Hipnotismul în slujba sufletului şi a frumuseţii
Şedinţă de hipnoterapie |
Prima jumătate a secolului XX este perioada în care hipnoza începe să se impună ca fiind un mijloc alternativ de terapie a sufletului. Practicată încă acum 3000 de ani de doctorii egipteni sau cu multe secole în urma de magii Persiei, de fakirii hinduşi sau de yoghinii indieni, hipnoterapia devine cu adevărat o ştiinţă abia în anul 1884 odată cu apariţia cărtţi “Sugestia în stare hipnotica şi starea de veghe” a doctorului Hipolyte-Marie Bernheim. Deşi acceptată cu greu la început, hipnoterapia este acceptată ca fiind o metodă de tratare a bolnavilor de savanţi de renume dintre care amintesc doar pe Freud, Pavlov , Broca sau Prince.
Astăzi hipnoterapia începe să fie utilizată din ce în ce mai intesiv în întreaga lume. Vrei să îţi schimbi comportamentul? Vrei să te lasi de fumat? Vrei poate să îţi vindeci acrofobia ? Hipnoterapia poate fi astăzi o soluţie…
Dar iată cum erau prezentate succesele noii ştiinţe în presa românească a anului 1929:
“ Publicul se deprinsese a "vadă pe scenă, experienţele de hipnotizm practicate de diverşii profesori în ştiinţe oculte". Parte din ele erau trucuri practicate de oameni abili, care făcuserăo meserie din aceste exhibiţii. Puţini la număr ştiau că în clinicile din străinătate şi chiar la noi în ţară, medici cu renume,lucrează pe acest teren şi au ajuns la rezultate fericite. Au ridicat hipnotizmul la rangul de ştiinţă, numai prin munca şi perseverenţa lor.
Nenumărate sunt cazurile de vindecare în tratarea bolilor nervoase prin hipnoză, atunci când tratamentul lor prin medicamente n'a dat nici un rezultat. Dacă am porni de la teoria unui medic german, care a susţinut că << minciuna>> este o boală nervoasă şi că prin hipnoză se vindecă, am putea marca încă un aport considerabil adus în domeniul medical.
Hipnotizmul a adus reale servicii şi criminalogiei. Adevărat este că în multe cazuri mediul în somnul hipnotic a indus în eroare autorităţile; dar aceste cazuri izolate n'au descurajat pe cercetători.
Profesorul psiholog Dr. Leopold Thoma, a pornit de la premiza că faţa este oglinda sufletului.Orice stare sufletească imprimă pe obraz urmele ei. Mulţumirea sufletească se reflectează pe faţa omului, supărarea la fel lăsând urmele bătrâneţei.”
PRIMUL CAZ
“ 0 tânără fată a cunoscut un domn pe care'l iubea mult şi cu care se logodi. Amândoi erau foarte fericiţi. Logodnicul moare într’un accident. Fata nu’şi mai găsea liniştea,nici odihna cu toate că nu'i lipsea nimic. Începuse să se ofilească - faţa căpăta creţuri din ce în ce mai accentuate. A fost supusă unui tratament hipnotic.
Figura No. 1 ne arată pacienta în momentul adormirei: pe faţa ei se poate lesne vedea urmele unei adânci suferinţe.
Figura No. 2ne-o prezintă în momentul trezirei din somnul hipnotic. Câtă schimbare, mulţumire desăvărşită, faţa descongestionată.”
AL DOILEA CAZ
Înainte de hipnoză |
“ După o durere mare o fată tânără, îmbătrânită înainte de vreme, supusă tratamentului hypnotic. Priviţi rezultatele:
Dupa hipnoză |
TRATAMENTE PENTRU “ARANJAREA SUFLETULUI” ?
“ Dar ceva mai mult : nu numai că se întineresc feţele prin acest tratament, dar se
modifică sufletul. Cum în Anglia copiii sunt supuşi unei operaţiuni pentru extirparea apendicelui se prea poate ca în viitor să fie supuşi unui tratament hypnotic pentru “aranjarea sufletului”. Vom ajunge a forma sufletele în laborator şi atunci desigur că omenirea va fi mai bună şi va ajunge la forme mai perfecte.
Privit pe vremuri cu neîncredere, astăzi hipnotismul, a ajuns un factor de care
medicina ţine seama atât în ceiace priveşte psihiatria şi mai ales cu privire la rezultatele practice demonstrative, care l'au aşezat în rândul celor mai însemnate cuceriri ale ştiinţei moderne.
Nu va trece multăvreme şi el va atinge ţeluri nebănuite până în present. În nenumărate facultăti şi laboratorii speciale, se lucrează pe acest tărâm de aproape un deceniu; iar literaturaprivitoare la această ştiinţă sporeşte pe zi ce trece.”
( Sursa: articolul “Hipnotismul în slujba sufletului şi a frumuseţii” – semnat Alfred– publicat în revista “Ilustraţiunea română” – numărul din 14 noiembrie 1929 ) citită în Biblioteca Digitală a Bucureştilor
deieri-deazi.blogspot.com