Democrația, teoretic, respectă și apără drepturile omului. Atât de mult se face legătura între cele două concepte, încât a devenit greu să ne imaginăm unul fără celălalt. Dreptul la viață, dreptul la liberă exprimare, egalitatea în fața legii sau dreptul la intimitate și la viață privată sunt doar câteva exemple de drepturi ce ne sunt încălcate zilnic. Mass-media nu vorbește despre asta, fiind controlată de aceiași oameni care ne fură libertatea.

Politicienii ”democrați” și-au făcut un obicei din a condamna crimele regimurilor totalitare și să ne amintească ce norocoși suntem că trăim într-o lume liberă. Dar de dreptul la viață al copiilor nenăscuți, uciși prin avort, cine vorbește? Avortul (o formă de crimă) a devenit în democrație dreptul femeii de a face ce vrea cu corpul ei. Iar dacă susținem că un copil nenăscut nu e parte din corpul mamei, adepții practicării avortului vor spune că viața începe doar în momentul nașterii, nu al concepției. În ultimii 10 ani au fost uciși prin avort peste 11 milioane de copii doar în România, numărul la nivelul întregii Europe este unul colosal. Asta se întâmplă în cea ce sistemul ne prezintă ca fiind ”cel mai democratic continent al lumii”. Rezultatul acestui genocid legal este scăderea numărului populației autohtone și nevoia de imigranți din Asia și Africa, care acum riscă să devină majoritari în Europa.

Dreptul la liberă exprimare e un alt pilon al democrației, dacă îi să credem ce spun politicienii. În realitate acest drept e limitat, în granițele opiniilor tolerate. Iar barierele nu sunt limbajul obscen sau insultarea țării, limite de bun simț. Încălcarea acestor limite este chiar permisă. De câte ori reprezentanți ai minorităților naționale au insultat România și poporul român, acest lucru le-a fost permis. În România oricine e liber să-i insulte pe români. Dar dacă un român își exprimă libertatea de exprimare când se referă la țigani și opinia sa nu e pe placul unor ONG-uri țigănești susținute de UE, imediat aceștia îl acuză de rasism, xenofobie, extremism, etc. Odată puse aceste etichete, persoana care și-a exprimat opinia, cum credea că are dreptul, devine o oaie neagră și poate avea probleme chiar și cu autoritățiile. Acest lucru nu se întâmplă doar în România, ci în întreaga Europă. Dacă unele păreri nu sunt considerate corect politice, atunci riscăm să comitem o ”crimă de gândire”, la fel ca în romanul politic al lui George Orwell, 1984, carte care prezintă o lume totalitară în care era interzis orice gând cu care partidul nu era de acord. În occident au existat cazuri de oameni închiși pentru că opinia lor era opusă celei oficiale. Există și legi care ne îngrădesc acest drept. Parcă am fi în comunism, UE fiind noul URSS.

Și totuși de ce nu vede nimeni această problemă? Pentru că mass-media ne prezintă zilnic ”o lume liberă”: moschei în marile orașe ale Europei, parade ale homosexualilor, oameni care batjocoresc creștinismul, libertatea de a distruge familia tradițională, etc. Dar în același timp, în Regatul Unit, o mulțime de oameni au fost dați afară de la locul de muncă pentru că purtau simboluri creștine. Foarte democrat, nu-i așa? Asta în timp ce autoritățiile nu fac nimic împotriva musulmanilor care aplică legea Sharia pe străzile Londrei, de parcă ar fi în Pakistan. Așadar avem libertatea să batjocorim tot ce e sacru: credința, națiunea, familia, dar dacă criticăm cultura minorităților sau ne manifestăm propria identitate, riscăm să fim catalogați ca incorecți politici și chiar pedepsiți de lege. Așa era și în comunism, dacă spunea cineva ceva împotriva partidului, era numit ”dușman al poporului” și pus la zid.

Avem dreptul la viață privată și intimitate, ni se spune că un regim democrat ne garantează acest drept. Dar cum rămâne atunci cu actele biometrice? În unele state sunt obligatorii, iar politicienii corupți au început să le introducă și în România. Practic suntem obligați să ne lăsăm amprentați ca niște infractori pentru a deține un buletin sau pașaport. Începând de anul trecut furnizorii de telefonie mobilă și internet sunt obligați să stocheze convorbirile și e-mailurile noastre și să le pună la dispoziția autoritățile responsabile cu siguranța națională în maxim 48 de ore de la solicitare. După modelul Londrei, sunt instalate și pe străzile noastre tot mai multe camere video, astfel încât la tot pasul suntem monitorizați. Iar dacă ne cazăm la un hotel sau la o pensiune, hotelierii sunt obligați să ne rețină datele personale și să informeze autoritățiile, astfel încât la orice moment locația în care ne aflăm să le fie cunoscută. Aceste încălcări ale drepturilor noastre sunt justificate de sistem ca fiind măsuri de combatere a terorismului. Ironic cum aceiași oameni care au deschis porțile Europei la milioane de musulmani, vor să ne apere de terorismul islamic transformând un stat într-un lagăr. Asta e democrație, nu-i așa?

Cât despre egalitatea în fața legii, cred că e evident că ea există doar pe hârtie. E aproape imposibil ca un simplu cetățean să câștige în fața unui politician sau a unui interlop, nu atunci când aceștia controlează justiția în cel mai ”democrat” spirit.

Toate aceste încălcări ale drepturilor noastre, legale sau nu, sunt vina politicienilor corupți, a celor ce ar trebui să ne reprezinte, căci doar noi i-am ales să ne conducă. Am explicat însă în articolul precedent, cât de multă influența am avut noi atunci când ”i-am ales”. Aceștia nu se obosesc să ne consulte, să nu mai vorbesc de un referendum, atunci când adoptă legi care ne încalcă libertatea, precum cele care permit stocarea informațiilor noastre personale sau îngrădirea dreptului la liberă exprimare. De fapt, în unele cazuri nu mai votează nici măcar parlamentul, ci abuzurile sunt rezultatul ordonanțelor de urgență date pe bandă rulantă de toate guvernele. E încălcat principiul separării puterilor în stat? Acest principiu există doar pe hârtie oricum.

De ce nu observă masele că toată democrația în care trăim nu e decât un ambalaj? Avem acces la internet, la show-uri TV cu personaje mondene, putem să cumpărăm etnobotanice, să bem Coca-cola, să ne exprimăm ura față de Biserică și Națiune, putem să ne destrăbălăm prin cluburi și să ne pierdem timpul pe facebook. Pe scurt: putem să ne sinucidem spiritual și fizic, iar atunci avem impresia că suntem liberi. O iluzie întreținută de mass-media aservită sistemului democrato-liberalo-capitalist cu scopul să ne comportăm exact cum doresc cei ce ne conduc: să devenim niște consumatori, niște cifre, nu niște persoane.

E doar o formă de sclavagism modern, căci până la urmă sclavul perfect e sclavul care se crede liber. Și tot de ce e nevoie să devenim niște robi ai sistemului fără a ne da seama, e de a crede că suntem cei mai norocoși oameni din lume, că trăim într-un stat democrat și ne scăldăm în libertate. De Codrin Goia – Schimbarea