Ion Antonescu a fost un dictator foarte organizat. Toate şedinţele de guvern erau stenografiate şi transcrise cu grijă, astfel că ştim ce preocupări avea mareşalul Ion Antonescu pe timpul războiului. În şedinţa din 22 aprilie 1944, în vremea în care nemţii mâncau bătaie pe toate fronturile şi americanii bombardau Bucureştiul, Ion Antonescu era scos din sărite de mai multe chestiuni. În primul rând prizonierii americani din România strigau din camioane „Hip, hip, ura!” - un semn destul de limpede că prizonieratul la români nu era foarte dificil. Mai mult, doi piloţi americani proaspăt doborâţi îi bătuseră pe soldaţii ce i-au capturat cu căştile radio. Bine, dup-aia şi bravii noştri ostaşi i-au cocoşat cu bătaia pe americani, dar mareşalul Antonescu se întreba de ce nu au fost împuşcaţi.Însă cea mai mare problemă a lui Antonescu erau ciorile. Din cauza bombardamentelor americane se mutase într-o vilă pe malul lacului Snagov şi trecea zilnic pe lângă moşia fostului ministru de externe Dimitrie I. Ghica care avea copacii plini de cuiburi de ciori. Mareşalul Ion Antonescu aprecia numărul croncănitoarelor de pe moşia lui Ghica ca fiind cel puţin de 20 de cuiburi în fiecare arbore. În 1942 Antonescu dăduse o lege prin care toate ciorile trebuiau exterminate, responsabili fiind proprietarii terenurilor unde se oploşiseră zburătoarele. Aşa că Ion Antonescu a poruncit ca Dimitrie I. Ghica să fie amendat cu 1 milion de lei pentru că nu exterminase ciorile. Între timp, sovieticii pregăteau ofensiva Chişinău-Iaşi.
