Quantcast
Channel: 100 Ro
Viewing all 3410 articles
Browse latest View live

Mister elucidat

$
0
0


Mister antic elucidat: de ce a fost Tutankhamon îngropat cu penisul în erecţie?

04.01.2014 |
Mister antic elucidat: de ce a fost Tutankhamon îngropat cu cu penisul în erecţie?     (Foto: Shutterstock.com)+ZOOMMister antic elucidat: de ce a fost Tutankhamon îngropat cu penisul în erecţie?
Galerie foto (1)
Faraonul a fost îngropat având penisul în erecţie, fără inimă şi acoperit de uleiuri negre care să îl facă să semene cu zeul Osiris, susţine un nou studiu.Faraonul Tutankhamon, cea mai faimoasă mumie din lume, a fost îngropat având penisul ridicat la un unghi de 90 de grade cu scopul de a înăbuşi o revoluţie religioasă iniţiată de tatăl său, sugerează o nouă cercetare. Prof. Salima Ikram de la Universitatea Americană din Cairo a argumentat că procesul neobişnuit de îngropare a lui Tutankhamon a fost o încercare de a-l face să semene cu Osiris, zeul vieţii de apoi, cu scopul de a contracara încercările regelui Akhenaton de a trece la o religie monoteistă. 
Este unanim acceptat faptul că Akhenaton începuse să impună cultul Aten sau al discului soarelui în timpul domniei sale.
Cu toate acestea, fiul său, Tutankhamon, a fost împotriva monoteismului, motiv pentru care, când a venit la putere, el a încercat să reinstaureze religia tradiţională care presupunea venerarea mai multor zei.
Tocmai de aceea, după moartea tânărului faraon, preoţii au ales să îl îngroape cu penisul în erecţie pentru a-l face să-i semene cât mai mult lui Osiris. Această parte a corpului, aflată în poziţie verticală, a fost ruptă atunci când a fost descoperit mormântul, unii speculând chiar că ea a fost furată. 
„În această poziţie, penisul îl evocă pe Osiris în cel mai înalt moment al lui de regenerare. Din câte ştiu eu, nicio altă mumie nu a fost descoperită astfel”, a declarat autorul studiului. 
Pe lângă poziţia organului genital, se pare că mumia lui Tutankhamon a prezentat şi alte trăsături neobişnuite. Mai întâi, corpul şi sarcofagul lui erau acoperite cu un strat gros de răşini şi uleiuri, tocmai pentru a-l face pe faraon să se asemene şi mai mult cu Osiris, a cărui culoare era negrul.
Apoi, Tutankhamon a fost îngropat fără inimă. Deşi practica era des întâlnită, ciudat este faptul că tânărul faraon nu avea pus în locul inimii un scarabeu, aşa cum se obişnuia. Prof. Ikram argumentează că ar putea fi vorba de o aluzie la moartea lui Osiris, căci atunci când el era om, fratele lui, Seth, l-a tăiat bucăţi şi i-a îngropat capul. 
„Tutankhamon este prezentat ca un Osiris cu drepturi depline. Această reprezentare este unică în Valea Regilor. Alte morminte îi arată pe regi îmbrăţişaţi de Osiris sau oferiţi lui”, a mai explicat Ikram.
Sursa: Independent

Ce-a fost şi ce-a ajuns…

$
0
0

Menta


 Una dintre cele mai cunoscute expresii la români este a freca menta, cu înţelesul de lene, comoditate, muncă în dorul lelii…În dicţionare întâlnim expresiile: a freca menta , ceea ce înseamnă a fi leneş, a pierde timpul de pomană. Presa e foarte generoasă cu folosirea expresiei, făcând din frecatul mentei o adevărată artă birocratică.
   În Grecia antică exista obiceiul ca masa pe care se servea mâncarea să fie frecată cu frunze de mentă pentru a-i da un miros plăcut. Atunci când grecii din Fanar au ajuns şi la noi, n-au venit singuri: au adus şi obiceiul frecării mesei cu mentă. Sensibile la nou, familiile de români cu ştaif au preluat imediat obiceiul grecesc. Mulţi slujitori preferau însă frecatul meselor cu mentă, ore în şir, în locul muncilor dificile. Unii frecau menta cât era ziulica de mare. Cu timpul, balcanicul obicei al frecării mentei, la figurat, a devenit o genă naţională, de vreme ce şi la urne îi alegem pe cei care fentează munca autentică.

Mangalul

  Expresia a freca mangalul este la fel de celebră cu a freca menta,tot cu  referire la pierderea timpului din cauza lenei, a simula munca din comoditate, la fel ca şi frecatul mentei pe masa de prânz,  
   A freca mangalul ,mangalul nu a manganul, cele două materiale fiind complet diferite,primul referindu-se la cărbunele de lemn, pe când al doilea, este  un metal dur şi casabil.
  De 
această  dată, expresia se referă la procedeul de obţinere a lemnului de cărbune, în care bucăţi de lemn sunt acoperite cu pământ şi crengi (metodă artizanală) şi acestea se ard mocnit, câteva zile, pentru a se obţine mangalul. 
  O muncă lesnicioasă, dar cu un consum mare de timp, iar dacă cantitatea de mangal era de doar câteva kilograme, atunci cel care o execută era categorisit ca un leneş ce pierde timpul de pomană. 
   Din punct de vedere al autenticităţii, considerăm că această varianta a expresiei este tipic românească, luând în considerare cuvântul a târnosi dar şi larga răspândire a obţinerii mangalului prin codrii patriei.
Recomandare"Articolul participă la  jocul "Buna dimineata soare"! Dacă doreşti să participi , IULISAîţi dă mai multe detalii!.


