Nu mă înţelegeţi greşit. Nu sunt Gică-contra şi înţeleg perfect succesul acestor manifestări care îşi au originea în reţelele sociale virtuale. Cineva forţează promovarea unui videoclip nostim, care apoi devine un trend global. De răspândirea lui Harlem Shake nu s-a ocupat “internetul” şi nu au pus umărul nici Like-urile pe Facebook şi nici commenturile de pe Youtube ale miliardelor de utilizatori anonimi. Masa critică de utilizatori necesară tansformării unui clip nostim a unor băieţi din Australia într-o demenţă globală nu este o urmare naturală a dinamicii reţelelor sociale. Mai degrabă avem de-a face cu experimente ale companiilor din spatele Youtube şi Facebook, pentru a se lămuri de câţi bani, câte click-uri, like-uri şi vizualizări este nevoie pentru a lua un nimic şi a-l transforma într-un fenomen de masă. Momentan se testează pe nişte clipuri nostime care ajung să adune 3000 de oameni într-o piaţa centrală din Cluj, la chemarea unui radio şi cu susţinerea municipalităţii. Mâine acelaşi model se va implementa la lansarea unui telefon alb şi mai frumos ca ală de dinainte, însă cu nimic mai performant sau, de ce nu, la iniţierea unei revoluţii de tip Twitter în ţările arabe sau de ce nu, est-europene.

Surprinzătoare este prezenţa în masă a tinerilor la evenimentul din Unirii. Avem de-a face aici cu un moment artistic post-modernist, efemer, fără scop şi fără rezultat, care se poate experimenta doar participând. Pentru cei din exterior poate părea o prostie, o pierdere de vreme, dar atâta vreme cât nu ai fost “acolo”, nu poţi înţelege. Esenţa artei post-istorice şi post-moderniste.Îmi aduc aminte când odiosul guvern Emil Boc a tăiat indemnizaţiile pentru maternitate în 2011. Pe cât de scandalizată era ţara întreagă, pe câte mesaje s-au trimis pe Facebook sau prin SMS, la protestul de la prefectură au participat două mămici, trei ultraşi de la “U”, zece ziarişti şi douăzeci de jandarmi. Sforile de pe reţelele sociale nu au fost trase de cine trebuia, nu s-au folosit bazele de date ale operatorilor de telefonie mobilă pentru promovarea acestui eveniment. Şi de altfel, distracţia nu era aşa de mare, nu trebuia să te maschezi, să îţi pui un lighean în cap, o perucă sau sa călăreşti o mătură pe ritmuri house. Trei mii de oameni nu s-au adunat nici la protestele anti-Băsescu de acum doi ani, nici la protestele anti RMGC, nu se vor aduna nici la protestele împotriva exploatării gazelor de şist. Pur şi simplu nu e distractiv să fii implicat civic. It is not fun anymore.

Recuzita unor tineri prezenţi la Harlem Shake a arătat că au pierdut ore bune meşterind la un radio de carton care se poate purta pe post de pălărie sau la o mască făcută din craniul unei vaci (sau capre, că nu îmi dau exact seama ce era). Ore bune pe care probabil tânăra generaţie nu ar vrea să le piardă pe alte activităţi, cum ar fi cititul unei cărţi. Cum comenta o participantă pe NapocaNews: “Lasati, mai, tinerii sa se prosteasca un pic. Vin responsabilitatile mai tarziu si o sa fie penibili ca voi, astia prea seriosii”. Ar fi absurd să nu lăsăm tinerii să se prostească. De fapt, noi ne chinuim ca tinerii să nu se prostească prea tare. Dacă sunt în stare să se adune cu miile la apelul unui radio pentru a participa la un eveniment de tip Harlem Shake, sunt convins că aceşti tineri vor veni cu miile să protesteze pentru corupţia din universităţi, pentru lipsa unor perspective de muncă, pentru că mai mult de jumătate din ei vor emigra din cauza lipsei reale de şanse. Greşit. Problemele de genul ăsta sunt prea serioase, chiar deloc amuzante. Dacă în Europa de Vest manifestările de genul festivalelor şi parade-urilor, care sunt mult mai multe ca la noi, sunt compensate de acţiuni politice şi sociale, unde tinerii sunt vioara întâi, la noi avem parte doar de o distracţie de 15 minute şi cam atât. Respnsabilităţile vin mai târziu, e adevărat, sub forma unor slujbe de căcat în Anglia, Germania sau Suedia, măturând străzi cu diploma de medic în buzunar şi o diplomă de participare la Harlem Shake.

Tinerii din România trebuie să bage la cap că Harlem Shake-ul din Unirii a fost momentul lor maxim de glorie. 15 minute, atât a durat, transpus în 15 secunde pe Youtube. Mai mult de atât nu vor obţine toată viaţa lor. Pentru că Harlem Shake nu le va da locuri de muncă şi nici nu le va plăti pensiile. În timp ce ei se zbenguiau cu peruci în faţa lui Matei Corvin, PD-Liştii deloc distractivi stabileau la Bucureşti reforma partidului, cu un scop clar în minte şi un program pe următorii 10 ani: să mintă, să fure, să ajungă iar la putere. În faţa unor hiene politice cu scopuri clar definite, pune nişte tineri fără scopuri care trăiesc pe Youtube. Rezultatul a 20 de ani de luptă acerbă împotriva valorilor autentice româneşti, a spiritului civic şi combativ, a ideologiilor. Înotăm într-un mare nimic, între Harlem Shake şi şedinţe groteşti la Modrogan. De George Bara –NapocaNews