Economia legionara

Cu toate acestea proiectele noastre, acțiunile noastre, luptele noastre necesită bani pentru a putea fi realizate și pentru a fi durabile. Dar mai ales, mai presus de toate, libertatea și independența noastră vis a vis de sistem necesită o autonomie financiară. Doar aşa se va putea realiza o adevărată ruptură de ordinea burgheză a cărei principală putere e dată de subjugarea economică a indivizilor prin muncă salariată, credite, datorii, teamă de șomaj.

Banul nu este ochiul dracului, desigur cu condiția că își menține un rol subordonat, strict funcțional şi că nu devine un scop în sine. Banul este un instrument, un servitor care trebuie să rămână la locul lui, dar care în acelaşi timp este indispensabil.

Primul care a introdus această necesitate e fără dubiu Corneliu Zelea Codreanu, arhanghelul fulgerător, care a teoretizat și pus în practică „economia legionară”. Economia Legionară, încredințată cu furnizarea de combustibil pentru lupta politică, poate fi rezumată pe scurt după cum urmează: păstrarea banilor în comunitatea noastră militantă, acumularea treptată de capital, înființarea de rețele economice paralele, autofinațarea proiectelor noastre, garantarea siguranței financiare a activiştilor noștri, crearea unor locuri de muncă proprii în cadrul mișcării noastre, pentru a nu fi nevoie de a răspunde în fața nimănui și mai ales în faţa dușmanilor noștri. Totul are ca scop instaurarea unei adevărate autogestiuni militante. În sinteză, acest sistem constă practic în reinvestirea în circuitul militant a posibilității economice maxime a fiecărui membru în parte.

Locul unde merg să mănânc, unde merg să beau cu prietenii, locul de unde mă îmbrac sau de unde îmi cumpăr cărți și discuri, locul unde îmi petrec sfârșitul de săptămână, meșterul căruia îi comand o lucrare, persoana la care am datorii sau de la care împrumut bani, toate aceastea nu trebuie să fie chestiuni indiferente, lăsate la voia întâmplării, ci dimpotrivă, ele sunt acțiunile ce ţin de militantismul de zi cu zi. Acesta trebuie să fie canalizat permanent înspre efortul de a favoriza ieşirea la suprafaţă a acestei „economii legionare”. Fiecare act al nostru de cumpărare, fiecare act economic, este şi un act politic. Pentru a rezuma aceste acțiuni la rigoarea ideologică cea mai pură, este imperativ necesar să privilegiem sistematic camaradul comparativ cu diferitele facilități oferite de sistemul de piață. Astfel vom pune bazele acestei indispensabile „economii legionare”, răspuns concret și comunitar la criza economică și la anomalia socială, fenomene cauzate de liberalismul financiar.