Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea,
Aş pleca nebun pe mare.
Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele,
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mâinii mele.
Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai şi umblă, Galatee !
Dacă tu ai dispărea...
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă,
Dulcea mea, amara mea,
Aş pleca în ţări de gheaţă.
Să te fac din ţurţuri reci,
Să te-mbrac în promoroacă,
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă…
De-ai cădea într-adevăr,
În momentul marii frângeri,
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.
Şi pe urmă aş pleca,
Umilit şi iluzoriu,
Unde este casa mea,
O mansardă-n purgatoriu.
Dacă tu ai dispărea
Şi din râsu-mi şi din plânsu-mi,
Te-aş găsi în sinea mea,
Te-aş zidi din mine însumi !