Georgio, un băieţandru de vreo treisprezece ani, se plimba pe plajă împreună cu mama sa.
Dintr-o dată, el o întrebă:
-Mamă cum poţi să păstrezi un prieten după ce odată l-ai găsit?
Mama reflectă câteva secunde, apoi, aplecându-se, luă doi pumni de nisip. Ţinându-şi palmele îndreptate în sus, strânse tare un
pumn: nisipul îi scapă printre degete şi, cu cât strângea mai tare
pumnul , cu atât nisipul se scurgea mai mult.
În acelaşi timp, ţinu larg deschisă cealaltă mână: nisipul tot în căuşul palmei.
Georgio privi uimit şi apoi strigă:
-Acum înţeleg!
Via Sorin