Un neam uituc, cu capul plecat in tarana
Cam asta este impresia pe care mi-au lăsat-o românii când aclamau un puşcăriaş de drept comun, eliberat după ispăşirea pedepsei. Dacă nu am cunoaşte cazul, dacă nu am ştii sistemul mafiot (ridicat până la cele mai înalte culmi ale guvernului) oblăduit de Năstase, poate că ne-am lăsa duşi de val şi am intra în această piesă tristă de teatru, în care personajul negativ devine brusc erou, devine din pârnăiaş obişnuit un deţinut politic. Dacă nu am fi văzut presiunile puse pe sistemul judiciar pentru eliberarea lui (de parcă procurorii nu ar fi ştiut până acum câteva zile de judecătoarele corupte), poate că ar mai fi avut un minim capital de simpatie. Dar am văzut, ştim şi, din frică sau prostie, tăcem…
Românul uită… Poate că este măsura sa de autoapărare psihică în faţa atâtor mizerii, pe care i le rezervă viaţa de zi cu zi. Dar, această uitare, iată că naşte monştrii. Ajungem să uităm călcâiul de pe grumaz şi să îl pupăm pe torţionar.În acelaşi timp, urmărind o emisiune la canalul TV de „opoziţie”, am constatat că românii îşi uită uşor şi istoria. Un moderator cvasi-necunoscut (cu un aspect foarte studiat de „telectual”) îşi dădea cu părerea despre călugării, care au participat la mitingul împotriva cip-urilor şi a înregistrării datelor biometrice. Cu o pornire extrem de războinică îi condamna pe preoţi, călugări, participanţi, îi insulta, cerea intervenţia autorităţilor (pentru limitarea dreptului la liberă exprimare), făcea spume şi tuna şi fulgera, invocând în mod aberant legi inexistente, pentru limitarea drepturilor credincioşilor. Intervine în emisiune şi un “istoric”, al cărui profil semăna izbitor cu cel al deputatului Păun (deputatul ţiganilor), care prezentând un amalgam de fapte generale, condamnă oferirea calităţii de cetăţean de onoare lui Valeriu Gafencu. Nu mai intru în alte detalii aberante…
Românii nu zic nimic. Ei au uitat…
Iată că o fată, minoră, elevă este ameninţată cu moartea de un dement. Pentru motivul că a purtat tricolorul. Şi statul nu întreprinde nimic…
Şi statul a uitat. A uitat de Ip şi Trăsnea, a uitat de horty şi jigodiile criminale. Cetăţenii sunt ameninţaţi şi noi… noi nu facem nimic. pentru că uităm…
Uitaţi în continuare? Să uităm în continuare? Sau să îl aplaudăm pe Che Năstase? De Remus Radoiu –Agonia Natiunii