.sursa:fewstuff.blogspot.ro

ღ Buna dimineata soare ღ

$
0
0

Fiecare răsărit de soare să va aducă o dorinţă, iar fiecare apus să v-o împlinească ! BUCURAŢI-VĂ DE VIAŢĂ STĂPÂNIND TIMPUL PENTRU REZOLVAREA TUTUROR DORINŢELOR. 


 Minthi - hetaira lui Hades
 
 Mitologia greacă ne spune că Menta a fost o nimfă, o mireasă divină. Se numea Minthi, era copila lui Cocyt, Râul Plângerii, şi unul din amorurile lui Hades, zeul, împărăţiei subpământene, fiul lui Cronos şi al Rheei.

   Legenda spune că Minthi s-ar fi lăudat tovarăşelor sale, nimfele-naiade din Ilia, că ea e mai frumoasă decât Persefona, soaţa şi regina lui Hades. Persefona a aflat de iubirea interzisă a soţului său pentru Minthi şi s-a plâns mamei sale, Demeter, zeiţa cerealelor.


   Cele două zeiţe ar fi prefăcut-o pe hetaira lui Hades într-o buruiană neînsemnată. Buruiană, căreia, însă, stăpânul lumii subpământene Hades, sfâşiat de regrete, i-a dăruit o mireasmă divină şi ceva din puterile tainice ale Afroditei. Aşa se face că Minthi, prefăcută în mentă, păstrează până astăzi mireasma, savoarea şi vraja unei iubiri divine. În Grecia există chiar şi un munte care păstrează amintirea acestei iubiri: muntele Mentei, de lângă Pylos, patria înţeleptului rege Nestor. Ştim asta şi de la istoricul Strabon: „Nu departe de Pylos, spre răsărit, se află muntele Minthei, numit aşa după nimfa despre care miturile spun că a fost hetaira lui Hades, pe care Persefona a călcat-o în picioare şi a prefăcut-o în menta noastră de grădină…”


    T
rei sunt, de fapt, „mentele bune”, cărora li se spune mentă/izmă bună:
1. Menta de apă (Mentha aquatica)
2. Menta dulce (Mentha viridis/verde sau spicata/înspicată) şi
3. Menta pipărată (Mentha piperita), care este hibridul primelor două, cu varianta sa Mentha piperita var. Citrata, adică „menta-cu-gust-de-lămâie”.

.

La Sorin ve-ti  citi altele despre mentă

Recomandare    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini) cu aceasta tema si daca vrei să-l impartasesti cu noi  inscrie articolul la  "Bună Dimineata Soare"!

Obiceiuri tulcene de Bobotează, pe la 1870…

$
0
0
1


  Chiar dacă în ziua de Bobotează, în Tulcea nu se auzea nici șoaptă de clopot, aceste fiind interzise de osmanlâii care stăpâneau orașul și întreaga Dobroge, oamenii coborau încă din zori, de pe dealurile din jurul Dunării, ieșind cu mic și mare din mahalalele creștine.
   Cu o zi înainte, preoții umblaseră prin acestea și stropiseră cu agheasmă casele și restul acareturilor, semn că Ziua cea Sfântă a Botezului Domnului Isus urma să vină. Tot acest puhoi de oameni, se oprea mai întâi la cele trei biserici, Buna Vestire (Grecească), Sf. Gheorghe (Bulgărească) și Sf. Nicolae (încă neterminată, serviciul religios ținându-se în bisericuța veche din lemn) unde participau la slujbă și de unde porneau apoi cu mare alai către Dunăre, scoțând din biserici prapurii și icoanele cele mai frumoase. Gerul cumplit și bătaia Crivățului nu era nici o piedică pentru tulcenii creștini, pătrunși de credința și de importanța zilei de Bobotează. Aproape în fiecare iarnă, Dunărea îi aștepta înghețată bocnă, transformată în cel mai lat și neted drum din această parte a Imperiului Otoman, motiv de a călători pe oglinda de gheață, cu sănii și căruțe, în locul corăbiilor și piroscafurilor pufăitoare. 

