O idilă la balul curţii regale
 |
| Balul Curţii Regale Teatrul Naţional din Bucureşti 1884 |
“ În salonaşul cu fotolii primitoare, la gura sobei, care aruncă lumini de aramă pe cuvorul gros de Buchara, l-am găsit pe bătrânul nostru prieten răsfoind foile unui album. Dintre fotografiile cu chipuri uitate, de oameni care au zâmbit şi au râs ca şi noi, au căzut pe covor câteva cartonaşe îngălbenite de vreme. Bătrânul le privi un timp îndelungat, visător, apoi începu a-mi povesti cu glasul lui sfătos :
- Iată nişte biete cartonaşe tipărite, care sunt poate ultima mărturie, în afară de mine, a unei strălucite serbări… Sunt aici două “carnete de bal”, cum nu mai ai ocazia să vezi azi. Dar însemnătatea lor este că au rămas de la un bal la Curtea Regelui Carol I…”
Aşa începe povestea noastră de azi, o poveste despre fastuoasele baluri de la curtea regală a României din vremea Regelui Carol I. Amintiri ale unuia dintre ultimii supravieţuitori ai “vechiului regat” , povestite în anul 1939 reporterului revistei “Ilustraţiunea română”:
“Balul curţeii” era în vremea lui Carol I cea mai gustată petrecere a Bucureştiului. În primii ani ai domniei, balul era organizat în seara zilei de 24 ianuarie pentru ca mai apoi sa devină o tradiţie ca el să aibă loc în seara Anului Nou. La acest bal erau invitaţi toţi oamenii “de seamă” ai regatului, împreună cu soţiile lor. Bucureştenii de rând se bucurau şi ei de această sărbătoare. Ei se înşiruiau pe marginea străzilor pe care trecea cortegiul regal pentru ca să îşi salute suveranii şi să privească caleştile şi cupe-urile ce duceau invitaţii la bal. Apoi participau la “luminaţii şi la retragerea cu torţe” – care însoţea marele bal.
 |
| Carnet de bal |
Despre balul propriu zis, îl voi lăsa însă pe “bătrânul nostru prieten” să ne povestească:
“ – Au trecut mai bine de 50 de ani şi amintirea acelor clipe o mai am şi acum trează înaintea ochilor.
Am privit cu curiozitate cartonaşele. Purtau pe coperţi cifrul regal şi înăuntru erau tipărite toate “danţurile", pentru ca cochetele de atunci să nu uite cui au promis diversele dansuri ale serii. Nu mi-am putut reţine un zâmbet, citind numele dansurilor care erau atunci la modă: Valse, Quadrille, Polka, Lenciers, Mazurca, Pas de quatre, Pas de patineursşi celebrul “Catillon” compus de “Les Bouquets", “Les Arcades”, “Les Masques", “Moulinet", “Les Esharpes et Coudes"şi “Quadril final".În epoca dansurilor importate de la negrii din Filipine şi de la hamalii din Lambethul Londrei, putem regreta aceste romantice cadriluri şi cotilioane.
În acest timp, bătrânul boier, dus de năvala amintirilor începu să povestească:
- Pentru a face o mai strânsă legătură între curte şi boierime, Carol I organiza numeroase recepţii, unde se întâlnea tot ce era mai select în Bucureştiul de la sfârşitul veacului trecut. Am fost invitat prima oară la Curte cu ocazia Anului Nou, acum mai bine de 50 de ani. După ce în timpul zilei se semnaseră felicitările în registrele deschise la Palat, seara se dădu un mare bal la Teatrul Naţional.Tot atunci se anunţase o retragere cu torţe şi o luminaţie în centru oraşului.
 |
| Regele Carol I şi Regina Elisabeta |
Îţi închipui emoţiile primului mei bal la curte, mai ales că aflasem că a fost invitată şi Smărăndiţa, tovarăşa mea de joacă din copilărie, pe care nu o văzusem de la întoarcerea mea de la Paris, unde mi-am făcut studiile.Sala Teatrului Naţional strălucea în zeci de lumini. Uniformele sclipitoare de fireturi ale ofiţerilor, fracurile noastre şi rochiile vaporoase ale doamnelor, dădeau un aer festiv sălii. Pe atunci se mai păstra încă obiceiul ca, în asemenea ocazii, tinerele fete din boierime să poarte frumoasele noastre costume populare.
