- 18,8 milioane suferă de depresie (9,5% din populaţie), din care 15% comit suicid;

- 40 milioane sunt marcaţi anual de anxietate (18,1%);

- 2,2 milioane suferă de comportament obsesivo-compulsiv (1%);

- 2,4 milioane suferă de schizofrenie (1,1%);

- 6 milioane suferă de atac de panică (2,7%);

- 7,7 milioane de stres post-traumatic (3,5%).1

Deşi am dat doar exemplul Americii, unde statisticile sunt mult mai uşor de găsit, bolile mentale fac ravagii în toate ţările dezvoltate. Spre exemplu, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 15% din populaţia acestor ţări suferă de depresie. În România, populaţia care suferă de depresie se ridică la limita de vârf a Comunităţii Europene, adică peste 3 milioane de români – un procent de 15% din întreaga populaţie a țării!

Dar cum să nu i se strice mintea omului modern, când stresul depăşeşte cu mult capacitatea creierului de a rezista, modul de viaţă în sine este bolnav şi patimile cele mai diverse, conflictele, frustrările, complexele şi alte solicitări psihice macină întreaga populaţie a ţărilor dezvoltate? Televiziunea şi internetul, jocurile pe calculator şi pornografia sunt ele însele importanţi factori de risc în apariţia depresiilor, a deficitului de atenţie cu hiperactivitate, a pierderilor de memorie, a dependenţei şi depresiei etc. Din păcate, nici copiii nu scapă neatinşi de morbul bolii mentale. În America, spre exemplu, 2,5% dintre copii suferă de depresie, în timp ce în România ponderea se pare că este cu mult mai mare. Desigur, lipsa afectivităţii părinţilor, certurile dintre aceştia şi divorţul sunt printre cele mai importante cauze ale depresiei la copii. La noi, un factor semnificativ îl constituie lipsa de acasă a unuia dintre părinţi, plecat la lucru în străinătate.

Bolile mentale au însă şi o cauză organică, determinată fie de alimentaţie, fie de me­dicamente gen antidepresive, anticoncepţionale sau chiar de cure de slăbire. Privind alimentaţia, e bine de ştiut că multe dintre alimentele prelucrate conţin substanţe care au un efect depresiv – în mod paradoxal, produse în multe cazuri tocmai de companiile farmaceutice care livrează pe piaţă şi antidepresivele2.

În fine, bolile mentale, în multe cazuri, nici nu ar fi chiar atât de periculoase dacă nu ar interveni chiar medicalizarea acestora. În mod evident, ştiinţa a progresat mult în cercetarea creierului şi sunt medicamente care ajută la stabilizarea situaţiei în boli precum schizofrenia, psihozele afective şi chiar depresiile severe, însă şi aceste medicamente trebuie luate cu mult discernământ – adică eliminate treptat în momentul în care este depăşită criza, concomitent cu aplicarea altor terapii nemedicamentoase. Spunem aceasta deoarece majoritatea medicamentelor pentru afecţiuni psihice au grave efecte adverse, cum ar fi chiar cronicizarea bolii. Din păcate, dorinţa de câştig a companiilor farmaceutice este mult mai mare decât interesul faţă de sănătatea mentală şi vindecarea oamenilor bolnavi. Companiile farmaceutice nu sunt instituţii filantropice şi nici nu sunt mişcate de o etică creştină. Astfel că, la mijloc fiind profitul, medicaţia recomandată în afecţiunile psihice ajunge să fie un important factor de risc pentru populaţie în general.

Ai o depresie postnatală, una cauzată de stresul de la serviciu, de vreun necaz în familie, deces sau un divorţ, sau pentru o mie de alte motive – dacă abordezi medicul, te poţi trezi că iei un antidepresiv care te poate face dependent pe viaţă. Vrei, nu vrei, devii clientul sigur al companiilor farmaceutice! Spunem aceasta deoarece apelarea la antidepresive atunci când afecţiunea poate fi tratată prin alte mijloace presupune riscul agravării bolii.

Antidepresivele cresc cantitatea unor neurotransmiţători precum dopamina, serotonina şi noradrenalina, prelungind în genere timpul în care aceştia se află în spaţiul intersinaptic. Problema este însă aceea că antidepresivul afectează mecanismul de producţie şi recepţie al neurotransmiţătorilor, încât, fără antidepresiv, respectivele mecanisme nu-şi mai îndeplinesc funcţia nici măcar cât o făceau înainte de începerea tratamentului. Studiile vorbesc despre apariţia unui fenomen de neuroadaptare, în care sunt auto-blocaţi sau pur şi simplu distruşi receptorii serotoninici în cazul consumului de antidepresiv3. Astfel că medicamentul func­ţionează în acest caz ca un drog, dând dependenţă, agravând simptomatologia în cazul în care nu mai este luat. În felul acesta, companiile farmaceutice nu vor avea decât de câştigat, lucru vizibil în cotarea lor la bursă. Câştigul global numai din vânzările din domeniul medicamentelor psihiatrice se ridică la imensul profit de 80 miliarde dolari anual. Evident, aceasta în condiţiile în care peste 200 de milioane de oameni consumă regulat astfel de medicamente. Ce putem face pentru a nu ajunge şi noi clienţii marilor companii de medicamente psihiatrice?…