2
  
   Cu 2-3 zile înainte, adevărate echipe de oameni aleseseră locurile cele mai bune pentru sfințirea apei, locuri aflate în dreptul Stâncii Tulcei, Vadul Sacagiilor, Portul vechi și alte locuri mai puțin importante, pe care și le alegeau lipovenii, ucrainenii, armenii, cu bisericile lor mai mici. Înarmați cu topoare și fierăstraie tăiaseră în gheața groasă cruci mari de gheață, ajungând până la apa limpede din care ieșeau fuiori de aburi. Apoi căraseră cu căruțele pământ pe care îl așternuseră peste gheață și peste care urmau să se facă focuri. Cei mai gălăgioși dintre toți erau bulgarii cu adevărate orchestre de cimpoaie și darabane, la care cântau cu patimă, acompaniindu-și preoții și cântăreți de strană. Alaiurile se încheiau cu sute de căruțe și cai duși de căpăstru, ce urmau să ajungă pe malul Dunării, pentru a fi sfințiți de preoți, astfel încât tot anul să fie feriți de boală și să aibă spor la muncă. La urmă de tot, veneau turcii și tătarii, cu caii lor, știind că sărbătoarea ghiaurilor făcea bine la toți caii, neținând cont că stăpânii lor se închinau la Allah sau alt Dumnezeu. După slujba de sfințire a apelor și a cailor, urmau petrecerile în jurul focurilor iuți de stuf și salcie, pe jarul cărora se frigea pește și carne de porc. Se fierbea țuică și Somoveancă, un vin alb și bun de Niculițel. Se bea îndulcit cu miere și câteva boabe de piper, dar puține că erau piperat de scumpe. Printre oameni începeau să se amestece și copii de evrei care vindeau mere murate, sau turci cu sugiuc, șerbet și bragă. În acest timp, lăutarii se preumblau de la un grup la altul, încercând să-i înduplece pe creștini să le accepte repertoriul, știind că după prima cântare, distracția avea să țină până dimineață. Cel mai straniu spectacol îl ofereau fetele tinere, de măritat, care purtând încălțări ușoare făceau tot posibilul să alunece și să cadă pe gheață, semn că aveau să se mărite negreșit până în iarna viitoare. Duduia gheața sub bușiturile tinerelor tulcene, care își înmuiau oasele pe gheața tare ca piatra, plecând apoi spre case ținându-se de șale și visând la feți frumoși în bărci din lemn de abanos. Cam așa își petreceau tulcenii sărbătoarea de Bobotează, pe la 1870, în timp ce de la Palatul Pașei, mutesariful și cadiul pândeau din spatele geamurilor înalte ca totul să se desfășoare în liniște și pace, invidioși că ghiaurii erau în stare să se bucure pe un frig atât de năprasnic. 
   
3
.
 Fotografii culese din timp și pretutindeni, mai noi sau mai vechi, acum și de demult…

Disparitie

$
0
0

Poporul roman este pe cale de DISPARITIE conform cercetarilor sociologice

autor: FrontPress 06.01.2014

pe cale de disparitieDe ani de zile scriu editoriale că România este pe cale de dispariţie din punct de vedere etnic. Cei doi factori ai comprimării poporului român până la dispariţie sunt următoarele: natalitatea scăzută la extrem şi emigraţia economică.
Noi cercetări scot în evidenţă dispariţia poporului român în viitorii ani, fără ca clasa politică, guvernanţii sau elita intelectuală a ţării să facă nimic ca să prevină dezastrul demografic. Situaţia dezastruoasă a demografiei româneşti e acceptată cu o senitate guvernamentală şi socială sub forma unei schizofrenii senile. În mod oficial, anul care abia s-a încheiat a avut cele mai puţine naşteri de când s-a înfiinţat România ca stat modern. Nici pentru anul 2014 sociologii nu au sperante mai mari si se asteapta la al 22-lea an consecutiv de scadere demografica. La fiecare doua minute si 15 secunde, un locuitor al tarii noastre moare. Şi deşi declinul demografic este aşteptat ca o certitudine şi în 2014, se pare ca speranta de viata va creste totusi anul acesta cu trei-patru luni.
“O societate nu poate sa se dezvolte nici datorita drumurilor, nici datorita canalizarii, nici datorita achitiei de bunuri, se dezvolta doar prin copii, prin volumul populatiei, prin forta de munca. Romania pierde in fiecare an un oras de dimensiuni medii, de 30.000 de locuitori”, a declarat Ana Bulai, sociolog. Potrivit specialistilor, daca ritmul se mentine, in 15 ani, populatia Romaniei va ajunge la nivelul din 1946, adica la 16 milioane.
