Acum cateva zile povesteam urmatoarea intamplare:
Cum nu am primit niciodata raspunsuri la aceste intrebari, am presat in timp cu trimiterea de mesaje. Aiurea. Intr-o furie... Poate-poate reusesc sa fiu contactata de persoana respectiva la telefon. Nu speram sa fiu contactata in termeni civilizati, si eu intinsesem coarda prea tare. Dar se pornise de la o gafa pe care nu mi-am dorit-o. Si, sincera sa fiu, nu-mi doream publicitate la televiziune, mai ales daca stiam ca nu aveam de ce sa mi se faca publicitate si nu o cerusem defel. In plus, am intins din nou coarda prea tare. Devierea apelurilor. Nu des, poate o data sau de doua ori. Puteam sa fiu acuzata de hartuire, desi m-as fi linistit daca persoana in cauza nu m-ar fi pus intr-o situatie mai mult decat penibila fara voia mea.
Reactia de "cealalta parte"? Agresivitate verbala. Amenintari. Furie dusa pana la extrem. Si iar amenintari. Cu reclamatii la politie si pe unde se poate. Cu zarva la servici. Inutil efortul...
Ceea ce nu inteleg este de ce atata furie? de ce se cramponeaza cineva de un gest stupid?
Repet. Candva aproape ca am fost pusa in fata unui fapt aproape implinit. Aceea de a intra in direct in emisie pe un post de televiziune, fara sa fi discutat in prealabil cu realizatorii despre asta si fara sa fiu persoana publica sau fara sa fi cerut acest lucru. In plus, mi s-a cerut aproape fara drept de apel sa contactez realizatorii unei emisiuni tv. In mod normal as fi refuzat, dar fusesem sunata insistent la servici si vroiam sa stiu de ce, Nu pe telefonul sau calculatorul personal, discret, decent, asa cum ar fi fost normal, ci la locul de munca. Starnind curiozitatea colegilor fara ca macar sa stiu de ce, Oamenii aceia nici macar nu erau obligati sa ma caute peste tot. De ce s-o faca? Nu era o problema profesionala pentru mine si nu eram obligata sa fiu material de umplutura pentru emisiuni tv.
Oare stiu sefii dumneavoastra, draga doamna Laura Micolschi, pe cine si cum contactati telefonic? Si de ce? Era mai simplu sa fi vorbit pe email. Fie si telefonic. In privat. Fara valva. Fara reclamatii. Fara ura si sicane.
Mingea e in terenul dumneavoastra. Jucati-o cum trebuie si veti castiga.
In urma cu ceva timp, vad prin intermediul e-mail-ului ca primisem un mesaj pe o pagina destinata medicilor. Un mesaj care oricum nu avea legatura cu "atmosfera" de pe site. Pur si simplu, persoana care imi transmisese mesajul se recomanda ca fiind angajata pe... postul de televiziune Antena Stars si imi cerea sa o contactez pe un numar de telefon pentru a discuta intr-o anumita problema. Nu mi-a spus de ce... Asa ca am ignorat mesajul...
A doua zi, cred, primesc un telefon de la una din asistentele mele. Mi se parea curios, Cu doar o zi in urma fusesem in acea scoala si nu credeam ca puteau aparea probleme urgente de la o zi la alta, atat de urgente incat nu ar fi putut astepta pana a doua zi, cand avea sa ne vedem iar. Fata mi-a spus rapid despre ce era vorba. Fusesem cautata la secretariat de catre o doamna pe nume Laura Micolschi. De la Antena Stars. Cu totul altcineva fata de cine imi trimisese mesajul cu o zi inainte. Isi lasase si numarul de telefon, ca sa o contactez.
Desi nu aveam nici o obligatie, i-am trimis un mesaj la acel numar, in care ii ceream relatii. M-a sunat de pe un alt numar. In final, din cele 2-3 numere de pe care ma contactase, i-am retinut unul singur, in cazul in care m-ar fi contactat mai tarziu: 0744684719.
Buunnn... Primul schimb de replici m-a bulversat. "As vrea sa discutam pe tema.... Poate in direct la emisiunea..."... Tema? Ceva la care nu ma pricepeam prea mult. Ceva de horoscop sau numerologie. E adevarat, citesc destule pe temele astea, din amuzament si pentru relaxare, si urmaresc si emisiuni tv pe aceste teme, tot de amuzament. Oarecum... Dar de aici si pana la a discuta de pe pozitia unui avizat in domeniu era cale lunga. Am parat discutia si am intrebat-o de unde si pana unde i-a venit ideea sa discutam pe tema asta. Ca daca e sa judecam drept, nu sunt specialista in asa ceva. Si in plus ma luase pe nepregatite. Am aflat treptat-treptat ca vazuse pe unul din blogurile mele un articol pe tema asta preluat din presa, Am inchis frumusel discutia si mi-am vazut de treaba, nu fara a fi deranjata. Dar numarul i l-am pastrat in agenda telefonica.
