurei, particularităţile executărei sudurei, tinichigeria, tăierea cu foarfeca a unui disc de tablă, confecţionarea unui cap, lipirea cu cositor și îmbinarea a două ţevi.
Partea doua a programului e închinată technicei practice: motoarele, lucrări de executat în legătură cu reparaţia automobilului, etc. etc...Inutil să adaug că ordinea şi expresiile tehnice sunt copiate ad-literam din programul de lucru al Măriei Sale.
Elev şi profesor au intrat în atelier. Elevul, s’a dus cuminte la un dulap, şi-a desbrăcat haina şi a prins să-şi imbrace, singur, combinesonul de lucru, din panză obicinuită, peste care-şi trece halatul albastru de lucru...Lângă banc, e o frană. Voevodul Mihai se îndreaptă către ea, o atinge cu amândouă mâinile şi dă drumul curentului electric la maşini...Curelele de transmisiune se pun în mişcare, întreaga încăpere se transformă: Voevodul a venit la banc şi se adresează, elev cuminte şi sârguincios, profesorului:
- - Astăzi ce avem, domnule căpitan?
- - Trebuie să faceţi cubul la dimensiuni. Pe urmă, aveţi de făcut găuri la ciocane. Nu v’aţi isprăvit ciocanele.
- - Da, da. Astăzi trebuie să le isprăvesc.
Cubul, din fier dur, îşi are un corespondent în cositor, pentru a deprinde pe Voevod să facă deosebirea între metale. Elevul fixează cubul în șpingl, după ce l-a măsurat cu compasul... Alege apoi o pilă, nici prea mică, nici prea mare şi începe să mângâie cu dinţii de fier, peretele gălbui al cubului... Ai impresia, privind deaproape tabloul, al unui mic şi harnic meşteşugar,care-şi vede de lucru...
Nu de aceeaşi părere e însă şi profesorul, care surprinde pe elev uitându-se pe fereastră. Îi opreşte, pe la spate, mâna stângă:
- - Vezi, Măria Ta, că se opreşte pila cand te uiţi pe geam...
Voevodul se întoarce, îl priveşte oarecum stingherit. Profesorul explică:
- - Măria Ta să dea mai mult cu dreapta... Vezi, aşa...
Elevul se dovedeşte ascultător. Şi fiindcă e încă stângaci — defect al copilăriei — îşi trece pila în dreapta... şi cubul se nivelează.
- - Aşa... Acuma, domnule căpitan, trebuie să facem ciocanele.
 |
| Voievodul Mihai în atelier la 9 ani |
Măria Sa trebuce să-şi confecţioneze singur ciocanele — după mărime.Trece întâi la polizor: ascuţitul fierului care produce scântei la contactul cu roata de piatră,îi produce bucurie nespusă.Ochii urmăresc atent fiecare scânteie, şi meşteşugarul de neam ar voi să cuprindă în pumnii mici, ca într’un ghem,toată ploaia de scântei.
- - Aşa, acum să trecem dincoace.
E o altă maşină care-i place: bormaşina. Profesorul e atent. Voevodul potriveşte ciocanul în dreptul sfredelului. Vâră un picior pe pedală şi sfredelul alunecă în fier...
Afară, se aude un pufăit de mașină.Marele Voevod îşi aruncă privirea pe fereastră.
- - A plecat Buick-ul... Unde se duce?
- - Face o cursă cu dl. adjutant.
Un şofer intră în atelier:
- - Domnule căpitan, domnul mareşal mă trimite la...
Marele Voevod, după ce a ascultat, întreabă:
- - Şi o să lipsească mult?
- - Vreun sfert de oră.
Ciocanul trece apoi la strung, pe care Marele Voevod îl mânuieşte cu aceeaşi abilitate. De afară, se aude un alt motor de automobil.
- - Domnule căpitan, aud plecând şi pe "treisprezece".
- - Da, se duce la Cotroceni.
- - Stă mult acolo?
- - Nu, se duce şi se întoarce.Dar de ce întreabă Măria Voastra?
- - Fiindcă vreau să mă plimb. Îmi daţi voie?
“Treisprezece” e cea mai mare pasiune a Măriei Sale, care cunoaște cele peste douăzeci de maşini ale garajurilor regale... „Treisprezece” nu-i nici mai mic, nici mai frumos ca celelalte. Voevodul l-a dibuit însă şi a găsit că are cel mai bun frânaj. Poate deci patina în voie, fără prea mari sforţări...