Din datele furnizate de Institutul National de Statistica reiese ca, in 2014, va fi o inmormantare la fiecare doua minute, o nunta la fiecare 4 minute si 15 secunde si un divort la fiecare 15 minute si 45 de secunde. Natalitatea la ţigani, de 2,5 ori mai mare decat la români.
“Având în vedere că rata divorţurilor intr-adevar a crescut, foarte multe femei nu se mai bazeaza pe partener sau pe familie atunci cand vine vorba de un copil şi doresc ele sa aiba puterea financiara si capacitatea de a îngriji acel copil”, a declarat Bogdana Bursuc, psiholog.
Potrivit cifrelor, în 2014, din trei gravide, doua vor naste si una va avorta, astfel încât, conform statisticii din România, va fi o naştere la fiecare 2 minute si 40 de secunde şi un avort la fiecare 5 minute şi 15 secunde. “Copilul este o sursa de saracie in societatea modernă. În România, într-o foarte mare măsură atâta vreme cât un copil te costă pe an mai mult decât bugetul mediu al familiei. Pentru o familie, ca să aibă o decizie raţională, trebuie să aibă un venit mult peste mediu, dublu peste mediu”, a declarat sociologul Ana Bulai.
Vinovaţii principali sunt guvernele post-decembriste, care nu au dus o politică de încurajare a natalităţii.Niciun guvern nu a venit cu un pachet de măsuri de a încuraja ca familiile de români să procreeze prunci. Alocaţia pentru un copil este derizorie, iar îndemnizaţiile de mame au fost tăiate pentru a se da banii la clientela politică flămândă şi coruptă. Toate guvernele nu au luat măsuri economice pentru reducerea şomajului, dezvoltarea industrială şi înfiinţarea de noi locuri de muncă pentru a se reduce emigraţia economică care a dus la dispariţia a trei milioane de români după 1990 peste graniţe, lovind brutal piaţa muncii şi consumul. S-a dovedit că o ţară care are o demografie negativă, simultan va avea şi o scădere a economiei, cum e România. Ţările cu creştere demografică ca Brazilia, Australia, India, China, Rusia sau Canada au indubitabil şi creştere economică.
Preşedintele rus Vladimir Putin şi-a dat seama de acest lucru şi a încurajat printr-un pachet legislativ şi economic ca ruşii să procreeze. Astfel, Rusia, după 20 de ani, are un spor demografic pozitiv ce a dus la o creştere a economiei. În schimb în România clasa politică coruptă şi guvernanţii nu au nicio viziune economică şi socială, văzându-şi strict interesele mercantile de îmbogăţire imediată în dauna poporului. De 20 de ani niciun deputat sau senator român nu a venit în parlament cu un pachet legislativ de încurajare a natalităţii românilor pentru a nu dispărea ca popor în următorii 50 de ani, locul României să nu fie înlocuit de Rromânia, iar ţiganii să fie etnici majoritari. Pe de altă parte o vină substanţială o au şi românii însăşi, nu numai guvernanţii venali, pentru că, deşi numeroase familii au confortul cuvenit, nu fac mai mult de un copil. În loc să facă copii românii preferă o mobilă sau un televizor nou în casă şi o excursie la plaja mărilor calde. Un confort material egoist caracterizează numeroase familii de români, care în egocentrismul lor nu renunţă la beneficiile unei vieţi îmbelşugate şi cu numeroase călătorii, pe care venirea unui copil pe lume l-ar atenua sau incomoda. Şi BOR greşeşte că nu obligă familiile de preoţi ortodocşi să fie un exemplu creştin pentru enoriaşi, să procreeze doi-trei copii, ci mai nou preotesele pentru a trăi bine, în lux şi fără griji, nu nasc mai mult de un copil. Patriarhia are mijloacele administrative legale ca măcar familiile de preoţi să fie un exemplu de creştere a natalităţii românilor. Dacă nu se i-au urgent măsuri pe cale guvernamentală, parlamentară şi religioasă pentru revenirea sporului pozitiv al natalităţii, poporul român va dispărea de pe harta Europei în circa 50 de ani, conform cercetărilor sociologice. De Ionuţ Ţene – NapocaNews

