Despre Severin, Miss România şi… Monumentul Eroilor
Nu, nu am de gând să vă spun o anecdotă. Dar, dacă o să aveţi “puţintică răbdare”, veţi vedea că titlul nu este ales deloc întamplator. Pentru că între Monumentul Eroilor din Drobeta Turnu Severin şi Miss România 1932 există o legatură. Importantă. Dar să o luăm pe rând:
Monumentul EroilordinDrobeta Turnu Severin
Monumentul Eroilor din Drobeta Turnu Severin |
Dedicat eroilor români din Primul Război Mondial - Monumentul Eroilor din Drobeta Turnu Severin a fost realizat în perioada 1930-1933. Monumentul este amplasat în Parcul Rozelor şi a fost realizat de arhitectul State Balosin, sculptorul Teodor Burcă şi de pietrarul severinean Carol Umberto.
Complexul monumental este compus din patru coloane de marmură. La partea lui superioară sunt aşezate două statui de bronz care reprezintă alegoria transmiterii torţei latinităţii de la legionarul roman către soldatul român. Deasupra colonadelor laterale sunt aşezaţi doi vulturi din bronz. Monumentul este completat de Statuia Victoriei, amplasată în faţa piedestalului principal şi include o criptă care adăposteşte oseminte ale eroilor mehedinţeni căzuti în Primul Război Mondial.
Monumentul a fost inaugurat în 4 iunie 1932 – în anul sărbătoririi centenarului oraşului Turnu Severin – iar dezvelirea monumentului a fost făcută în 25 octombrie 1933 în prezenţa Regelui Carol al II-lea.
Miss România 1932
D-ra Liliana Delescu Miss România 1932 |
În dimineaţa zilei de 17 ianuarie 1932 a fost aleasă noua Miss România: d-şoara Liliana Delescu. Cine era Liliana Delescu aflăm dintr-un interviu luat frumoasei oltence imediat după terminarea concursului de frumuseţe:
“ - Ne-ar interesa săştim câte ceva despre d-ta şi despre copilăria d-tale?
- Mă numesc, cum ştiţi şi dv., Liliana Delescu, sunt studentă la drept şi litere în anul I şi locuiesc în Bucureşti, str. Vasile Lascar 117. Tatăl meu a fost agricultor în Oltenia şi descind dintr'o familie curat românească. Dacă vă interesează şi mai mult, v’aş putea spune că descind după mamă dln neamul Buzeştilor şi al Milcovenilor olteni. Este linia care vă poate asigura că sunt de esenţă pur românească, dacă ţineţi cu tot dinadinsul să-mi cunoaşteţi obârşia.
M'am născut în Turnul Severin acum optsprezece ani. Clasele primare le-am făcut acolo. Liceul l’am făcut la Bucureşti, la Institutul Moţeanu. Bacalaureatul l’am dat aici şi l’am trecut cu distincţie. Acum urmez dreptul şi literele nu numai pentru a’mi face o cultură superioară dar şi pentru a îmbrăţişa o carieră. Acum am candidat la concurs şi am avut, după bacalaureat, a doua mare bucurie în viaţă...” (“Ilustraţiunea română” – 27 ianuarie 1932)
Miss Romania şi Statuia Victoriei
Statuia Victoriei parte a Monumentului Eroilor din Drobeta Turnu Severin |
Vă spuneam că unul dintre elementele importante ale Monumentului Eroilor din Drobeta Turnu Severin este Statuia Victoriei. Statuia a fost creată de sculptorul Teodor Burcă iar modelul care l-a inspirat pentru realizarea acesteia a fost frumoasa Miss Romania 1932 - d-ra Liliana Delescu. Dar să citim povestea creaţiei acestei statui, spusă chiar de frumoasa muză olteancă într-un articol apărut în revista “Realitatea ilustrată” :
“ Era către începutul primăverei cu primele zile de cer senin când am primit biletul cu scrisul mărunt necunoscut. Era de la maestrul-sculptor Burcă. Mi-am amintit că-l cunoscusem câteva luni înainte, cu prilejul unui concurs de frumuseţe.
„Stimată Miss România 1932” — glăsuia biletul. Îndrăsnesc să vă adresez o mare rugăminte, din partea Comitetului oraşului Turnu-Severin, precum şi din parte-mi.
E vorba de-a imortaliza „Victoria ”, pe cripta eroilor olteni şi întreaga Oltenie ar dori ca cea mai distinsă fiică a ei să întrupeze această statuie. Fiind vorba de-o dorinţă a oraşului Dvs. natal, precum şi de sentimentele Dvs. olteneşti, sper că nu veţi refuza, etc. etc.”
