Ai îngropat durerea-n urlet
Și ți-ai sorbit, râzând, veninul.
Și ți-ai pictat pe chip un zâmbet
De parcă nu știi ce e chinul.
Te-ai ridicat ca din cenușă
Și ai pornit drumul care
Promite să deschid-o ușă
În spatele durerii tale.
Doar trupul ți-a rămas întreg
Când sufletul ți-a fost zdrobit.
Acum pe chipu-ți se aleg
Și lacrimi ce vor fi pierit.
