Relatări din “Trenul morţii”
 |
| Locomotiva "Trenului morţii" |
În 14 august 1930, în staţia de cale ferată Seceleanu de pe linia Bucureşti – Feteşti urmau “să facă cruce” trenurile “93” şi “96” . Primul a sosit trenul care venea de la Bucureşti şi a fost garat pe linia a II-a. Imediat după aceasta, şeful staţiei la trimis pe acarul Petru Moţoc să întoarca macazul de intrare în staţie pentru trenul ce venea de la Constanţa, tren care urma să traverseze staţia Seceleanu pe linia I. În mod inexplicabil acarul a blocat macazul spre linia II, linie pe care era garat deja primul tren. Mecanicul acceleratului ce venea de la Constanţa, văzând semnalele date de către acar, nu a mai fost atent la poziţia macazului şi a intrat cu toata viteza pe linia II. Din acel moment catastrofa a fost inevitabilă. Cele două trenuri s-au ciocnit – în urma impactului cele doua locomotive precum şi primele vagoane ale trenurilor au fost complet distruse. În catastrofa feroviară şi-au pierdut viaţa 8 călători şi alţi 11 au fost accidentaţi grav.
Poate că doar relatarea seacă a evenimentului nu are nimic deosebit. Ceea m-a determinat să transpun într-un articol pe blog povestea acestui accident feroviar au fost relatările câtorva pasageri din “trenul morţii” – relatari notate de reporterul “I.Z.”şi publicate în revista “Realitatea ilustrată” (28 august 1930). O să vă invit să le citiţi şi voi, avertizându-vă totuşi că unele dintre relatările şi imaginile ce urmează pot afecta starea emoţională a celor mai sensibili dintre voi:
“ Un om spunea, cui voia să’l asculte:
— Şi eu am fost în tren!
Voia să spună că şi el a fost în unul din trenurile ce s’au ciocnit în staţia Seceleanu, şi spunea aceasta nu fără un fel de mândrie. Era un obiect de curiozitate.Cei veniţi la faţa locului, după catastrofă, făcuseră cerc în jurul omului ce se fălia că fusese în trenul morţii...
— Şi cum a fost? întrebă cineva.
Omul îşi drese glasul şi începu:
 |
| Imagini din staţia Seceleanu făcute la puţin timp după produncerea catastrofei feroviare |
— Eu pot să spun că am văzut moartea cu ochii. Nu la figurat. Am văzut Moartea.Eram la fereastra vagonului, în acceleratul care venia dela Constanţa. Ştiam că în staţia Seceleanu ne vom încrucişa cu acceleratul, care trecea dela Bucureşti spre Constanţa, şi care ne aştepta în gară. Când am intrat în staţia Seceleanu, am văzut imediat că ni s’a dat drumul pe linia pe care ne aştepta trenul celălat. O scurtă sguduitură, mi-a confirmat această bănuială: am înţeles că mecanicul încearcă să franeze. Era însă prea tarziu.
Am intrat în staţie cu 50 km . pe oră.
M’am aplecat cât am putut pe fereastră, afară, ca să văd pe ce linie suntem. Locomotiva trenului care ne aştepta, se afla în faţa noastră, pe aceeaş linie, ca un monstru de fier. Am avut, în acea clipă de tragică certitudine, un fel de pană a minţii. Râdeam, — scuturat de nervi. În faţa mea, botul maşinii de care aveam să ne sfărâmăm, luase aspectul unei figuri de monstru, farurile erau ochii monstrului de fier iar grătarul era o gură rânjită, neagră.
Am închis ochii. Ceeace a vrut destinul, s’a întâmplat !...
Deasemeni, cei ce stăteau la ferestrele trenului stopat, au „văzut moartea cu ochii”, deoarece au ştiut cu câteva momente înainte de catastrofă, că acceleratul ce venia dela Constanţa, a fost îndrumat pe aceeaş linie! Clipe de supremă groază.
 |
| Vagon contorsionat în urma accidentului feroviar |
Un pasager din trenul ce aştepta în staţie, ne spune:
- - Eu am văzut moartea sub forma unor cifre !
- - !?....
Credeam că groaza a înebunit pe acest interlocutor bizar.
- În momentul când mi-am dat seama că trenul dela Constanţa
Vă închipuiţi groaza acestor oameni, cari au văzut „moartea cu ochii” . Unii,
aveau alături în compartiment, copii şi soţie. Cum să le spună ce avea ce se întâmplă ?
Şi mecanicii celor două locomotive, au văzut că trenurile se vor ciocni. Mecanicul trenului de Constanţa, a şi încercat să frâneze. Dar viteza era prea mare. După ce a frânat, a sărit jos de pe locomotivă. Era prea târziu. În aceiaşi clipă, s’a produs formidabila ciocnire, şi mecanicul fu ucis.
Locomotivele săriră de pe linie, complet deteriorate. Un vagon de siguranţă înghiţi unul de clasa III-a, ca pe o cutie de chibrituri, în teaca sa de lemn.Un vagon fu turtit ca o armonică şi se prefăcu în ţăndări. Pe o distanţă de 500 metrii, s’au împrăştiat sfărâmăturile vagoanelor. Cadavrele zac printre valize sparte.
Un braţ izolat, cu osul frânt...
Un cadavru are abdomenul rupt, ca o gaură haotică, în fundul căreia se zăreşte un os plat, inundat în sânge... E oribil...
 |
| Imagini de la locul catastrofei |
Un tren de ajutor. Vagonul-macara intră îndată în funcţiune pentru deblocarea liniei.
Macaraua-elevator, ca un cioc imens de cocostârc, prinde vagoanele sparte, le ridică prin aer şi le depune peste linii.
Cineva porunceşte:
— Daţi zor!... Până diseară linia trebue curăţită ca’n palmă: diseară trece Regele spre serbările marinei dela Constanţa...”.
O să va mai spun că în perioada interbelică acest accident feroviar nu a fost unul singular. Doar în anul 1930 s-au mai produs alte căteva:
- accidentul din halta Mânărade (între Copşa Mică şi Blaj) ân care un tren a ciocnit un autocamion pe un pasaj de nivel. Accidentul s-a soldat cu 2 morţi;
- accidentul de la Vânători (în apropiere de Sighişoara) – un tren a spulberat o căruţă – tot pe un pasaj de nivel;
- accidentul de la Găgeni: un tren de marfă plecat din staţia Slănic a spulberat un autobuz care circula pe şoseaua Ploieşti-Braşov. Între fiarele contorsionate ale autobuzului şi-au găsit moartea 26 de oameni;
- accidentul de la Zoiţa (pe linia dintre Buzău şi Râmnicul Sărat): un accelerat s-a ciocnit violent cu un tren de marfă. În accident a murit un om şi alţi câţiva au fost grav răniţi.
Surse:
-articolul “Trenul morţii” semnat “I.Z.” din revista “Realitatea ilustrată”– 28 august 1930;
- Radu Belu– “Sabotaje şi catastrofe feroviare din România”
deieri-deazi.blogspot.com