Interbelic news
Furt în stil american
 |
1935: 100.000 de oameni în pelerinaj la Maglavit pentru al asculta pe Petrache Lupu |
“ La magazinul Resch, din calea Victoriei, un furt de bijuterii, în stil american. Un escroc, de o îndrăsneală nemaipomenită, a furat un săculeţ cu briliante, ziua, în amiaza mare, în prezenţa clienţilor şi a patronului, făcându-se nevăzut printre matinalii trecători ai Căii Victoriei.Escrocul a lăsat în schimbul săculeţului cu pietre preţioase, un bileţel cu următorul conţinut :
<< I-am văzut pe politişti defilând la 10 Mai pe biciclete, motociclete şi automobile, înarmaţi până în dinţi. Am voit să le fac dovada, că, chiar dacă ar avea avioane, tot nu m'ar putea prinde... Mister Mak >>
Adevărat sau nu, cert, însă e faptul că, lovitura escrocului a reuşit de minune şi că politiştii noştri, pe jos sau pe motociclete, vor trebui să-l prindă cu un ceas mai devreme. Pentru că lovitura a fost dată “în stil american", comercianţii din Calea Victoriei au hotărât, ca fiecare în parte să-şi instaleze în faţa prăvăliei câte o mitralieră şi câte un detectiv, bineînţeles, nu dintre aceia “creiaţi pe hârtie" de noua lege a poliţiei.”( ”Ilustraţiunea română” – 3 iunie 1931)
Cravata contrafăcută
 |
| Inaugurarea noului cinematograf ARO |
“ Pe strada Lipscani, un scandal. Un cetăţean, care a cumpărat dela un negustor ambulant o cravată cu 20 de lei, protestează că vânzatorul l'a înşelat: cravata nu conţine decât câteva imperceptibile firişoare de mătase; restul, aţă proastă.
- Eu nu i-am vândut o cravată de mătase, ci una de mătase cu aţă...
Întâmplarea mi-a reamintit următoarea istorioară: La Paris trăia un negustoraş care vindea piftele de carne de... privighetoareşi ţipa omul cât îl lua gura şi oamenii consumau cantităţi enorme nu atât pentru natura cărnii, cât pentru ieftinătatea piftelelor...
Într’o zi, un client, contrariat de această disproporţie dintre preţul cărnii de privighetoare şi preţul piftelelor, întrebă pe negustor, rugându-l să-i explice această enigmă...
- - Nu-i nici o enigmă; răspunse negustorul. Să-ţi mărturisesc cinstit: eu amestec carnea de privighetoare cu carne de cal...
- - Cum faci?
- - Pun un cal - o privighetoare ; un cal - o privighetoare. Şi treaba merge de minune…”( ”Ilustraţiunea română” – 3 iunie 1931)
Invazie de lăcuste
 |
Nunta princiară la Sinaia A.S.R. Principesa Ileana şi Arhiducele Anton de Habsburg |
“ Ziarele înregistrează telegrama prefectului de Covurlui prin 'care se semnalează stoluri imense de lăcuste. În jurul acestei telegrame s’a ivit un alt conflict între gazetele politice. Gazetele opoziţioniste susţin că stolurile sunt lăcuste politice, ivite cu prilejul alegerilor; cele guvernamentale susţin, din contra, că sunt lăcustele fostului regim, alungate de actualii cârmuitori. Adevărul e că lăcustele politice sau nepolitice trebue... alungate, pentru că... sunt lăcuste care mâncând distrug şi puţinul pe care-l mai avem...” (”Ilustraţiunea română” – 10 iunie 1931)
Accident… muzical
“ La spitalul din Deva se găseşte o femeie cu numele de Gâlcea, care a înghiţit muzicuţa cu care’şi adormea seara copilul. Femeea a repetat fără să fi văzut sau să’i fi spus cineva, scena lui Charles Chaplin din << Luminile oraşului>>. Deosebirea e că, după turnare, Chaplin şi’a putut arunca muzicuţa din gât, pe câtă vreme nenorocita femee o păstrează şi acum în trahee, cântând ziua şi noaptea…” (”Ilustraţiunea română” – 14 mai 1931)
Machiajul interzis !
