În mod paradoxal europenii s-au obișnuit să fie spionaţi. Facebook are acces la aproape toate informațiile personale ale utilizatorilor, smartphone-urile stau pornite cu serviciile de localizare activate. Totul pare să fie OK atâta vreme cât datele noastre sunt folosite de companiile de marketing, în cadrul unor campanii de advertising contextuale și Mark Zukerberg ne zâmbește inocent și tâmpit de pe propriul cont de Facebook. Dar când guvernul SUA este prins cu mâța în sac, libertatea informațiilor personale devine o chestiune de viață de viață și de moarte. Până la urmă, cu ce este mai bun Zukerberg decât Obama? Confidențialitatea utilizatorilor de Internet a devenit o non-problemă. La acest principiu se renunță de bună voie din momentul în care ne facem cont de Google, Facebook sau Linkedin. Toată lumea era conștientă de acest lucru, ba chiar dădea o mână de ajutor în a se asigura că tot mai puține informații personale rămân confidențiale: job, poze din vacanță, unde locuim, cu cine suntem prieteni, unde mâncăm, unde studiem, ce muzică ascultăm, care ne sunt opiniile politice (în cazul în care avem așa ceva!). Deci faptul că guvernul SUA ne monitoriza si mailurile personale… Cine ne-a spus că mailurile noastre sunt cu adevărat personale? Ați citit vreodată termenii de confidențialitate când v-ați făcut cont de Gmail sau Facebook?

Reala problemă este cu spionarea companiilor și guvernelor naţionale. Informații secrete, patente și detalii din domeniul economic, toate aceste informații se pare că au fost “minate” de guvernul SUA. Și prin minare mă refer la data mining și orice operații specifice Big Data, în care orice informație de tip metadata procesată de ISP – Internet Service Providers, coroborată cu informațiile stocate de cloud services ca și Google sunt analizate. Analizate pentru ce? Aceasta este adevărata întrebare. Pentru a combate terorismul, criminalitatea cibernetică, traficul de persoane. Putem doar bănui, pentru că de aflat nu vom afla niciodată cât de îndreptățite sunt acțiunile NSA. Însă grija statelor Uniunii Europene și a marilor corporații este una legitimă. Dacă o companie din domeniul chimic lucrează de 20 de ani pentru descoperirea unui nou tip de polimer și guvernul SUA îl fură pe ascuns, pierderile de miliarde de euro cum mai pot fi compensate? Cum se analizeaza aceste informații a căror volum nu poate fi înțeles de mintea umană? Map Reduce, Hadoop, Semantic Analysis și așa mai departe.

Tot mai multe țări din Europa, în special Franța și Anglia, lucrează la crearea unor cloud-uri suverane, unde datele nu pot fi accesate de marii operatori de servicii cloud și singurele agenții de securitate care pot avea acces la date sunt cele naționale. În Franța există deja Cloudwat și Numergy, în Germania sunt deja servicii cloud cu branding “Cloud Services: Made in Germany”. Mai mult, în Suedia a fost interzis accesul la serviciile Google Apps pentru sectorul public. Și lucrurile nu se vor opri aici. În 10 ani vom avea o segregare a datelor din Internet la nivel naţional, dacă nu cel puţin la nivel european.

Pentru utilizatorul domestic, problema confidenţialităţii tot nu va fi rezolvată. Dacă NSA nu va mai avea acces la date, vor avea serviciile de intelligence naționale. Care, printr-un acord direct cu NSA, CIA sau FBI, vor putea face share la datele voastre. O face guvernul României de ani buni. Oricum faceți share singuri pe rețelele sociale, neînțelegând cum un student oarecare, roșcat și cârlionțat, a reușit să adune laolaltă sute de milioane de oameni dispuși să își facă publice și cele mai mici detalii ale vieții lor private. Încă vă mai întrebați? De George Bara - NapocaNews