Există şi alte terapii, nemedicamentoase, ale bolilor mentale, care, potrivit cercetărilor, pot ameliora sau chiar vindeca depresiile şi alte boli psihice – în funcţie, bineînţeles, de gravitatea lor. Acestea însă nu sunt deloc profitabile, de aceea nu sunt incluse în protocoalele medicale studiate în facultăţi.

Cea mai simplă metodă, aflată la îndemâna oricui, este exerciţiul sau efortul fizic. De la începutul secolului al XX-lea şi până astăzi s-au realizat sute de studii care demonstrează beneficiile imense pentru sănătatea mentală aduse de exerciţiile fizice regulate. Rezultatele cercetărilor, care au implicat sute de mii de persoane, nu pot fi contestate de nici un membru al comunităţii ştiinţifice, de aceea se şi preferă păstrarea tăcerii sau pur şi simplu eludarea acestei terapii din protocoalele medicale învăţate în şcolile de medicină. Aşadar, deoarece în zonă se mişcă foarte mulţi bani, suficient cât să fie cumpărate institute de cercetări, politicieni şi psihiatri, lumea suferă şi va suferi din ce în ce mai mult de diverse afecţiuni mentale, deşi ameliorarea şi chiar vindecarea poate fi atât de aproape. Cercetările dovedesc efectele pozitive ale exerciţiilor fizice pentru majoritatea bolilor mentale: anxietate, depresie, atac de panică, schizofrenie, demenţă Alzheimer etc.

Anxietatea este o stare de nelinişte patologică, teamă, îngrijorare, însoţite de multe ori de tulburări fiziologice.

Sunt cunoscute şase meta-analize care au luat în considerare între 5 şi 159 de studii4. Con­cluzia acestor meta-analize, bazată pe studii care au implicat sute de mii de subiecţi, este că exerciţiul fizic are o legătură semnificativă cu reducerea anxietăţii. Efectele depind de gravitatea anxietăţii, dar şi de natura, intensitatea şi durata exerciţiilor efectuate. Spre exemplu, din aceste meta-analize rezultă că efectele cele mai puternice apar când:

(a) exerciţiul este „aerobic” (de exemplu: alergatul, înotul, ciclismul), spre deosebire de cel non-aerobic (de exemplu: handbalul, exerciţiile la sală);

(b) durata programului de formare aerobic este de cel puţin 10 săptămâni şi, de preferinţă, mai mare de 15 săptămâni;

(c) subiecţii au avut iniţial o condiţie fizică slabă sau niveluri mai ridicate de anxietate. Când spunem „niveluri mai ridicate de anxietate”, le avem în vedere şi pe cele care includ problemele coronariene şi atacul de panică5.

De la începutul secolului al XX-lea şi până la jumătatea anilor ’90 s-au realizat peste o sută de studii care au analizat relaţia dintre exerciţiile fizice şi depresie. După 1990, la aceste studii s-au adăugat cel puţin încă cinci meta-analize, care au luat în considerare între 9 şi 80 de studii realizate anterior. Concluzia acestor meta-analize a fost aceea că exerciţiile fizice au un adevărat efect antidepresiv, care depinde în magnitudine de următoarele condiţii:

(a) programul de antrenament se desfăşoară pe o durată mai mare de nouă săptămâni şi a implicat mai multe sesiuni;

(b) efectele sunt proporţionale cu durata exerciţiilor, intensitatea acestora şi numărul de zile pe săptămână în care au fost realizate.6

Concluzia este aceea că exerciţiile fizice sunt cel puţin la fel de eficiente ca terapiile tradiţionale. Ele pot fi folosite pentru tratamentul depresiei, chiar şi a afecţiunilor mai severe, mai cu seamă pentru că oferă beneficii remarcabile pentru starea generală de sănătate a individului.

Aceleaşi dovezi ştiinţifice sunt aduse şi pentru beneficiile aduse de efortul fizic în privinţa unor boli mentale mai grave sau a unor constante psihice precum stima de sine, starea de spirit pozitivă sau, pur şi simplu, privind favorizarea unui somn odihnitor. Psihopedagog Silvia Crivean, Material aparut in nr 25 al revistei Familia Ortodoxa