“ S’a revenit asupra m[surii care interzicea accesul în ministere funcţionarelor sulemenite, pudrate sau vopsite. Aceasta, în urma protestului formulat de morari şi de industriaşii de vopsele. A rămas doar chestiunea veşmintelor de mătase pe care o vor rezolva experţii tehnici ce urmează a fi numiţi de miniştrii respectivi. Se spune că numărul acestor postulate este fantastic. Unii s’au oferit să lucreze, alţii să mai plătească ei ceva… Cine n’ar vrea un asemenea control?” (”Ilustraţiunea română” – 14 mai 1931)
Cinematograful… odorant
 |
| Senzaţie La Moşi: Calul care vorbeşte cu lumea |
“ Ultima noutate : cinematograful...<> . După cinematograful mut, sonor, vorbitor, iată-l şi pe acela... mirositor. Invenţia este într’adevăr drăcească: pe viitor, spectatorii vor mirosi parfumul unui sărut..., de cosmeticuri; parfumul florilor, câmpiilor, pădurii ; mirosul... băuturilor, al fumului de automobile, revolvere, incedii... Invenţia prezintă totuşi inconveniente: pentru unele mirosuri care gâdilă nările cum ar fi de pildă praful de pe şosele - spectatorii trebue să fie armaţi cu câteva duzini de batiste. În ce ne priveşte, noi nu vom putea beneficia de aceasta nouă şi senzaţională invenţie deoarece sălile cinematografelor noastre, atât de prost ventilate, n'ar permite o asemenea tehnică: mirosurile... tari ale sălilor noastre le-ar împiedeca... pe celelalte.” (”Ilustraţiunea română” – 28 mai 1931)
Furtuna şi... vinul
“ 0 rupere de nori a provocat mari inundaţii în Capitală. Multe case au fost inundate, iar pompierii care duc adeseori lipsă de apă, au trebuit să pompeze sute de cisterne. La o cârciumă-restaurant, două pompe scoteau pe nerăsuflate, apa din pivniţă. Un cetăţean, obsedat de o asemenea operaţie într'un loc “scump inimei sale", s'a repezit la pompieri, strigând:
- Ajunge ! Asta-i o nebunie! Lăsaţi cârciumarul fără vin...
Un trecător i-a replicat însă:
- Nu-i vin, cetăţene; ci apa din vinul cârciumarului !”
(”Ilustraţiunea română” – 15 iulie 1931)
Moda picioarelor goale
 |
O nuntă originală la Braşov: miri şi nuntaşi pe biciclete |
“ A început sfioasă. Doar câteva “excentrice" care nu sau sfiit să parcurgă Calea Victoriei în numele higienei şi al unui început de nudism care are avantajul că poate fi tolerat chiar aşa, în combaterea rochilor scurte.
Vom avea, aşadar, pe Bulevard, Calea Victoriel, Lipscani, Smârdan, o expoziţie permanentă şi ambulantă de picioare groase, slabe, albe, galbene, negre, o infinită gamă care va absorbi atenţia celora care până cum admirau faţa sau corpul elegantelor noastre. Un progres sau un simptom bolnăvicios?” (”Ilustraţiunea română” – 24 iunie 1931)
Despre lapte, apă şi...viermi
“ Domnul colonel Vizante a întrebat de la tribuna Camerei pe d. ministru de interne dacă ştie că lăptăria municipiului Bucureşti furnizează lapte cu… viermi. Ministru a răspuns promt şi lapidar:
- Voi lua măsuri şi contra viermilor din lapte si contra celorlalţi viermi de la lăptăria municipiului.
Niciodată un deputat care întreabă un ministru n’a putut primi o satisfacţie mai mare. Totuşi, d. Vizante nu s’a arătat destul de mulţumit. Probabil că inimosul deputat cerea ceva şi mai grav: închiderea lăptăriei şi transformarea ei... într-un isvor de apă. Sub acest raport, poate fi liniştit – şi aşa bem în loc de lapte, destulă apă.” (”Ilustraţiunea română” – 15 iulie 1931)
Sursa: Numerele din anul 1931 ale săptămânalului “Ilustraţiunea română” au fost răsfoite în Biblioteca Digitală a Bucureştilor
deieri-deazi.blogspot.com