Opium

$
0
0

Afganistan. Zorii de opium

autor: FrontPress 06.01.2014

0În aprilie 2014, vor fi alegeri prezidenţiale. Actualul preşedinte, Hamid Karzai, nu mai are dreptul de a candida, după două mandate succesive, din 2004 până în prezent. E drept că, lungi perioade de timp, a exercitat mai degrabă funcţia de ”primar”, fiindcă nu controla decât capitala, Kabul.
Alegerile coincid cu declanşarea retragerii trupelor americane din Afganistan, preconizată a se termina la sfârşitul acestui an. Din cei 84.000 de soldaţi, cât numără trupele NATO în regiune, 60.000 sunt americani. Dintre aceştia, rămân pe poziţii până în 10.000 de americani, care, din 2015 vor executa misiunea Resolute Suport – de consiliere a armatei naţionale afgane (încropită, slab pregătită, coruptă, cu îngrijotător de mulţi militari dependenţi de droguri). Dar avem şi noi, în sfârşit, un ce profit: în drumul lor spre casă, trupele americane vor tranzita România.
”Întreaga strategie a NATO a provocat suferinţă enormă, pierderi de vieţi omeneşti şi nici un câştig, dat fiind că ţara nu este sigură”. N-o spune Noam Chomsky, ci a spus-o la finele anului trecut, preşedintele ales al Afganistanului. Dar Hamid Karzai – marioneta americanilor – nu face prima oară, în ultimii ani, astfel de declaraţii belicoase la adresa păpuşarilor săi, profund nemulţumit acum de faptul că se simte exlclus de la masa negocierilor de pace cu talibanii. Cu talibanii? NATO negociază cu talibanii? Ironia istoriei. Să recapitulăm.
Amestecul SUA în Afganistan începe în vara lui 1979, cu câteva luni înaintea invaziei URSS. Atunci, Zbigniew Brzezinski, marele politolog şi geostrateg, consilier al preşedintelui Jimmy Carter, a avut ideea de a-i atrage pe sovietici într-o capcană, de a le confecţiona un Vietnam al lor. Astăzi, Brzezinski o recunoaşte, dar adaugă că – dacă nu i-ar fi atras pe sovietici în Afganistan – exista riscul ca aceştia să îşi facă de lucru în Polonia, pedepsind ”Solidaritatea”. În iulie 1979, preşedintele Americii a semnat o decizie confidenţială privind ajutorarea mujahedinilor, care luptau împotriva guvernului marxist de la Kabul, susţinut şi stipendiat de sovietici . (Un mujahid – singularul de la mujahedin – e un luptător în jihad, războiul sfânt pentru Allah). Îngrijorat că şi-ar putea pierde influenţa în zonă, preşedintele Leonid Brejnev a răspuns cererii de ajutor a guvernului afgan împotriva gherilelor mujahedine. Ţara era în război civil. Invazia sovietică a început în seara de Crăciun a anului 1979. A urmat un deceniu de război pustiitor între Armata Roşie şi zecile de miliţii mujahedine (aflate ele însele în conflict aproape permanent), susţinute logistic şi financiar de CIA. Majahedinilor afganilor, în lupta lor inegală cu Armata Roşie, li s-au alăturat imediat mercenari din lumea musulmană (afganii sunt în majoritate sunniţi)- saudiţi, egipteni, libanezi, yemeniţi, algerieni, tunisieni, irakieni. Între ei, tânărul fiu de miliardar saudit, Osama Bin Laden, care urma să-şi stabilească baza (Al-Qaeda) acolo.
În primii ani, Osama a managerizat, din Pakistan, banii, logistica militară şi resursele umane. Apoi a luat celebrul kalaşnikov pe care îl purta pe umărul stâng (nu vedea aproape deloc cu ochiul drept, în urma unui accident din copilărie), celebrul toiag, mătăniile, un Coran şi radioul cu baterii (postul său preferat a fost întotdeauna BBC) şi a intrat în linia întâi a luptelor. N-a recunoscut niciodată sprijinul CIA (legenda lui, care creştea, nu trebuia să se ducă de haram): ”Americanii mint când când spun că au cooperat cu noi în trecut şi îi provocăm să arate o dovadă. Adevărul este că, pentru noi şi mujahedinii din Afganistan, au fost o povară. Nu a existat nici o înţelegere. Noi ne-am făcut datoria sprijinind Islamul din Afganistan, cu toate că, împotriva dorinţei noastre, această datorie a slujit intereselor Statelor Unite”. Că Osama a băgat banii familiei Binladen în această afacere sângeroasă, dar şi propriii bani, obţinuţi din contracte de infrastructură cu Sudanul, e adevărat, că a strâns fonduri importante de la magnaţii Golfului, este, de asemenea, adevărat, dar nimic nu s-a comparat cu ajutorul american – nu mai puţin de 3 miliarde de dolari, folosiţi (mai ales prin intermediul serviciului secret pakistanez) pentru instruirea şi înarmarea mujahedinilor.
Soviet-Retreat-in-Afghanistan-1024x694Când ultimul soldat sovietic a părăsit Afganistanul (în februarie 1989), a început războiul civil. E greşeala strategică a americanilor, pe care fostul secretar de stat Madeleine Albright a recunoscut-o explicit: ”Statele Unite s-au detaşat de Afganistan, odată cu plecarea sovieticilor, lăsând un vid. Avem obiceiul de a ne detaşa, înainte ca situaţia să fie rezolvată”. Sovieticii şi-au menţinut, până la căderea URSS, omul lor în fruntea guvernului afgan – Mohamed Najibullah. Acesta a resistat până în 1992, când alianţa dintre fostul general uzbec Abdul Rashid Dostum (astăzi şef de partid) şi comandantul tadjic Ahmad Shah Massoud (asasinat în 9 septembrie 2001, astăzi erou national), a cucerit Kabulul, punând bazele Republicii Islamice Afganistan.
Războiul civil (alimentat inclusiv cu armament greu, capturat de la sovietici) a adus pe val, în 1994, talibanii (”învăţăceii” Legii) şi pe celebrul mullah Omar. Acţionând la început ca o miliţie fundamentalistă, cu sprijin pakistanez şi saudit, talibanii au ajuns la putere în 1996. Este şi anul în care Osama Bin Ladin s-a întors în Afganistan.
După tragedia din 11 septembrie 2001, pentru că liderul talibanilor, mullahul Omar a refuzat să-l predea pe Osama, despre care americanii erau convinşi că se afla în spatele atacurilor, s-a declanşat Operaţiunea Enduring Freedom, un bombardament infernal al aliaţilor (SUA şi Marea Britanie), care – cu sprijinul lorzilor războiului, respectiv Alianţa Nordului. Înţelegerile dintre lorzii războiului şi americani l-au adus la putere, la sfârşitul lui 2001, pe Hamid Karzai. Cu acesta la şefia Legislativului, talibanii (majoritatea paştuni) au continuat să controleze mare parte din teritoriu, astfel încât astăzi, ca să simplificăm lucrurile, nu se poate negocia viitorul Republicii în absenţa lor.
wFostul preşedinte Gorbaciov, artizanul retragerii trupelor sovietice, saluta încă din 2013 decizia preşedintelui Obama: ”Victoria în Afganistan este imposibilă. Obama are dreptate să-şi retragă trupele de acolo. Indiferent cât de dificil ar fi”. Retragerea trupelor americane, lasă Afganistanul în ruină şi confuzie. Dacă n-ar fi tot mai numeroasele plantaţii de mac (din care se extrage opiumul), economia ţării n-ar subzista. 75 la sută din producţia de heroină a lumii îşi are precursorii în Afganistan. Anul acesta, procentul s-ar putea să se ridice, conform estimării specialiştilor, spre 90 la sută.
Cine a câştigat în urma aventurii afgane? Răspunsul cel mai inţelept ar fi: nimeni. În nici un caz încercatul popor afgan. Au câştigat copios magnaţii industriei de armament. Ei câştigă mereu, pentru că au iscusinţa de a cui să împartă din câştig.
Oricum, pentru afgani, zorii noi ai istoriei vor avea culoarea ceţoasă a opiumului. De Lelia Munteanu – Gândul

