Vladimir Putin a participat joi la prima paradă militară desfăşurată în capitala Serbiei din 1985. Liderul de la Kremlin a fost primit cu căldură de populaţie, belgrădenii organizând manifestaţii de simpatie şi au fluturat drapele sârbeşti, ruseşti dar şi steaguri ale separatiştilor din Donbas, estul Ucrainei.

Prin această vizită de curtoazie, Vladimir Putin încearcă să consolideze poziţie Rusiei în regiune mai ales pe fondul răcirii relaţiilor cu Occidentul după criza ucraineană, afinităţile dintre poporul sârb şi “fratele mai mare” din răsărit fiind arhicunoscute.

Pe de altă parte, ţara noastră este înconjurată de comunităţi româneşti care trăiesc în statele vecine. În acelaşi timp România mai este înconjurată şi de ţări mai mult sau mai puţin ostile, unele manifestând chiar pretenţii iredentiste.

Serbia, care este reticentă să acorde drepturi românilor timoceni, caută să joace la două capete. Pe de o parte îşi manifestă dorinţa de a se integra în UE (caz în care România trebui să joace cartea condiţionării acestui lucru de respectarea comunităţii româneşti) şi pe de alta caută alternative în cazul unui eşec al negocierilor, Rusia fiind considerată un partener tradiţional, mai ales acum că începe să prindă contur şi Uniunea Eurasiatică.

Bulgaria este percepută drept un “cal troian” al Rusiei în cadrul UE de către presa internaţională iar Ungaria, prin actuala linie trasată de premierul Viktor Orban, caută la rândul ei consolidarea relaţiilor cu Rusia, în vreme ce dialogul cu Bruxelles-ul s-a răcit. Mai mult, Budapesta încurajează făţiş activităţi ostile separatiste în interiorul României, în aşa-zisul “Ţinut Secuiesc”.

Ucraina, deşi spre deosebire de ceilalţi vecini nu are în prezent relaţii cordiale cu Rusia din cauza conflictului din est, manifestă ostilitate faţă de minorităţile naţionale, românii din fostele provincii istorice care au aparţinut României Mari sunt victimele unor politici agresive de asimilare.

Mai rămâne cel de al doilea stat românesc, Republica Moldova. Conducerea de la Chişinău încearcă o apropiere de România, dar timid. Reţinerile sunt de înţeles din moment ce pe Nistru există un conflict îngheţat în regiunea rusofonă separatistă Transnistria, unde funcţionează un regim aproape total dependent de Moscova.

În această situaţie Serviciul de Informaţii Externe şi mai toate structurile de securitate ale statului sunt slăbite şi măcinate de scandaluri politice şi dezvăluiri de “ofiţeri acoperiţi”. Rămâne întrebarea firească, cine mai apără interesele României, ca stat naţional, unitar, independent şi indivizibil? Sursa: FrontPress.ro