LA NAE - "VARIETEU FAMILIAR"
După periplul prin “Hollywood-ul” bucureştean, Ion Tik, ziaristul interbelic al “Ilustraţiunii române” ne conduce la un spectacol de varieteu – într-o cârciumă în care convieţuiau într-o simbioza perfectă varieteul cu mirosul de mititei.
 |
| Petrecere cu... artiste de varieteu |
Loc de petrecere al chefliilor bucureşteni, restaurantul “Varieteu familiar” era deschis şi patronat de Nea Nae Florian pe Calea Griviţei la nr. 347. Localul, o cârciumă lungă şi îngustă, în care fleicile şi mititeii se perpeleau pe îndelete pe grătarul încins şi “gâdilau” nările pofticioase ale clienţilor. Într-o latura a localului, o scenă pe care se produc “artistele”:
“Una, cu glasul răguşit, trudindu-se din greu săne cânte ceva din vocea stridentăde odinioară. Este cântăreaţatitulară a localului... Cântă cu acompaniament de jazz "0 donna Clara”.Cele douăcolege "obligate”să le aplaude,bat din palme plictisite. De altfel sunt singurele care aplaudă pentru ai antrena şi pe ceilalţi “să încurajeze artista"... Dar clienţii îşi văd de băutură, la mese, înfierbântaţi de vinul care se suie cu iuţeala fulgerului la cap...”
ANETTA, DANSATOAREA CU BRETON
 |
| Anetta - Dansatoarea cu breton |
“Aneta, căreia localnicii îi spun “dansatoarea cu breton" pentru coafura... provocatoare ce poartă, este o cabotinăveche, trecută prin toata filiera mizeriilor de tot felul. Face, pentru anumite gusturi, pe care uneori le admiră şi chefliii veniţi de prin "Centru" pe girls-a localului... A fost pe vremuri favorita tavernelor din portul Galaţilor…
A avut şi ea, epoca ei, când sucea mintea marinarilor beţi. Iat-o în costum de marinar, costum copilăresc care o întinereste, la lumina becurilor afumate şi în ochii împăienjeniţi ai chefliilor, cu cel puţin zece ani.
Danseazăun dans mecanic, pe care-l ştie de demult... După“numărul" care se terminăde altfel foarte repede, trece la consumaţie, la mese, îndemnând cu o vorbăcu două înţelesuri, cu o glumă sau cu o vorbămieroasă la băuturi...Bea şi ea cât poate şi cât nu poate băutura acră, producătoare de veselieşi de bună dispoziţie...
Anetta, după indicaţia cunoscătorilor, este “fată bună",vorbăreaţa, cheflie chiar atunci când nu bea ; seducătoare când ţi se împăiejenesc minţile. Doar fardul excesiv şi bretonul uns cu ulei de migdale prea mirositor, încât supără
câteodatămirosulşi ochiipretenţiosi ai curtezanilor ocazionali.
Odată, unul, la un pahar cu vin, spre dimineaţă, în entuziasmul mesenilo, unul a stropit-o cu un sifon întreg pe faţă pentru “a-i muia faina”. Anetta a plâns eu lacrimi amare, blestemând meseria care o obliga săsuporte toate capriciile clienţilor, ba încă sa râdăcând sufletu-i plânge...
De-necaz, bea şi ea, bea în neştire pentru a face consumaţie localului şi deopotrivă pentru a-şi ineca necazurile.(…)
ACROBATA
 |
| Echilibrista Ketty Steinbach |
În indiferenţa generală, pentru că este ceasul când nimeni nu mai priveşte spre scenă, o acrobată face diferite figuri de echilibristică. Ketty Steinbach, aşa se numeşte “artista"îşi executa numărul conştiincios, ca şi când o sală arhiplină i-ar admira talentul...Echilibrista suie şi coboară scena, fără ca măcar un singur om să-şi întoarcă privirea. Şi doar Ketty este artistă de circ de mai bine de douăzeci de ani !
Ce vină are ea, dacă circurile au dispărut ? Ea frebuie să trăiască chiar dacă trebuie să facă ceea ce face aici în faţa oamenilor care petrec...La urma urmei, stimulează sş ea consumaţia în acest varieteu familiar în care lumea petrece cu mititei, fleici şi... artiste.
Ea ştie, în definitiv, cum să ''se strecoare pe la mese, cum să agaţe" un fraier, un provincial, un tânăr dornic de aventuri bizare sau chiar vreunul dintre cheflii cunoscători, într'un târziu, când ochii lor nu mai deosebesc obiectele şi cu atât mai puţin oamenii.(…)”
O să vă rog să completaţi tabloul “Varieteului familiar”cu chipul Lyei – şansonetista cu glasul răgusit. Adăugaţi apoi muzica lăutarului Costică care încântă “alesul public” ( atunci când artistele fac câte o “pauza de consumaţie”) cântând cu foc: “De trei zile, de trei zile, stau la Nasta şi nu mă ştie nevasta..”.
 |
| Costică lăutarul |
Mai puneţi, într-un colţ pe “Dulcineea” care dezmiardă chelia lucioasă şi albă a unui bătrânel venit din altă parte a oraşului. Nu uitaţi de florăreasa care şi-a vândut bucheţele de flori pe la mesele chefliilor galanţi. Imaginea se poate completa cu cei doi bătrâni vânzători de opiu (“marfă bună, de calitate, inofensivă”) care îşi aşteptau răbdători muşterii. Şi peste toate adăugţi imaginea chefliului care a muşcat în glumă nasul tovraşului de chef spunându-i apoi:
“ - Bate-mă, omoară-mă dar aşa sunt eu păcaăos; până când nu muşc nasul lui frate-miu cu care beau , nu mă las...”.
Spre dimineaţa localul lui nea Nae primeşte zorii “într-o atmosfera veselă şi supraîncărcată de bună dispoziţie; chefliii şi-au schimbat mesele şi îşi spun acum graţiozităţi sau înjurături, în gluma”.Şi încetul cu încetul, clienţii părăsesc cârciuma afumată cu gând de reîntoarcere pentru un nou chef de pomină…spre seară.
Sursa : articolul “Bucureştiul petrece” - semnat Ion Tik - apărut în “Ilustraţiunea română” numărul din 21 mai 1931 - citit în BibliotecaDigitală a Bucureştilor.
deieri-deazi.blogspot.com