Dintre gastile rebele, care-si spun pompos Armata de Eliberara Siriana, cam 15% este format din fundamentalisti islamici, adunati de peste tot. Iranieni, sauditii, afgani, membrii in diferite organizatii mai putin respectabile, de le zic americanii teroriste, etc. Astia 15% sunt in afara oricaror discutii cei mai urati, dupa Assad, de catre ceilalti “revolutionari” si asta din cateva motive foarte intemeitate.

In primul rand sunt aroganti si cu nasul pe sus, al doilea au de gand sa puna pana pe putere imediat de Assad fuge in Rusia, fara a se gandi sa-o impartaseasca cu “fratii” lor intru revolutiune si reactioneaza destul la violent la critici.

Cu toate aceste asa-zisii rebeli sirieni au o strategie. Astfel eforturile lor s-au concentrat pe taierea lagaturilor regimului de la Damasc cu exteriorul. Granitele cu Turcia si Liban au fost preluate de la armata, au atacat preponderant bazele aviatiei si aeroporturile, numai in urma cu cateva zile au tras dupa un Boeing 747 civil. De asemenea fac tot ce le sta in putinta sa creze probleme pe sosele si autostrazi in incercarea de a limita cat mai mult libertatea de miscare a trupelor guvernamentale.

Din fericire pentru adaunatura pestrita numita Rebeli, atat timp cat lupta au sanse mari sa si castige, timpul fiind in acest caz aliatul lor. In esenta sistemul politic din Siria era dominat de Alawiti care reprezinta doar 20% din populatie, in dauna Sunnitilor, care sunt net majoritari. Astfel banii proveniti din economia siriana erau folositi de guvern pentru a plati si rasplati fortele de securitate, ori acum, cu o mare parte din economie facuta praf, banii pentru sustinerea regimului Assad s-ar putea sa se dovedeasca in curand o mare problema.

Opizitia siriana este de fapt mai apropiata ca structura de clanurile razboinice din Somalia, fiecare gasca gravitand in jurul unui lider, de obicei un om cu multa experienta, poate chiar in analele terorismului.

Cu cat respectivul lider este mai crud si nemilos, cu atat conducerea lui este mai de succes. Majoritatea acestor sefi de clan nu au nici o treaba cu Siria, fiind veniti de prin toata lumea, insa avantajul lor este dat de faptul ca sunt foarte bine finantati, in special de tarile bogate din Golf, Arabia Saudita fiind aici campioana.

Multe din aceste fractiuni sunt un efectiv pericol pentru populatia civila siriana, pentru ca fac bani fara scupule din jafuri, iar mai apoi cu ajutorul altor grupari infractionale isi trimit marfa furata in Liban sau Turcia. Aceste gasti nu fac insa o prea mare deosebire intre bunurile guvernului sirian si cele ale persoanelor particulare, jefuind si omorand de-a valma, cu singurul criteriu profitul. O parte din banii astfel obtinuti se reintorc catre gruparile rebele sub forma de arme, medicamente si provizii de tot felul.

Adevarat problema va surveni insa odata ce Assad va pierde puterea, atunci cand grupurile de rebeli isi vor disputa suprematia. Deocamdata cele mai puternice grupuri par a fi cele conduse de islamisti, multi dintre ei cu legaturi dovedite in industria terorismului islamic.

Cat va mai dura prima runda din Siria, adica razboiul dintre Assad si grupurrile rebele?! Raspunsul la aceasta intrebare rezida din capacitatea guvernului de a face rost de bani. Deocamdata resursele scad si desi Iranul a sprijinit masiv financiar si nu numai Siria, sanctiunile economice impuse Teheranului si situatia economica interna din Republica Islamica, fac ca aceste sume sa fie tot mai mici.

Asadar Assad va lupta atat timp cat are bani sa-si plateasca soldatii, iar apoi va fugi! Odata Assad fugit sau mort, va incepe, cel mai probabil, o noua batalie intre fostii aliati intru rebeliune, sa vaza care dintre ei va fi viitorul dictator al Siriei, adevarat dictator intr-o Sirie eminamente distrusa oras cu oras… De George – Romania Military