"Scorpie" cum sunt, i-am trimis de cateva ori mesaje cu adresele web ale blogurilor mele. Ca sa le promovez. Asta dupa un timp. Mi-a intors o replica care m-a lasat paf. In sensul ca m-a intrebat cine sunt si cu ce ocazie i-am trimis mesajele. "Dar nu mai stiti ca tocmai dumneavoastra m-ati contactat candva, cautandu-ma la servici, ca sa discutam despre o tema de pe blogul meu? Credeam ca sunteti interesata de bloguri si ati fi vrut sa le mai studiati si sa discutam, poate, pe viitor pe o anumita tema de pe ele"... Stupoare. Parca gresisem persoana. Mi s-a spus ca nu e cazul sa ii mai trimit mesaje cu recomandari de bloguri. Cum treaba s-a repetat de cateva ori, eu avand totusi intentii bune, mi s-a sugerat de catre aceasta doamna ca, daca o mai agasez mult cu mesaje, voi avea de-a face cu politia, putand fi acuzata de hartuire.
Stimata doamna! Am si eu cateva nelamuriri, daca nu va suparati.
1. Bine! Ati intrat pe blogul meu. Foarte bine! Ati citit. Si mai bine! Ati vrut sa discutam pornind de la blog. Dar n-ati vazut ca totusi, pe blog, exista o micuta rubricuta de contact? Unde, ce-i drept, este doar adresa de mail. Ba chiar doua adrese, Atat si nimic mai mult. Daca n-am pus acolo si numarul de telefon, inseamna ca despre blog prefer sa discutam doar pe e-mail. Ori n-am inteles de ce v-ati complicat, incercand sa ma contactati prin cu totul alte zone ale internetului si apoi la servici. Oricum era putin probabil sa va fi satisfacut doleantele cu o asemenea abordare. Mai mult! V-as fi acuzat eu de hartuire
2. De ce ati refuzat mai apoi invitatia mea de a intra mai des pe fiecare din toate blogurile pe care postez? Deodata nu mai sunteti interesata? Ma indoiesc in acest caz ca lucrati in mass media, in conditiile in care v-ati intors cu 180 de grade fata de pozitia initiala, in care erati amatoare de comunicare.
Nedumeririle inca raman. Si vor ramane mult timp. Si nu cred ca voi lamuri vreodata problema...
In urma cu ceva timp, vad prin intermediul e-mail-ului ca primisem un mesaj pe o pagina destinata medicilor. Un mesaj care oricum nu avea legatura cu "atmosfera" de pe site. Pur si simplu, persoana care imi transmisese mesajul se recomanda ca fiind angajata pe... postul de televiziune Antena Stars si imi cerea sa o contactez pe un numar de telefon pentru a discuta intr-o anumita problema. Nu mi-a spus de ce... Asa ca am ignorat mesajul...Cum nu am primit niciodata raspunsuri la aceste intrebari, am presat in timp cu trimiterea de mesaje. Aiurea. Intr-o furie... Poate-poate reusesc sa fiu contactata de persoana respectiva la telefon. Nu speram sa fiu contactata in termeni civilizati, si eu intinsesem coarda prea tare. Dar se pornise de la o gafa pe care nu mi-am dorit-o. Si, sincera sa fiu, nu-mi doream publicitate la televiziune, mai ales daca stiam ca nu aveam de ce sa mi se faca publicitate si nu o cerusem defel. In plus, am intins din nou coarda prea tare. Devierea apelurilor. Nu des, poate o data sau de doua ori. Puteam sa fiu acuzata de hartuire, desi m-as fi linistit daca persoana in cauza nu m-ar fi pus intr-o situatie mai mult decat penibila fara voia mea.
Reactia de "cealalta parte"? Agresivitate verbala. Amenintari. Furie dusa pana la extrem. Si iar amenintari. Cu reclamatii la politie si pe unde se poate. Cu zarva la servici. Inutil efortul...
Ceea ce nu inteleg este de ce atata furie? de ce se cramponeaza cineva de un gest stupid?
Repet. Candva aproape ca am fost pusa in fata unui fapt aproape implinit. Aceea de a intra in direct in emisie pe un post de televiziune, fara sa fi discutat in prealabil cu realizatorii despre asta si fara sa fiu persoana publica sau fara sa fi cerut acest lucru. In plus, mi s-a cerut aproape fara drept de apel sa contactez realizatorii unei emisiuni tv. In mod normal as fi refuzat, dar fusesem sunata insistent la servici si vroiam sa stiu de ce, Nu pe telefonul sau calculatorul personal, discret, decent, asa cum ar fi fost normal, ci la locul de munca. Starnind curiozitatea colegilor fara ca macar sa stiu de ce, Oamenii aceia nici macar nu erau obligati sa ma caute peste tot. De ce s-o faca? Nu era o problema profesionala pentru mine si nu eram obligata sa fiu material de umplutura pentru emisiuni tv.
Oare stiu sefii dumneavoastra, draga doamna Laura Micolschi, pe cine si cum contactati telefonic? Si de ce? Era mai simplu sa fi vorbit pe email. Fie si telefonic. In privat. Fara valva. Fara reclamatii. Fara ura si sicane.
Mingea e in terenul dumneavoastra. Jucati-o cum trebuie si veti castiga.