Rochia pantalon

$
0
0
vineri, 3 ianuarie 2014 

Rochia pantalon si Bucurestii anului 1911

La inceputul secolului trecut Bucurestiul era capitala modei acestei parti de lume. Si un eveniment de sensatie ca aparitia primelor rochii pantaloni nu putea trece neobservata de societatea vremii. Constantin Bacalbasa surprinde momentul in   Bucurestii de alta data – vol. 4 - 1911-1914:
 „ Un croitor parizian a pus la moda rochia-pantalon, iar agentii sai în Bucuresti, ca si in alte orase ale tarei, au imbracat femei-manechinuri pe care le-au insarcinat sa circule pe stradele principale. Era reclama. Dar publicul bucureştean – ca pretutindeni de altfel – n-a voit sa admită moda cea noua, iar bietele manechinuri au fost fugarite pe strazi, si, daca erau ajunse, erau maltratate, iar pantalonii sfasiati.
Imi amintesc de o scena destul de comica petrecuta pe Piata Teatrului. O femeie destul de tanara si frumusica apare într-un superb costum; pantalonul tinea locul rochiei. Deodata o miscare se face in public si huiduelile izbucnesc. Femeea trece parca  n-ar fi fost vorba de ea! Insa valurile multimei încep sa spumege. Derbedei se aduna repede la auzul huiduelilor şi femeea este inconjurata. Vazand pericolul, manechinul iuteste pasul, dar cativa trecatori mai aprinsi si mai indignati impotriva noului costum, se reped asupra ei. Aproape sa fie sfasiata. Cu mare greutate intra intr-un gang unde, ajutata de cativa domni, dispare.”


Furnica - 17 martie 1911

Revista Furnica nu putea ramane nici ea impasibila la aceasta incercare de a impune o moda senzationala. Transcriu in continuare cateva paragrafe din articolul Rochii-pantaloni, semnat Tarascon din numarul aparut  10 martie 1911:
„Domnii Casca-gura, Pierde-vara, si altii ca ei, s’au dedat la manifestatiuni ostile inpotriva a doua femei cari se plimbau pe strada imbracate cu ultima noutate a modei: asa numitele rochi-pantaloni. O cocoana la Bucuresti a fost huiduita si n’a scapat sa fie linsata de multime decat fugind cu o birja, ajutata de un domn amabil si civilizat.O alta cuconita, la Galati, a cazut si mai serios victima <>, care i-a sfasiat vesmintele de pe ea.”
Acelasi Tarascon sesiseaza, cu umor, si adevarata miza a purtarii rochiilor pantaloni de catre femei:
„In gestul grosolan al domnului Casca-gura de azi care manifesteaza inpotriva rochiilor-pantaloni, eu vad in definitiv instinctul de conservare al sexului tare ce-si apara privilegiile care au inceput sa-i fie asa de aprig diputate de sexul celalalt.(...) Si atunci, vai de cei ca domnul Casca-gura!Atunci se va dovedi ca, din punct de vedere al inteligentei si ratiunei, multi barbati ar merita sa fie imbracati cu rochii, ba inca cu malacoave !”
 
" Daca femeile au inceput sa maimuteasca pe barbati, adica noi de ce nu ne-am izmeni ? "desen de A. Murnu - Furnica nr. din 17 martie

Nu la fel de ingatuitoare este Leny, autoarea Cronicii modei aparute in Moda noua ilustrata, numarul din 1 martie 1911:
„ Pentru-ca toata lumea se ocupa de foi-pantalon sau de foile crete jos la tiv, cu atat mai mult eu, nu-i asa? Dar va asigur ca nu o pot aprecia – Moda are multe capricii ce e drept, dar acest fel de fusta e un capriciu cu totul deosebit si chiar ridicul. Se zice ca moda e in legatura cu strea sociala si ca ea traduce aspiratiunile femeilor si pare a fin in adevar ca fusta-pantalon vrea sa dovedeasca o incercare a femeilor la trecerea masculinizarei. Da, dar admirati contradictia si ilogismul! Pe cand aceasta rochie ne da aparenta unei moderne amazoane lasata larg si stranse jos, ea are doua expresii carri se opun una fata de alta.”

