Ce pierdere de vreme însemnă serile când le petrecem în fața talk-show-urilor de la televiziunile generaliste de știri, unde niște invitați veniți ca de la ‘Muppet Show’ încearcă să te convingă că vorbele goale și discursurile fără substanță îți rezolvă ție problemele ca cetățean, om și român. Parcă discursurile de șapte ore ale lui Fidel Castro de la ONU din anii 70 i-a salvat pe negrii din Somalia sau Etiopia de foame! Nimic mai greșit ca și zicala: Timpul înseamnă bani!

În duminica aceasta am ascultat o frumoasă predică la liturghia oficiată de preotul ortodox de la Biserica cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorge din Leipzig, într-o mică comunitate de ortodocși trăitoare în credință asemenea primilor creștini apostolici. Preotul are Har, dovadă că Patriarhia trimite în străinătate părinți înzestrați și cu scânteie dumnezeiască în inimă, pentru că aici românilor nu le place să fie mințiți, ca în țară, de guvernul Ponta și președintele Băsescu. Preotul a brodat o frumoasă predică pornind de la parabola vindecării orbului – Duminica a XXXI-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon), Luca 18, 35-43 – că Hristos vindecă nu numai Trupul făcându-l pe orb să vadă, ci și sufletul făcându-l pe om să vadă credința cea adevărată întru Dumnezeu. De fapt, Iisus Hristos dăruiește Lumină sufletului și trupului.

Preotul spunea că suntem orbi în lume și societate pentru că suntem robii mass-mediei, care ne ecranează întreaga viață și ne face să nu mai gândim singuri Adevărul. E mare lucru să te vindeci de orbirea sufletească. Cei care merg spre Hristos pot vedea Lumina cea adevărată. Vedeți că și pe vremea lui Hristos bogații nu vin la biserică. Ei nu vin nici la Cluj-Napoca, București, Roma sau Leipzig. De aceea a spus Iisus că intră mai degrabă cămila prin urechile acului decât un bogat. Dar bogații nu știu un lucru esențial, ca noi cei săraci care mergem la biserică suntem cu mult mai bogați, decât cei ce strâng averi materiale pe lumea aceasta. Credincioșii nu strâng averi pe pământ ca și bogații, căci goi vin pe lume și goi se prezintă în fața Domnului. Credincioșii săraci au cea mai mare bogăție dintre toate: Timpul. Noi, săracii avem Timp să mergem la Biserică, să degustăm trupul lui Hristos și sângele Lui măcar o dată pe săptămână, când e ziua ce trebuie dedicată lui Dumnezeu. Săracii au timp să se roage și să meargă la biserică. Noi, nu-l irosim ca bogații pe lucruri materiale și lumești, pentru că la Judecata de Apoi, Iisus nu te întreabă ce averi ai strâns, ce bunuri materiale, case, mașini și carieră ai făcut, ci cât de milostiv și credincios ai fost. În fața lui Dumnezeu averile materiale nu au nicio importanță și nici măcar credința fariseică că am ținut regulile, ci doar că ne-am recunoscut greșelile, că am cerut sincer să ni se ierte păcatele și mai ales că am fost milostivi cu aproapele nostru. Pentru mine zicala fadă și falsă “Timpul înseamnă Bani”, nu mai are chiar nicio conotație, ci doar că “Timpul este Credință”. Credincioșii săraci sunt de fapt cei mai bogați oameni în fața lui Hristos. Ei au cea mai mare avere: Timpul să meargă la Biserică și să-l dedice lui Dumnezeu, spre apropiata și înfricoșătoarea Judecată de Apoi. De Ionuț Țene - NapocaNews