Într'un grup vesel am văzut-o, imediat pe Smărăndiţa, îmbrăcată într'o minunată haină din Gorj, cu vălul bătut în fluturi de aur, care o prindea de minune. Revederea dintre noi a fost din cele mei călduroase. Ne-am adus aminte, râzând, de toate şotiile făcute în copilărie şi Smărăndiţa sa roşit toată, când i-am amintit că ne legasem cu jurământ să ne căsătorim “când om fi mari”. În carnetul ei de bal - e cel scris în franţuzeşte - m'am înscris pentru Quadril, Polka şi Lenciers, fiindcă celelalte dansuri apucase să le promită altor cavaleri.
Pe la orele 10 seara, s'a anunţat sosirea perechei regale. În uniforma lui de gală, care era totuşi de o simplitate uimitoare, Carol I, deşi era mic de statură, făcea totuşi o impresie extraordinară. Figura luminoasă, ochii poruncitori, gesturile scurte şi cuvintele sale măsurate îl arătau pe “şef”, pe conducător. Alături de el, frumoasă ca o zână, în vălurile albe, Regina Elisabeta împărţea zâmbete şi cuvinte binevoitoare tuturor.
 |
| Carte poştală cu familia regală 1909 |
Smărăndiţa a fugit să-i sărute mâna albă şi privind-o drept în ochi Carmen Sylva i-a şoptit ceva. Am aflat mai târziu că, dintr-o singură privire, Regina ghicise tulburarea Smărăndiţei şi o întrebase de pricina care-i înfierbântase într'atâta obrajii. Ruşinată Smărăndiţa a fugit şi Carmen Sylva a ameninţat-o, râzând, cu degetul.
În acea seară de pomină mi-am dat seama cât de iubiţi şi se respectaţi erau
Suveranii. Toţi ochii erau îndreptaţi spre ei şi toată lumea căuta să fie cât mai aproape de perechea regală. Dacă Regele era oarecum mai distant şi după o scurtă trecere s'a retras, făcând un grup cu câţiva demnitari ai Statului, Regina în schimb, a fost tot timpul în mijlocul oaspeţilor Curţii, neuitând pe nimeni, arătând tuturor binevoitoarea sa atenţie.
La “diner" am fost aşezat alături de Smărăndiţa şi am lăsat bucatele neatinse, privindu-ne în ochi, din ce în ce mai aprinşi la faţă şi şoptindu-ne banalităţile pe care numai doi îndrăgostiţi pot să şi le spuie. Şi cu toate acestea a fost un "menu" remarcabil, fiindcă la Curtea noastră se preparau bucate celebre în toată Europa. Priveşte aici:
Pe cartonul pe care mi-l întinse bătrânul nostru prieten am citit:
DINER
Tortul Claire
Petites timbales milanaises
Sterlet á la russe
Selle de veau printaniẻre
Cotelettes de liẻvre á la finaciẻre
Chaudfroid de volaille
Punch cardinal
Dindonnreau truffé
Salede
Fonds d'artichants sance blanche
Parfait au moka
Fruits-Dessert
 |
| Retragere cu torţe - 1884 |
După ce am dansat cu Smărăndiţa cele trei dansuri, continuă bătrânul, am fugit împreună să vedem luminaţia... A fost o seară de neuitat, mai ales că a doua zi i-am cerut mâna Smărăndiţei şi peste trei luni era soţia mea…
În cămin jăratecul abia mai sclipea sub zăbranicul cenuşii. De afară se auzea strident zgomotul unui claxon. Vremuri trecute... Da! Da!...Şi care nu revin niciodată.”
Sursa: articolul “Acum 50 de ani: un bal al Curţii” – publicat în “Ilustraţiunea română” – număr din ianuarie 1939 – din colecţia Bibliotecii Digitale a Bucureştilor
deieri-deazi.blogspot.com