Moda noua ilustrata - nr. din  1 martie 1911
Atunci aceasta moda nu aprins. Dar primul pas fusese facut. Mai tarziu, prin 1927 aflăm din „Viitorul” că o femeie ar fi fost reţinută în Bucureşti pentru că a fost surprinsă mergând pe stradă îmbrăcată în pantaloni, fapt încă nepermis chiar şi la acea epocă târzie, deoarece pantalonii erau „îngăduiţi femeilor doar la călătorie şi exerciţii de manej”. Curajoasa doamna a scapat doar cu o amenda pentru atentat la pudoarea publica.
Maria Mihaescu – alias Mita bicicilsta – despre care am mai scris intre postare, personaj celebru al epocii nu putea ramana insensibila la fenomen: „Cand aparea pe Calea Victoriei, aristocratii de la Capaa, burghezii de la Otetelesanu si boemii de la Kubler abandonau politica si svartul ca să admire superbul exemplar ciclist. Bicicleta cu ghidon de argint era a unei suple şi elegante fiice a Evei, cu zulufi negri, cu pantaloni de catifea mov stransi pe picior, cu bluza corai din care fluturau maneci inflorate, cu ghete înalte şi cu o cascheta de matase alba, înfasurata în voal alb, din care rasareau incrucisate doua ace mari a la Madame Butterfly” (Alexandru Predescu  -  „Vremuri vechi bucureştene”) .

Maria Mihaescu - alias Mita biciclista

Pantalonii pentru femei sunt acceptati definitiv in anii ’50,  astazi pantalonii fiind la fel de utili si de purtati ca si o pereche de ciorapi. Marile si micile case de mode  se intrec in fiecare sezon in a  oferi modele si croieli care nu numai ca incanta prin originalitate, dar incearca si sa evidentieze feminitatea.


deieri-deazi.blogspot.com

Protest

$
0
0

Zeci de MII de africani au protestat in Israel impotriva “RASISMULUI” evreiesc

autor: FrontPress 06.01.2014

1Peste 30.000 de imigranţi clandestini africani şi militanţi evrei de stânga au manifestat duminică la Tel Aviv pentru a protesta împotriva “rasismului” din Israel.
Reuniţi în Piaţa Yitzhak Rabin, manifestanţii au denunţat atât refuzul autorităţilor israeliene de a le examina cererile pentru obţinerea statutului de refugiaţi, cât şi plasarea în centre de retenţie a unei părţi dintre ei, potrivit Mediafax.
“Suntem cu toţii refugiaţi! Da libertăţii, nu închisorii”, au scandat ei în engleză, agitând steaguri eritreene şi etiopiene, după care au ascultat o serie de discursuri.
50802260991094640360noSusţinuţi de activişti israelieni, aceşti imigranţi au anunţat o grevă de trei zile la locurile de muncă, în special în domeniul restauraţiei şi hotelier.
“Am fugit de persecuţie, dictaturi, războaie civile, genocide. Guvernul israelian trebuie să ne analizeze cererile de azil şi să ne trateze ca pe fiinţe umane”, a declarat pentru AFP Dawd, un eritreean care a pătruns clandestin pe teritoriul Israelului în urmă cu patru ani. “În loc să ne considere refugiaţi, Guvernul ne tratează ca pe infractori”, a deplâns el.
Potrivit unei legi adoptate pe 10 decembrie, imigranţii clandestini pot să fie plasaţi în retenţie pentru o perioadă de până la un an, fără proces.
508032701001599640360noÎn total, peste 100.000 de evrei etiopieni au imigrat în Israel în ultimii 30 de ani, în special în timpul operaţiunilor “Moise” şi “Solomon” din 1984 şi 1991, informează Mediafax. În prezent, peste 120.000 de evrei etiopieni, dintre care 80.000 născuţi în Africa, trăiesc în Israel, unde sunt victimele discriminării.
Autorităţile israeliene au lansat în 2012 o campanie care a condus la plecarea sau expulzarea a 3.920 de persoane. În paralel, Israelul a încheiat, în 2013, construirea unui gard, cu o lungime de 230 de kilometri, la frontiera cu Egiptul, ceea ce a împiedicat practic orice noi pătrunderi ilegale în ţară. Sursa: FrontPress.ro


Tudor Gheorghe

Tudor Gheorghe

Agepsina Macri

$
0
0
luni, 6 ianuarie 2014 

Artisti aproape uitati  : Agepsina Macri-Eftimiu

In cautarile mele am gasit informatii interesante despre artisti pe care vi i-am prezentat - mai sumar - mai demult. Pentru a nu disipa informatiile in mai multe locuri, am rescris o postare mai veche:


Nascuta la Pitesti in anul 1885 intr-o familie de origine grecească, este trimisa de parinti la Universitatea Sorbona pentru a studia literele. La Paris a luat lectii de teatru şi a jucat pe mai multe scene.

Agepsina Macri in Ophelia
Dupa o scurta perioada petrecuta în tara, unde colaborează cu Pompiliu Eliade şi Barbu Stefanescu-Delavrancea, se întoarce în Franta, unde sta pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial.
Revenită în tara a devenit societara a Teatrului National din Bucuresti, pe scena căruia a jucat cu precădere roluri tragice, în piese scrise de viitorul ei sot, Victor Eftimiu, de Al. Davila, Eugene O’Neill, H. Ibsen, W. Shakespeare ş.a. A jucat şi în două filme: Independenţa României(1912) şi Maiorul Mura (1927–1928).
O fotografie a frumoasei actrite , insotita de marele actor Iancu Brezeanu  am gasit in cartea memorialistica a acestuia din urma – Amintiri...vinurile mele 
( Editura ziarului Universul – 1939 ):
Agepsina Macri impreuna cu marele actor Iancu Brezeanu

O alta mare actrita a vremii, Agatha Barsescu o caracterizeaza astfel in memoriile sale:
„Cu fermecatoarea Agepsina Macri am avut in urma placerea de a juca in Prometeu valoroasa opera teatrala a d-lui Victor Eftimiu si pastrez o frumoasa amintire de pe urma acestor vremuri.”

