Actorul Petre Liciu – Drumeţul care a urcat muntele
Am părăsit pentru un timp lumea Artiştilor aproape uitaţi. Am încercat în articole anterioare să devoalez pentru voi destine de mari actori (Maria Ciucurescu, Sorana Ţopa, Agepsina Macri-Eftimiu, Leny Caler sau Nora Piacentini ), de dansatori (Lizica Codreanu) sau ale unor voci celebre din vremurile trecute (Florica Florescu, Gheorghe Ionescu-Gion sau Titi Botez). Mă întorc în lumea teatrului de la începutul secolului XX ca să vă povestesc despre un mare actor – poate cel mai mare actor de comedie al vremii – al Teatrului Naţional din Bucureşti: Petre Liciu.
Deşi s-a născut în familia unui magistrat (la 19 martie 1871 în Focşani) Petre Liciu s-a îndrăgostit de mic de lumea teatrului. La zece ani juca pentru prietenii familiei pe <> sau pe <>. La treisprezece ani juca pe o scenă construită in curtea părintească de la Iaşi, împreună cu o “trupă” de colegi-actori înfiinţată de el. Mulţi dintre tovărăşii de scenă de atunci ai lui Petre Liciu, au ajuns mai pe apoi actori pe marile scene din Bucureşti sau din Iaşi ( Petre Sturza, Vlad Kuzinnski, Penel, State Dragomir).
Totul părea doar o joacă sau o pasiune de adolescenţa. In tot acest timp Petre Liciu a urmat drumul impus de părinti către o viitoare carieră în magistratură. Să nu uităm că sfârşitul secolului al XIX-lea era încă o vreme în care meseria de actor nu era considerata una “onorabilă”.
Dar pasiunea nu era doar una a vârstei: în timpul în care studia dreptul la Universitatea din Iaşi, Petre Liciu s-a înscris în paralel, fără ştirea părinţilor, la cursurile de teatru susţinute de profesorul Galino la Conservatorul din Iaşi. Când tatăl său a aflat , l-a angajat în funcţia de copist la Tribunalul din Iaşi – tocmai pentru a nu mai avea timp pentru cursurile de teatru.
![Teatrul National din Bucuresti]( "Actorul Petre Liciu")
![Teatrul National din Bucuresti]( "Actorul Petre Liciu")
Pe scenele româneşti, se impune prin puterea talentului său, devenind unul dintre cei mai importanţi actori ai vremii, fiind poate cel mai apreciat actor de comedie. “Jocul său era simplu şi inteligent. Nu se dădea întreg de la primele momente când intra pe scenă. Cu cât însă înainta în miezul piesei, te fermeca, te răpea, te duceai cu el. Sub acest val de simplicitatea a jocului său se ascundea un studiu minuţios până în cele mai subtile amănunte. Calitatea de căpetenie a talentului lui Petre Liciu era o putere de caracterizare uimitoare” – spunea despre marele actor dramaturgul Zaharia Bârsan. Şi tot el: “Petre Liciu a fost dumeţul care a urcat muntele şi l’a urcat cu trudă pâna sus în seninul albastru”.
Amintesc dintre rolurile jucate de Petre Liciu doar: Moise din <>, Caţavencu din <>, Phileas Fogg din <>, Adolf Dubois din <> sau Rică Venturiano din <>.
O carieră fulminantă dar încheiată mult prea devreme: Petre Liciu a încetat din viață la doar 41 de ani (1 aprilie 1912) în urma unei operații la rinichi și a fost înmormîntat la Cimitirul Bellu din Bucureşti. Tot marele dramaturg Zaharia Barsan evocă : “ A fost cea mai frumoasă înmormântare care s’a pomenit în Bucureşti. Lume din toate păturile sociale şi de toate vârstele l’a însoţit la locuinţa din urmă. A fost o durere sinceră, au fost lacrimi adevărate pornite din adânc de suflet, a fost o jale care a isbucnit cu o putere nemaivăzută… Petre Liciu a fost cel mai iubit dintre artistii romani, a fost cel mai bun om care a trăit între culisele teatrului, a fost cel mai entuziast şi cel mai mare român suflet de artist pe care l’am cunoscut.”
