Te iubesc pana la divort
Cineva a constatat ca toti colegii din departamentul in care lucreaza sunt divortati. Unii chiar de mai multe ori. Atat femeile cat si barbatii care lucreaza in acest departament al unei banci din nordul Germaniei considera ca familia nu mai corespunde lumii in care traim. Fiecare are viata lui, acesta fiind un motiv suficient pentru a nu mai recomanda si altora casatoria. Toti au copii. Mai devreme sau mai tarziu copiii tot sufera din cauza unui divort, asa ca mai bine mai devreme decat mai tarziu. Asa spun toti. Banii nu sunt o problema pentru cei care lucreaza in departamentul cu pricina. Sunt in plina cariera, au toti un job foarte bine platit si traiesc in Germania. Se explica.
De ce se intampla asa ceva? Se intreba, si pe buna dreptate, persoana care a constatat cu uimire ca toti colegii sunt nevoiti sa plateasca pensie alimentara iar colegele sunt fericite ca sunt libere sa faca ce vor.
Intr-o zi, aceeasi persoana despre care va vorbeam, a auzit intamplator o discutie intre doua femei care intrasera sa faca curat in toaleta aceleiasi banci. Se anunatsera ca fiind de la Room Service. N-o sa ma marit niciodata, spunea ferm convinsa una dintre ele. De ce? Pentru ca de fiecare data cand vreau sa fac ceva nu am cum, iar el poate face tot ce doreste.
Se pierde libertatea intr-o casatorie? Ce inseamna libertatea intr-o casatorie? Ce mai inseamna iubirea? Care e locul copiilor intr-o casatorie in care fiecare are viata lui? Nu e de mirare ca oamenii, avand astfel de exemple ce devin un mod de viata, nu mai cred in casatorie. Copiii se pot face si in afara ei. Si copiii, la randul lor, vor avea copii dar nu intr-o casatorie. Si asa mai departe.
Iubirea nu va mai fi nemuritoare. Ar fi absurd sa mai crezi asta peste cateva sute de ani, cand copiii nu vor mai fi traind de mult intr-o familie avand acelasi domiciliu. A, iubirea fata de copii, parinti sau prieteni? Putem sa speram ca se vor mai folosi astfel de aprecieri. Copilul meu. Pana creste si-si ia zborul.. Catelul meu… Pana moare si-ti cumperi altul sau nu. Dar iubirea dintre un barbat si o femeie, de ce am mai spera ca va fi nemuritoare daca cei doi nici macar nu mai pot locui in aceeasi casa?
Va ramane iubirea celor care mai cred in ea, iubire pe care nu o vor atinge niciodata. In vis totul e posibil, in realitate … In realitate timpul ne este dat cu un rost.
Familia va apartine celor cu adevarat nebuni. Si ma refer la nebunii care cred in Iubire. Iubirea ca Persoana. Adica Iisus Hristos. Si poate ca asa trebuie sa se intample. De Vilia Lupu – Feminis