Vila aflată la colţul străzii Victor Babeş cu bulevardul Mihai Viteazul, niciodată nu a fost revendicată de urmaşii familiei celui mai important florar din Imperiul Austro-Ungar. Aşa se face că cel care au locuit acolo în chirie până în anul 1990, un ofiţer de Securitate – conform unei surse din Primăria Timişoara, a cumpărat casa pe legea 112. Partea interesantă este că nu toată casa a putut fi cumpărată, ci doar o parte. Cealaltă jumătate a aparţinând Primăriei Timişoara.

După ce a cumpărat casa cu bani de nimic, proprietarul a găsit repede un client pentru a se îmbogăţi, chiar dacă Legea 112 interzice vânzarea casei cumpărare timp de zece ani. Cei care au avut bani şi erau dispuşi să cumpere Vila Muhle erau membrii familiei de rromi înstăriţi Stancu.

Pentru a reîntregii clădirea, avocaţii lui Stancu au apelat la justiţie, câştigând fără nicio problemă. În mod ciudat, primăria nu şi-a exercitat dreptul de preemţiune,

Între timp, au mai avut câteva tranzacţii imobiliare între membrii aceleiaşi familii, iar ultima a avut loc în anul 2011.

Deşi legea spune că toate clădirie aflate în patrimoniu trebuie să treacă prin hotărâre de consiliu local, acest lucru nu s-a întâmplat în acest caz.

“La ultima vânzare, în mai 2011, s-a solicitat ca primăria să îşi exercite dreptul de preemţiune sau nu, având în vedere că face parte din ansamblu de patrimoniu. Nu şi-a exercitat acest drept deşi preţul de vânzare a fost de 100.000 de euro. Probabil că nu s-a pus problema de a cheltui bani pe case. Sper că aceste acte să folosească în discuţiile legate de Casa Mühle, pe viitor. În 2011 acesta a fost preţul oficial, poate fi luat în discuţie la expropiere”, a declarat Dan Diaconu, viceprimarul Timişoarei.

În perioada în care ţiganii încercau să facă o tranzacţie imobiliară, Casa Mühle se afla ipotecată de către Andrei Petrişor, actual consilier PSD, nimeni altul decât fiul avocatului Petre Petrişor.

Petrişor i-a împrumutat pe ţigani cu aproximativ 500.000 de euro, în decurs de mai mulţi ani, fiind instituite ipoteci pe teren şi clădire. Consilierul susţinea că el urmărea de fapt să pună mâna pe Casa Mühle.

Conform pressalert.ro, toate ipotecile au fost radiate din Cartea Funciară după ce în 23 mai 2011 (cu o zi înainte de a depune actele de vânzare-cumpărare la primărie), soţia consilierului local a dat o declaraţie notarială prin care afirma că i-au fost restituite toate împrumuturile şi nu mai are nici un fel de pretenţie, ulterior fiind radiate ipotecile.

Secretarul Primăriei Timişoara, Ioan Cojocari, a fost categoric când a fost întrebat de pressalert.ro despre vânzarea clădirilor aflate pe lista Monumentelor Istorice, afirmând că “toate trebuie să treacă prin consiliul local dacă este pe lista monunmetelor. Este treaba celor de la Direcţia Patrimoniu. Eu pun viza dacă-mi vine de la ei o hârtie. De unde să visez eu că un ţigan vrea să vândă ceva? Nu se putea fără consiliul local. Legea este clară”.

Fostul director al Direcţie Patrimoniu, Constantin Miuţ, susţine că documentul semnat este legal şi corect pentru că “există în hotărârea de consiliu o prevedere care spune că pentru un apartament nu trebuie să treacă prin consiliu local. Nu mai ştiu exact ce s-a solicitat în cerere. Au trecut doi ani de atunci. Sunt toate actele la Administrare Imobile”, a spus Miuţ, citat de pressalert.ro.

Primarul Timişoarei, Nicolae Robu, nu a primit acceptul Consiliului Local, pentru a purta negocieri cu proprietari pentru cumpărarea Casei Muhle. Şi asta pentru că la ultima şedinţă de consiliu, doi consilieri din partea Partidului Conservator şi unul de la PPD D au votat împotrivă.

Singura posibilitate este ca preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Titu Bojin, să ceară expropierea vilei.

“Proprietarii actualei case, şi ale altor case de acest gen, au sfătuitori bine documentaţi şi pregătiţi. Au legături şi informaţii la care un om de rând nu poate să aibe acces. Demersul meu a fost pentru reinstaurarea legalităţii. Miza nu este casa în sine, ci cutia Pandorei. Ce se poate afla despre procedele şi mecanismele care duc la acest gen de împroprietăriri, unde un funcţionar uită să trimitea o hârtie, sau pun o semnătură fără să fie atent”, a declarat Corneliu Vaida, unul din timişorenii care iniţiat protestele sub sloganul“Salvaţi Casa Mühle”.

Problema este că organiele de anchetă nu doresc să privească înapoi şi să vadă cum s-au vândut casele obţinute prin Legea 112, deşi timp de zece ani acest luru este interzis.

“Există o plângere penală din iunie 2012, pentru lucrări ilegale la un monument istoric, dar zace în sertarul unui poliţist care nu şi-a pus rezoluţia în acest dosar. În condiţiile în care în alte cazuri sunt mult mai expeditivi. Vedeţi exemplul acelor tineri care au spus că oferă 300 de lei ţigăncilor care dovedesc că s-au sterilizat, fără să le ameninţe sau să le oblige. Cel care a scris acel anunţa a fost ridicat de mascaţi. În alte cazuri justiţia nu face nimic”, a mai spus Vaida.

Mai mult, reprezentanţii firmei care a făcut lucrări la Casa Muhle, care nu au respectat autorizaţia de construcţie, sunt şi ei de negăsit. Există şi o plângere penală depusă la Parchet, legată de nerespectarea legii 422, legat de degradarea unui monument istoric.

„Acest demers a fost făcut pentru casă, nu împotriva proprietarilor şi etniei lor. Dacă erai italieni, americani aş fi făcut acelaşi lucru. Această casă e monument şi vreau să o văd la loc”, a mai spus Corneliu Vaida.

Casa Mühle poate deschide cutia Pandorei, deşi e puţin probabil ca acest lucru să se întâmple, cel puţin în perioada următoare. Deşi în ultima vreme s-a încercat aruncarea vinei doar pe ţigani, nimeni nu vorbeşte despre cei care au intrat în posesia vilelor din zona centrală. Cei care au locuit în ele înainte de Revoluţie au fost nomenclaturiştii comunişti şi foştii securişti, care după 1990 le-au cumpărat prin legea 112. Unii nu au aşteptat zece ani, cât spune legea, şi le-au vândut. Cei care aveau bani să cumpere asemenea vile erau ţiganii de mătase, pe care nimeni nu i-a întrebat vreodată de unde au averile fabuloase. De Stefan Both – Adevarul