Legenda primei femei
Hefaistos a creat-o din pământ la porunca lui Zeus, mânios pentru că Prometeu furase focul de la zei şi îl dăruise muritorilor:
ca să-i pedepsească pe oameni, Zeus i-a cerut lui Hefaistos să făurească o fiinţă splendidă, o femeie căreia toţi zeii au fost chemaţi apoi să-i dăruiască însuşiri deosebite:
Afrodita a făcut-o încântătoare, Atena a învăţat-o meşteşugul ţeserii, Hermes i-a dat şiretenia şi făţărnicia. Când a fost gata, îmbrăcată în veşminte strălucitoare, purtând pe cap un văl şi deasupra o coroană pe care Hefaistos însuşi închipuise felurite animale, Pandora a fost trimisă pe pământ, la regele Epimeteu, fratele lui Prometeu.
Epimeteu a rămas vrăjit şi a primit imediat darul, uitând că Prometeu îi interzisese să accepte orice ar fi venit de la zei, de teamă că aceştia ar fi putut trimite ceva dăunător oamenilor. Prea târziu a înţeles Epimeteu greşeala făcută: Pandora adusese cu ea un vas mare, în care se aflau toate relele ce pot atinge un muritor, iar când a ajuns la Epimeteu i-a ridicat capacul: dinăuntru au ieşit toate nenorocirile, răspândindu-se în lume.
Doar speranţa a rămas închisă în vas, pe care Pandora, din porunca lui Zeus, s-a grăbit să-l închidă. O variantă târzie a mitului susţinea, dimpotrivă, că acea cutie a Pandorei conţinea toate binecuvântările cerului, care le-ar fi fost destinate oamenilor dacă Pandora nu le-ar fi lăsat să scape ridicând capacul.
Atât varianta mai veche şi tradiţională a mitului, anterioară cu siguranţă lui Hesiod – chiar dacă de la acesta ne-a parvenit prima sa relatare completă -, cât şi aceea mai recentă văd în femeie sursa irezistibilă, îmbietoare dar incontrolabilă, a tuturor nenorocirilor omeneşti.
Dincolo de interpretările propuse mitului Pandorei în raport cu presupusa misoginie a lui Hesiod (dar Hesiod a preluat cu siguranţă povestea din surse mai vechi), este interesant de semnalat că numele Pandorei este şi un epitet al pământului; Pandora este la rândul ei făcută din pământ, şi nu lipsesc mărturiile iconografice în care aceasta este reprezentată ieşind chiar din pământ.
Dacă între Pandora şi zeiţa Terra există o legătură evidentă (un alt epitet al său este Anesidora, „cea care face să răsară darurile din adâncuri”, adică zeiţa care asigură fertilitatea pămîntului), originea sa ca operă a lui Hefaistos îi conferă în acelaşi timp caracterul de produs al artei şi al activităţii unui demiurg (care în unele versiuni ale mitului nu este Hefaistos – sau nu numai el -, ci poate fi Prometeu, sau Epimeteu, sau vreun satir ori silen).
sursa: Anna Ferrari, Dicţionar de mitologie greacă şi romană, Traducere de Emanuela Stoleriu, Dragoş Cojocaru, Dana Zamosteanu, Ed. Polirom, Iaşi, 2003