Muza - Liliana Delescu faţă în faţă cu opera: Statuia Victoriei |
Şi cum maestrul mă atinsese la coarda simţitoare... căci, cititorule, e de ajuns ca unui Oltean să-i pomeneşti că e Oltean şi să apelezi la sentimentele lui olteneşti, ca să faci din el ce vrei, am răspuns din toată inima „da” — şi a doua zi, am început lucrul în atelierul sculptorului Burcă.
Atelierul maestrului era o odae nu prea mare, dar luminoasă, mirosind a pământ ud şi a ulei. În mijlocul odăii, se afla o masă nedefinită uriaşă, înfăşurată într’un cearceaf alb, căreia nu-i puteam ghici nici scopul şi nici forma. În faţa acesteia, era ridicată o podişcă de scânduri.
În fundul atelierului, pe etajere frumos orânduite, zeci de statuete înfăţişând fecioare graţioase, plutind în ritm de dans, sau monştrii convulsionaţi a căror expresie de groază te urmăreşte, te obsedează parcă.
Maestrul e vesel; iar îmbrăcămintea-i continuă imaginea pe care ne-o facem despre artiştii din romane. Nu-i lipseşte nici halatul alb, nici bereţica neagră şi nici pipa spânzurată leneş de colţul stâng al gurei.
- O bomboană?
- Mulţumesc.
- O ţigare?
- Nu, mulţumesc.
- Începem lucru?
- Desigur.
- Atunci vrei să te sui colo sus pe podişcă şi să stai pe scăunaşul acela?
- Dar nu se dăramă cu mine, maestre?
- Fără grije.
Olteanca Liliana Delescu Miss România 1932 |
Mi-am luat inima în dinţi şi m'am suit. Maestrul îşi aprinse pipa, apoi trase încet cearceaful ce acoperea obiectul care de la’nceput îmi atrăsese atenţia. În faţa ochilor mei uimiţi, mi se arătă o bucată uriaşă de argilă în care era schiţată forma unui trup omenesc. În locul capului însă, era o îngrămădire diformă de lut.
- Statuia, îmi spune maestrul surâzând.
- Statuia?! - întreb mirată.
- Abia am început-o.
Şi calm, maestrul apucă într'o mână o daltă, într’alta o bucată de argilă proaspătă şi începu încet, încet, să taie colo, să adauge dincolo. Chipul maestrului se luminează; iară pământul se mişcă, se frământă şi cu fiecare frământare prinde să trăiască. Au trecut două ceasuri, ca două clipe.
- Pe mâine dar...
Şi astfel... zi cu zi... doi oameni, modelul şi artistul dădeau pământului neînsufleţit, chip şi expresie şi după două luni de muncă, statuia Victoriei se înălţa falnică în atelierul maestrului Burcă. Eu dădusem înfăţişarea, după chipul şi asemănarea
mea; iar maestrul expresie, mişcare, avânt, din scânteia talentului său.
El era fericit pentru creaţia sa.
Profilul unei Miss Profilul unei statui |
Eu eram mândră, zicându-mi că femeea aceea frumoasă de pe soclu eram eu şi că trăsăturile chipului meu vor trăi în veci de acum înainte.
Eram mândră, aşa cum probabil, trebuie să fie o stea de cinematograf văzându-se pe ecran, în primul ei film reuşit. Îmi iubeam statuia.
Zilele treceau; acum statuia Victoriei strălucea trufaşe în bronz şi aşa ne-am despărţit, eu plecând în drumul meu, ea urmâdu-şi calea ei; dar dat ne-a fost să ne întâlnim iară. În frumosul parc al Severinului, deasupra criptei eroilor olteni, ne-am revăzut. Trupul puţin plecat, parcă e gata să pornească „înainte"; mai energic întinsă, porunceşte „pe aici nu se trece”; fruntea gânditoare, sprâncenele încruntate; dar de sub umbra genelor doi ochi privesc atât de blând, cu atâta milă, de parcă sufletele morţilor din cripta de dedesubt s’ar oglindi în ei. Te-aştepţi ca din adâncul lor să ţâşnească o lacrimă de milă, care să se prelingă uşor pe obrazu-i chinuit...
Ea... nu mai eram eu... era Victoria... şi îngenunchind, pios, i-am sărutat piciorul.”
Sursa: articolul “Statuia Victoriei la Turnu Severin” – semnat Liliana Delescu Stanimir– publicat în “Realitatea ilustrată” – numărul din 9 noiembrie 1933 – răsfoită în biblioteca digital a B.C.U. “Lucian Blaga” Cluj Napoca
deieri-deazi.blogspot.com