Ecaterina Teodoroiu este un simbol românesc al curajului şi al luptei. Pe de altă parte, o descendentă din Gorj a eroinei a ales să părăsească ţara şi să îşi caute norocul pe alte plaiuri. Sabina Lupu (57 de ani) este strănepoata Ecaterinei şi lucrează ca muzeograf la Casa memorială „Ecaterina Teodoroiu“ din cartierul Vădeni. Una dintre fiicele ei, Nicoleta Catalina, o stră-strănepoată a eroinei, se află de aproximativ doi ani la muncă în Italia, pe insula Sardinia, unde are grijă de doi bătrâni. Tânăra a absolvit Facultatea de Psihopedagogie, dar nu a reuşit să-şi găsească un loc de muncă în România.

Mama ei a povestit, cu ochii în lacrimi, că Nicoleta a fost nevoită să plece departe de familie, pentru a asigura un trai decent fetiţei pe care o are.

„Fiica mea cea mică se află la muncă în Italia. Nu a putut să-şi găsească un loc de muncă în ţară şi, din acest motiv, a fost nevoită să plece. Este foarte greu, pentru că e departe de fiica ei şi de noi. Eu am îmbătrânit şi sunt destul de bolnavă, aşa că aş avea nevoie de un sprijin. Mai este şi mama mea, nepoata Ecaterinei Teodoroiu, care are vârsta de 80 de ani. Nicoleta a plecat de nevoie. Ne descurcăm destul de greu, dar încercăm să ţinem pasul“, a spus Sabina Lupu.

Casa memorială „Ecaterina Teodoroiu“ se află în cartierul Vădeni din Târgu-Jiu şi a fost donată statului de către familia eroinei, în baza unei înţelegeri conform căreia urmaşii vor lucra aici şi vor duce mai departe amintirea faptelor de vitejie. Din fericire, această înţelegere a fost respectată de-a lungul timpului. Nepoata şi, acum, strănepoata Ecaterinei au fost angajate ca muzeografe la Casa memorială.
Sabina Lupu se apropie de vârsta pensionării şi s-ar bucura ca fiica ei plecată în Italia să rămână în locul ei la Casa memorială a Ecaterinei Teodoroiu.

„Mi-aş dori ca fata mea să vină să lucreze la muzeu. Este şi o tradiţie în familia noastră care trebuie dusă mai departe. Sufleteşte, aş fi mult mai împlinită. Câştigă mai bine în străinătate, dar trebuie să facă mai multe sacrificii. Nu ştiu când o să vină ceasul acela ca fata mea să se întoarcă acasă“, a mărturisit muzeograful.

Pentru urmaşele Ecaterinei Teodoroiu, viaţa este foarte grea şi plină de lipsuri. Sabina Lupu consideră că înaintaşa ei nu şi-ar fi dorit o astfel de viaţă pentru români.

„Ecaterina a luptat cu arma în mână ca să avem un trai mai bun, dar rezultatul nu a fost cel aşteptat. De vină sunt toţi politicienii care au fost la putere după 1989 şi toate guvernările. Nu ştiu dacă va fi mai bine. Nu văd o speranţă, pentru că am sărăcit foarte mult. O să ajungem să fim şi noi vânduţi. Vrem locuri de muncă şi vrem să vină românii acasă. În Gorj nu mai există nicio întreprindere şi tineretul nu mai are unde să muncească. De asta pleacă în străinătate. Ne aflăm într-o situaţie foarte dificilă. Mai ales pentru mine, viaţa este foarte grea. Ecaterina nu şi-ar fi dorit ca românii să aibă o asemenea viaţă“, a spus Sabina Lupu.

Bunica Sabinei Lupu a fost sora mai mică a eroinei de la Jiu. Strănepoata Ecaterinei Teodoroiu a lucrat la fabrica de pâine din Târgu-Jiu, iar apoi a muncit, alături de soţul ei, la o societate de construcţii, după care, în anul 1991, a venit ca muzeograf la Casa memorială „Ecaterina Teodoroiu“. Sabina Lupu a lucrat cu mare drag la păstrarea amintirii înaintaşei sale.

„Eu nu consider că vin la locul de muncă, ci că vin tot acasă. Aşa am simţit. Aici este tot casa mea. Eu aşa cred. Aici s-a născut Ecaterina Teodoriu şi a trăit bunica mea“, a mai spus Sabina Lupu.

Strănepoata Ecaterinei Teodoroiu a auzit de la bunica sa mai multe povestiri legate de eroina de la Jiu, care s-a născut la data de 14 ianuarie 1894. Astfel, încă de când era mică, nu se dădea în lături de la nimic. De exemplu, la şcoală, Ecaterina a jucat rolul lui Peneş Curcanu.

Casa memorială este cea originală, în care s-a născut eroina de la Jiu, păstrându-se inclusiv câteva obiecte de mobilier. În această căsuţă ţărănească veche de peste 150 de ani s-a născut Ecaterina Teodoroiu şi au trăit zece suflete: părinţii Vasile şi Elena şi cei opt copii – cinci băieţi şi trei fete.

Toate elementele casei s-au păstrat. În unele locuri, lemnul este afectat de mucegai, iar şindrila de pe acoperiş trebuie înlocuită, dar, în general, locuinţa se află în condiţii bune. Aici se păstrează mai multe obiecte personale care i-au aparţinut eroinei, cum ar fi părul pe care l-a tăiat înainte de a se înrola, fundele cu care îşi lega părul, batiste, un pieptar şi o cămaşă militară. Din mobilier mai există patul, unele scaune şi o ladă de zestre.

Ecaterina Teodoroiu (14 ianuarie 1894 – 22 august 1917), pe numele ei adevărat Catalina Toderoiu, a activat, la început, ca infirmieră, în Primul Război Mondial, după care s-a înrolat în armată, în urma decesului fratelui său în luptele de la Porceni. Ecaterina a fost rănită grav la bazin şi picioare în luptele de la Ţânţăreni, fiind decorată personal de Regele Ferdinand I, la data de 19 martie 1917, cu „Virtutea militară“ şi a fost avansată la gradul de sublocotenent. După mai mult timp petrecut în spitale, Eroina de la Jiu a revenit în luptă, fiind numită la comanda unui pluton din Regimentul 43/59 infanterie Lupeni. Ecaterina Teodoroiu a căzut eroic, în fruntea acestui pluton, în seara zilei de 22 august 1917, în timpul luptelor de la Mărăşeşti. Dorin Brozbă, autorul unei cărţi despre viaţa Ecaterinei Teodoroiu, spune că numele acesteia a fost schimbat chiar de către ea. „Când se afla pe front, a scris câteva poezii semnate cu numele de Ecaterina Teodoroiu, pentru că era o admiratoare a lui Eminescu“. De Alin Ion – Adevarul