- Aşa, gata... Acum îi trebuie coadă...
- - Măria Ta a uitat să cureţe pilele.
Voevodul a trecut din nou la banc, a ridicat o perie şi curăţa pilele...
- - Acuma, o să începem lucrul la călimara de colo...
- - Dar la tinichigerie când începem?
- - Pe rând Măria Ta.
- - Avem acum toate sculele.
- - Sigur. Dar care îi place mai mult Măriei Tale?
- - Mie îmi place polizorul şi bormaşina...
Un alt şofeur a intrat în atelier:
- - Domnule căpitan, s’a stricat marşalul „Fiat”-ului...
- - Marele Voevod râde cu poftă:
- - Cum ai spus?
- - Marşalul...
- - Se spune marşalier... marşalier...
Şi continuă să radă...
 |
| Voievodul Mihai la volan |
Prin faţa atelierului a trecut, în viteză, apucând spre str. Imperială, o limuzină în albastru. Marele Voevod o urmăreşte pană ce dispare pe Calea Victoriei.
- - Măria Ta ce crede că a fost maşina asta? .
- - Fiat nu era... Nici Buick...Era un Nash...
- - Exact... Dar cum l-ai cunoscut?
- - Am văzut în spate, lânga frană...
- - Ajunge astăzi. Acuma mergem in garaj.
- - Mergem.Vreau să văd ce face „minorul”…
Marele Voevod îşi desbrăcă halatul, apoi combinesonul şi trece la chiuvetă. Dă drumul apei, se spală şi se şterge pe mâini. Îşi imbracă apoi haina... După ce aruncă o ultimă privire in atelier şi se convinge că totul e in ordine, frânează manivela curentului electric. Roţile de transmisie se opresc. Şi când, elev şi profesor părăsesc încăperea, atelierul, cu toate sculele lui, rămâne cuminte.
Garajul e alături. Maşinile de serviciu ale palatului stau deoparte, iar maşinele Suveranului şi fiului Său, în cealaltă.În această din urmă parte aşezate parcă în ordine, automobilele — pe vârstă — ale Marelui Voevod. E mai întâi, cel mic de tot — şapte kilometri pe oră — primit în dar acum doi ani şi despre care s’a scris în această revistă. Fusese adus Voevodului de către unchiul său. Şi Voevodul se mândria:
- - E dela „oncle Niki” ...
Prea puţini erau acei cari ştiau că darul venise dela Paris, unde o inimă bătea pentru copilul regesc. Acum Voevodul priveşte cu oarecare compătimire maşina:
- - Asta o am de când eram mic...
Alături se odihneşte un bebe, ceva mai mărişor: un Morris-Minor (de aici porecla de minor) primit în dar în acest an, de ziua Voevodului, de la Suveran... Trio-ul îl întregeşte un Lincoln îngâmfat — ultima perfecţie... Pe care Marele Voevod îl mânuieşte ca pe cel cu şapte kilometri pe oră...
 |
| - Poate are ceva carburatorul... |
Un şofeur a deschis capacul uneia din maşini. Examinează atent piesele. Marele Voevod s’a apropiat şi intreabă:
- - S’a intamplat ceva?
- - Nu-mi place cum merge motorul.
Marele Voevod rămane o clipă mirat. Apoi:
- - Poate are ceva carburatorul...
- - Poate, să vedem...
Între timp, „treisprezece” s’a înapoiat. Marele Voevod a ieşit afară. Şoferul coborî din automobil. Căpitanul Georgescu a venit şi el afară. Elevul a venit langă profesor.
- - Domnule căpitan, azi îmi daţi notă bună?
- - Foarte bună, Măria Ta.
- - Dar acum mă laşi să mă plimb?
- - Sigur. Măria Ta poate conduce singur. Am încredere...
Şoferul intervine:
- - Nu mai are ulei.
- - Să-i punem ulei — replică Marele Voevod.
- Şi după ce a ajutat să fie turnat bidonul, Marele Voevod se aşează la volan :
- - Acuma conduc bine, nu-i aşa?
- - Măria Ta conduce elegant,ca Majestatea Sa Regele şi repede ca Alteţa Sa Principele Nicolae.
„Treisprezece” a pornit ca o vijelie spre grădina palatului...”
Sursa: Săptămânalul “Realitatea ilustrată” – numărul din 26 martie 1931, articolul “Măria Sa Voevodul Mihai la meșteșug” semnat A. Dumbrăveanu
deieri-deazi.blogspot.com