O femeie batrâna din China avea doua vase mari, pe care le atârna de cele doua capete ale unui bat si le cara pe dupa gât. Un vas era crapat, pe când celalalt era perfect si tot timpul aducea întreaga cantitate de apa.
La sfârsitul lungului drum ce ducea de la izvor pâna acasa, vasul crapat ajungea doar pe jumatate.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa. Bineînteles, vasul bun era mândru de realizarile sale.
Dar bietului vas crapat îi era atât de rusine cu imperfectiunea sa si se simtea atât de rau ca nu putea face decât jumatate din munca pentru care fusese menit!
Dupa 2 ani de asa-zisa nereusita, cum credea el, i-a vorbit într-o zi femeii, lânga izvor:
“Ma simt atât de rusinat, pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pâna acasa!”
Batrâna a zâmbit: “Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, însa pe cealalta nu?”
Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii, si, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi.
De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspateaza casa.”
Morala
Fiecare dintre noi avem defectul nostru unic. Însa crapaturile si defectele ne fac viata împreuna atât de interesanta si ne rasplatesc atât de mult…!
Trebuie sa luam fiecare persoana asa cum este si sa cautam ce este mai bun în ea.
Amintiti-va sa mirositi florile de pe partea voastra a drumului!
