Din Bucureştii dispăruţi: strada Bazaca
 |
Strada Bazaca în anii '30 |
Vă voi povesti astăzi despre un alt loc uitat al Bucureştiului de odinioară. Despre o mică stradă cuprinsă între strada Halelor Centrale şi vechea Piaţă de flori. O stradă bazar – un adevărat muşuroi de comercianţi cu metehne orientale şi de cumpărători mai mult sau mai puţin grăbiţi, un “paradis al bonelor şi al slujitoarelor” în căutare de chilipiruri: strada Bazaca. Un “ciudat colţ de negoţ bucureştean unde, pe o suprafaţă de câţiva metri pătraţi, graţie metodelor de vânzare şi clientelei obişnuite, se face mai multă larmă şi mai mult dever decât la toate magazinele din strada Carol”.
O stradă “negustorească” plină de animaţie dar care a pierdut lupta cu “târnăcoapele edilitare” menite să facă loc pentru prelungirea Bulevardului Brătianu până în Piaţa 8 Iunie. Iată cum anunţa dărâmarea acestui colţ de Bucureşti săptămânalul “Ilustraţiunea română” din 27 octombrie 1937: “În curând şi acest ultim refugiu al pitorescului oriental dăinuind în inima Capitalei, va fi ras de pe suprafaţa pământului, iar pe locul unde se răsfaţă astăzi tejghelele pline de tot soiul de pânzeturi viu colorate, nu va mai rămâne decât o vastă piaţă, mai mult sau mai puţin bine pavată.”
Dispariţia străzii Bazaca a făcut uitate şi dialogurile savuroase dintre negustorii abili şi clienţii nehotărâţi “vrăjiti” să cumpere marfa expusa prin magazine, pe tarabe sau pe jos:
 |
| Magazinul Athanasiu&Co. din strada Bazaca: celebrul "La vulturul de mare cu peştele în ghiare" |
“ – Stai frumoaso! Stai Greta Garbo! Avem şorţuri de la Holivud! Când îl pui parcă ai fi Lya de Putti!”
“ – Am onoarea, am onoarea, stimate domn şi doamnă! La noi, la noi avem cele mai extra super prima – primissima calitate de atlas transportată cu avionul de la gurile Dunării!”
sau:
“ – Stai bădiţă, că basmale ca la noi nu găseşti nici la prăvălia Ţarului din Londra!”.
Vă voi mai spune doar că strada Bazaca a găzduit celebrul magazin bucureştean “La vulturul de mare cu peştele în ghiare” – mutat mai apoi într-un block de pe strada Carol (în spatele magazinului Cocor de astăzi) pe care firma vechiului magazin a dăinuit până de curând. Să însoţim acum pe Daria Luca, reporter al “Ilustraţiunii române” într-o plimbare pe vechea stradă bucureşteană, încă în “plină glorie” în anul 1932:
 |
| Strada Bazaca fotografie din anul 1932 |
“ Micul pasaj, care leagă piaţa de flori cu Halele Centrale, este poate cel mai vechi centru negustoresc al capitalei. Prăvălioarele sale, o uşa şi poate şi o fereastră, şi-au rostogolit mărfurile lor, ca un corn al abundenţei până în mijlocul străzii. Când trebuie să treci prin Bazaca, ai impresia că te împleticeşti printre bucăţile desfăcute de pânză şi stambă şi că le tragi după tine, chiar după ce ai izbutit să te smulgi din pasaj, ca dintr'un coşmar.
Şi dacă n'ar fi decât maldărele de mărfuri care închid calea! Cu o mică sforţare lucrurile se lasă date la o parte. Dar clienta care a avut imprudenţa să arunce un ochi distrat spre desenul unui barchet, e luată în primire de negustoraşii Bazacei, care şi-o trec de la unul la altul, ca pe o păpuşe de cârpe. Clienţii se cuceresc aci “cu japca".
- Poftiţi la noi.
- Aici găsiţi mărfurile cele mai moderne. Cu ce să servim pe duduia aceasta drăguţă?
- Poftiţi numai să vedeţi; n’aveţi nevoie să cumpăraţi.
 |
| Reclamă pentru magazinul "La vulturul de mare cu peştele în ghiare" jos în stânga apare adresa: str. Bazaca 1 |
Unul o trage de mânecă, altul de fustă, altul o ţine de braţe iar ultimul a reuşit s'o împingă – “vrea, nu vrea" - până în mica sa împărăţie.Mica burgheză, bona, lăptăreasa sau servitoarea, zâmbeşte, flatată de atâta slugărnicie din partea negustorului. Bazaca reprezintă pentru ele paradisul sau ceea ce este pentru cucoane Lipscănia.
