Filmul documentar ”George Manu. Rectorul din Zarca Aiudului”, în regia lui Nicolae Mărgineanu, prezentat luni la Cafeneaua Culturală La Vulturi, vorbeşte despre viaţa şi martiriul unuia dintre marii savanţi interbelici, care ar fi putut ajunge un Einstein al României, aşa cum au subliniat mai mulţi foşti deţinuţi politici prezenţi la eveniment. ”Un om cu dexterităţile lui George Manu ar fi putut ajuta întreg neamul românesc. Când răul se răsfrânge asupra neamului tău, este de neiertat”, a afirmat şi jurnalistul Claudiu Târziu.

Puţin cunoscut în România de astăzi, George Manu a fost apreciat în Occident ca fizician şi mai ales în Franţa unde în 1933 şi-a susţinut teza de doctorat condusă de Marie Curie. Acesta a fost citat de multe lucrări de specialitate, iar numele său a devenit cunoscut în Franţa şi pe plan internaţional datorită contribuţiei sale la fizica nucleară.

George Manu a renunţat la o carieră strălucită la Paris pentru a reveni în România, chiar dacă aici nu avea mijloacele necesare pentru a face cercetare pe măsura pregătirii sale. Profesorii care l-au cunoscut au apreciat patriotismul său şi primul tratat de fizică nucleară pe care-l publică în România.

În 1937, fizicianul intră în Mişcarea Legionară din convingere, pe fondul unui val de simpatie provocat de moartea lui Moţa şi Marin. Potrivit filosofului Sorin Lavric, el rezonează cu ideile legionare potrivit cărora România era ameninţată de trei mari pericole: politicianismul şi corupţia clasei politice, pericolul bolşevic şi pericolul iudaic. ”Fiind un intelectual de interior, Manu n-a ieşit în faţă, n-a vrut şi n-a avut funcţii politice, dar a fost un reper ca intelectual de rasă”, mai spune Lavric în film, arătând că fizicianul n-a avut idei antisemite, ci se opunea monopolului economic al acestora şi faptului că au fost vectori ai bolşevismului. Vestea uciderii lui Nicolae Iorga de către legionari îl va afecta profund.

Cât timp Mişcarea Legionară a fost la guvernare, George Manu n-a manifestat interes pentru funcţii publice. El a preluat conducerea interimară a Mişcării doar în 1943-44 când vine armata sovietică în România. La sfârşitul războiului trece definitiv în clandestinitate, dedicându-se exclusiv mişcării naţionale de rezistenţă. În 1948 este condamnat, în procesul sumanelor negre, la muncă silnică pe viaţă. Din acel moment, el îşi pierde urma sub adrese şi nume false şi se dedică total luptei împotriva comunismului.

În primăvara anului 1947, intelectualul a redactat un amplu memoriu intitulat În spatele Cortinei de Fier – România sub ocupaţie rusească, semnat cu pseudonimul Testis Dacicus (martorul dac). Acesta descrie cum un popor mic este nimicit în mod sistematic de o mare putere. „El intenţionează să informeze pe orice persoană imparţială şi în special pe conducătorii celor două puteri occidentale, Statele Unite şi Marea Britanie. Aceste state şi-au asumat în mod voluntar obligaţii precise prin Carta Atlanticului, care a devenit acum Carta Naţiunilor Unite. Astfel, naţiunile ameninţate de invazie străină şi subjugare au fost îndreptăţite să spere într-un viitor mai bun”, se explică scopul acestuia în prefaţă.

Dactilografiată în mai multe exemplare, în limbile română şi engleză, lucrarea a fost transmisă, prin intermediul misiunilor civile şi militare americane şi britanice în România, puterilor occidentale. Datorită agenţilor KGB infiltraţi în serviciul secret britanic, ea a ajuns cunoscută şi conducerii sovietice. ”Cartea a ajuns şi pe masa lui Stalin care a fost intrigat de datele economice atât de exacte. Au crezut că are o reţea puternică de spionaj. Dar el se baza doar pe o reţea de relaţii. Pentru că n-a avut niciodată o abordare sectară şi politicianistă, a primit sprijin şi informaţii”, explică în film fostul deţinut politic Gheorghe Jijie.

Cel mai impresionant episod din viaţa lui Manu a fost însă întemniţarea sa la Zarca Aiudului, unde a continuat să împărtăşească cu dragoste din cultura sa enciclopedică colegilor de suferinţă. Un fost deţinut politic Demostene Andronescu care l-a cunoscut în închisoare povesteşte cum el şi colegii de suferinţă învăţau limba engleză de la fizicianul care era licenţiat şi în literatură engleză. Manu a fost supranumit rectorul universităţii din Aiud ”pentru că efervescenţa sa intelectuală era atât de mare încât ţinea adevărate seminarii şi conferinţe în închisoare pe teme de matematică, fizică, istorie, literatură şi limbi străine”.

Fostul deţinut politic şi luptător anticomunist Radu Ciuceanu povesteşte în film că profesorul era as în limbajul Morse, inventând noi mijloace de comunicare în închisoare, prin mesaje transmise prin noduri şi sfori.

Dincolo de memoria extraordinară şi erudiţia sa, fizicianul este un model pentru noi astăzi datorită verticalităţii sale. Ultimele sale cuvinte au fost ”Să le spuneţi că n-am făcut nici un compromis”. Şi aşa a fost. ”Tot ce am făcut a fost ca să distrug comunismul. Îmi pare rău că n-am reuşit” , sunt cuvintele sale de testament. Când i s-a propus viaţa şi eliberarea, cu condiţia să lucreze pentru regimul comunist la centrul nuclear sovietic de la Dubna, el a refuzat ferm şi a preferat moartea, renunţării la idealurile şi crezurile sale. La fel a refuzat să-şi toarne colegii, să devină torţionar şi să se ”reeduce”, chiar dacă asta l-a costat viaţa.

După vizionarea filmului emoţionant al destinului unui român adevărat, fostul deţinut politic Marcel Petrişor a ridicat o întrebare: ”Câţi ar fi în stare să se mai sacrifice pentru un ideal, să renunţe la carieră şi la viaţă pentru nişte credinţe şi principii? El s-a adresat şi generaţiei tinere arătând cât de grea este mărturisirea în lumea actuală: ”Spusul adevărului costă. Să vedem ce vă aşteaptă şi pe voi că nu s-a terminat”. De Matei Dobrovie –Epoch Times