Din înaltul plin de boare rece,
Curg serpentine de carmin
Şi un domn – că-i zicem Toma – trece
Pe bulevardul Bolintin.
În urma lui, cu doi-trei motri
Cu pasul rar şi săltăreţ
Venea Manole zis al Petrei
Cu nasu-n vânt, cu părul creţ
Şi cum trecea prin filieră
Şi parc şi oameni şi decor
Lui Toma-i scapă-n atmosferă
Un pârţ urât mirositor.
Un aer greu, de neft, de varză,
Ce-i intră în nari, în gât, în oase
Şi împrăştie, până să se piarză
Suspecte gaze puturoase.
Manole adulmecând aroma
Ce întreaga-i fiinţă îi ispiteşte
Aleargă iute după Toma
Şi-l opreşte:
- Scuza-ţi, vă rog - a spus Manole
Vibrând cu vocea-i ca o strună
Dar, unde aţi cumpărat fasole
De-o calitate aşa de bună?