- “Du-te, soro, şi târguieşte în Bazaca. Acolo e mai ieftin ca oriunde. La magazine, în Carol, le plătim noi la stofe şi chiria şi geamurile ale mari"...
E într’adevăr mai ieftin... Marfa se vinde însă cu “cotul"şi nu cu metrul. Ca un diabolic prestidigitator, vânzătorul împarte şi acest cot în jumătate când intinde şi saltă cu eleganţă între mâini marfa, acompaniind această operaţiune de o serie de formule de vrajă: “S'o purtaţi sănătoasă!”, “E o
stofă de o frumuseţe rară”, “Aţi târguit foarte ieftin", “Pentru dvs., în mod excepţional v'am făcut acest preţ", “Să trăiţi, să mai poftiţi"...
 |
| – Stai frumoaso! Stai Greta Garbo! |
Clienta e ameţită de acest potop de cuvinte şi convinsă că numai în Bazaca se târguiesc marile “chilipiruri".Dar mieroasele şi rarele exemple de elocinţă se schimbă adesea în dialoguri furtunoase şi pătimaşe.
- Domnule, ţi-am adus barchetul înapoi, mi-ai dat lipsă la metru.
- Ce ştiu eu, madam, ce-ai făcut d-ta cu marfa mea acasă? Eu ştiu că ţi-am măsurat-o chiar în faţa dumitale.
În alt colţ, alt conflict.
- Pe mine, nu mă păcăleşti. Eu nu sunt o ţărancă proastă, să-mi vâri pe gât, ce-ţi convine dumitale.
- Crezi, că dacă porţi pălărie pe cap te-ai şi făcut cucoană? Dac'ai fi cucoană, ai cunoaşte marfa fină şi modernă.
La alta gheretă conflictul s'a complicat chiar cu lacrămi şi cu apelul la reprezentantul ordinei publice.
- Domnule sergent, spune printre lacrămi o servitoare, m'a înşelat; mi-a luat azi dimineaţă 60 de lei pe o basma şi acuma am găsit alături aceeaşi basma cu 30 de lei.
“Domnul sergent" cam dă din umeri: “Deh! acum ai cumpărat-o,... dar dacă vrei, să mergem la circomscripţie".
 |
| Strada Bazaca - fotografie din anul 1932 |
- “Ce e fată?" Sare ca arsă patroana magazinului, “ tu ai fost beată când ai cumpărat basmaua, sau eşti cam lovită la cap?... Du-te şi reclamă-mă la poliţie!"
Iac'aşa se tratează clienţii în Bazaca.Nici sergentului nu-i convine să se puie rău cu negustorul care-i dă din când în când căte un cupon de stambă şi servitoarea nu ţine cu tot dinadinsul să dea cu ochii de domnii de la poliţie...
NEGUSTORII DE MĂRUNŢIŞURI
Mai bine îşi îndreaptă paşii spre negustorul de mărunţişuri din dosul halelor.
Întreabă de preţul fiecărui articol,- numai ca să poată vorbi de el; se hotărăşte în sfârşit să atace tocmeala pieptenelui.
- Cât vrei pe el?
- Să vi-l fac cu 12 lei. Eftin.
- Şase dacă-ţi convine.
 |
| Strada Bazaca în anul 1937 puţin înainte de atacul "târnăcoapelor edilitare" |
Clienta pleacă. Negustorul o cheamă înapoi. Ea nu se înapoiază şi repetă aceiaşi scenă aproape la fiecare negustoraş, dându-i iluzia că poate lui i-au fost hărăziţi sorţii încheierii acestei afaceri.Dar nu se poate hotărî atât de uşor dobândirea unui obiect! Amână cumpărarea lui pentru a doua zi. Tot vine şi mâine în piaţă după carne. Cu ce pretext să mai “flaneze"în faţa panglicilor şi a mărgelelor, dacă cumpără pieptenele de azi?...
Va veni deci şi mâine să piardă câteva minute din timpul preţios destinat de stăpâna ei garnisirii coşniţei, să viseze la stămburile din Bazaca şi la mărgelele din dosul halelor.”
Surse:
- articolul “Bucureştii care dispar: Bazaca” – “Ilustraţiunea română” din 27 octombrie 1937;
- articolul “Bazaca – paradisul bonelor şi al servitoarelor” – semnat Daria Luca– “Ilustraţiunea română” din 19 octombrie 1932.
deieri-deazi.blogspot.com