Sursa citatelor, a informaţiilor şi ale fotografiilor: << Calendarul Minervei - 1913>> - articolul “Petre Liciu”– semnat Z. Bârsan
Totul părea doar o joacă sau o pasiune de adolescenţa. In tot acest timp Petre Liciu a urmat drumul impus de părinti către o viitoare carieră în magistratură. Să nu uităm că sfârşitul secolului al XIX-lea era încă o vreme în care meseria de actor nu era considerata una “onorabilă”.
Dar pasiunea nu era doar una a vârstei: în timpul în care studia dreptul la Universitatea din Iaşi, Petre Liciu s-a înscris în paralel, fără ştirea părinţilor, la cursurile de teatru susţinute de profesorul Galino la Conservatorul din Iaşi. Când tatăl său a aflat , l-a angajat în funcţia de copist la Tribunalul din Iaşi – tocmai pentru a nu mai avea timp pentru cursurile de teatru.
 |
E nevoit să renunţe la Conservatorul din Iaşi. Dar marea dragoste pentru teatru a rămas în sufletul lui.In anul1890 Petre Liciu demisioneaza de la Tribunal şi renuntă la “tihna traiului de acasa”. Pleacă la Bucureşti şi se înscrie la cursurile de teatru ale Conservatorului din capitală – unde îi are profesori pe St. Velescu si pe marele Grigore Manolescu– idolul său.
Incepând din anul 1892 – pe când abia terminase anul 2– a fost angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti – unde joacă în roluri mici mai întâi, apoi un rol principal (Tonton din piesa <>). Joacă apoi în roluri principale: Zorileanu în <>, Thibaut în << Cupa fermecată>> sau Camille Desmoulins în <>.
In acest din urmă rol este remarcat de marele om politic al vremii Tache Ionescu – ministru al instrucţiunii publice în acel timp – care la sfârşitul unei reprezentaţii urcă pe scenă, îl felicită şi îi acordă o bursă pentru continuarea studiilor de teatru la Paris – pentru 3 ani. Ca urmare în anul 1894 tânărul actor pleacă să işi continue studiile dramatice în capitala Franţei – dar revine peste doar doi ani: “n-a mai putut rezista dorului de ţară şi râvnei de a juca mai curând teatru în limba românească”.
Pe scenele româneşti, se impune prin puterea talentului său, devenind unul dintre cei mai importanţi actori ai vremii, fiind poate cel mai apreciat actor de comedie. “Jocul său era simplu şi inteligent. Nu se dădea întreg de la primele momente când intra pe scenă. Cu cât însă înainta în miezul piesei, te fermeca, te răpea, te duceai cu el. Sub acest val de simplicitatea a jocului său se ascundea un studiu minuţios până în cele mai subtile amănunte. Calitatea de căpetenie a talentului lui Petre Liciu era o putere de caracterizare uimitoare” – spunea despre marele actor dramaturgul Zaharia Bârsan. Şi tot el: “Petre Liciu a fost dumeţul care a urcat muntele şi l’a urcat cu trudă pâna sus în seninul albastru”.
Amintesc dintre rolurile jucate de Petre Liciu doar: Moise din <
O carieră fulminantă dar încheiată mult prea devreme: Petre Liciu a încetat din viață la doar 41 de ani (1 aprilie 1912) în urma unei operații la rinichi și a fost înmormîntat la Cimitirul Bellu din Bucureşti. Tot marele dramaturg Zaharia Barsan evocă : “ A fost cea mai frumoasă înmormântare care s’a pomenit în Bucureşti. Lume din toate păturile sociale şi de toate vârstele l’a însoţit la locuinţa din urmă. A fost o durere sinceră, au fost lacrimi adevărate pornite din adânc de suflet, a fost o jale care a isbucnit cu o putere nemaivăzută… Petre Liciu a fost cel mai iubit dintre artistii romani, a fost cel mai bun om care a trăit între culisele teatrului, a fost cel mai entuziast şi cel mai mare român suflet de artist pe care l’am cunoscut.”
Sursa citatelor, a informaţiilor şi ale fotografiilor: << Calendarul Minervei - 1913>> - articolul “Petre Liciu”– semnat Z. Bârsan