Agepsina Macri
Agepsina Macri-Eftimiu este una dintre actritele foarte talentate ale vremii. Sensibila, expresiva, delicata, era adorata de iubitorii scenei şi nu numai: dramaturgul Victor Eftimiu sa îndragostit de ea şi a luat-o mai apoi de sotie. O alinta „Gipsi”. Dar iata cum s-au cunoscut Agepsina Macri si Victor Eftimiu
 ( din volumul Portrete si amintiri scris de Victor Eftimiu – Editura pentru literatura – 1965 ):
„ Pompiliu Eliade imi propuse ( nota: pentru rolul Ileana Cosanzeana din Marul de aur) o noua angajata a Teatrului National, o domnisoara Agepsina Macri pe care n-o cunosteam. Cum un prieten din teatru al Eleonorei Mihailescu ma ruga insistent sa dau rol blondei si frumoase Eleonora si cum n-o cunosteam nici pe ea, l-am dat Eleonorei.”
Asadar Agepsina Macri nu a primit rolul in piesa lui Victor Eftimiu, dar avea sa primeasca mai tarziu cel mai important rol in viata acestuia. Au locuit mult timp intr-un bloc de langa parcul Cosmigiu.

In piesa Insir'te Margarite de Victor Eftimiu

C. D Zeletin – in articolul Amintirea lui Victor Eftimiu ( Revista Acolada iulie –august 2010) isi aminteste:

„Casatorindu-se cu admirabila actrita Agepsina Macri, fiinta fermecatoare, fiica bogatasului Panait Macri, care şi-a adorat ginerele, a facut ceea ce se numea o partida, suficienta pentru a alimenta butade ori epigrame excesive, cum este aceea a lui Virgiliu Slavescu (pare-mi-se inedita): Dupa cum cred a se sti,/ El e un... şi ea e o...;/ Agepsina e Macri,/ Eftimiu e macro...”

 A fost o membră marcantă a Marii Loji Masonice Feminine din România, alături de alte femei influente ale timpului, ca Elena Roza Prager, Bucura Dumbravă sau Smaranda Maltopol.

Miliţa Pătraşcu i-a făcut o statuie cu alură monumentală, din marmură, reprezentare în rolul Sapho, din piesa lui Alphonse Daudet, pusă în scenă la Teatrul Naţional (1930), o alta în rolul Antigonei de Sofocle şi un bust, în 1934.
Bustul Agepsinei Macri realizat de Milita Patrascu


Agepsina Macri-Eftimiu a murit la Bucuresti in anul 1961. Pe placa de la  mormantul Agepsinei Macri, unde a fost  înmormantat mai tarziu și Victor Eftimiu , în Cimitirul Bellu, scrie  :


Monumentul funerar din Cimitirul Bellu
De cand te-ai dus, m-a napadit pustiul…
N-as fi crezut atata gol să fie!
E vana orisice filozofie
Cand zorile si-au stins trandafiriul.


Mi-ai fost unicul gand și avutie…
De cand mi te-a infasurat sicriul
Zadarnic mai incerc sa fac pe viul,
Mi-e mult mai greu pamantul decat tie!


Ne-a desparţit ursita nemiloasa…
A fulgerat spaimantatoarea coasa
Taindu-ne-mpltitele destine


Si lacrimilor n-a secat suvoiul!
Eu sunt in lumea celor vii strigoiul
Iar cel adevarat sunt langa tine…


(Victor Eftimiu)
deieri-deazi.blogspot.com

Cape Ray

$
0
0
Nava “Cape Ray” in probe de mare
arme chimicePana la urma acestea vor fi distruse pe mare, la bordul unei nave americane special utilate in acest scop.
“Cape Ray” este deja gata si va incepe testele pe mare in aceasta saptamana. Nava este dotata cu doua instalatii de distrugere a gazelor toxice, fiecare instalatie avand capacitatea de a neutraliza aproximativ 700 de tone de agenti chimici de lupta. Cele doua instalatii sunt de fapt doua reactoare chimice de hidroliza, metoda prin care agentii activi din compunerea armelor chimice siriene vor fi neutralizati si vor fi trasformati in aproximativ 6,5 milioane de litri de de substanta destul de caustica.
Expertii spun ca substanta reziduala, diluata cu apa, va fi de cateva ori mai coroziva decat un detergent clasic de vase si va fi apoi trasportata si stocata definitiv pe uscat, intr-o locatie care nu a fost facuta publica inca. Tehnologia folosita pentru a neutraliza gazele de lupta este una descrisa ca fiind lipsita de riscuri, deja testata si folosita de peste zece ani de catre Pentagon pentru un scop similar.

In acelasi timp patru nave, doua daneze si doua norvegiene, au plecat deja spre Cipru, sarcina lor fiind de a trasporta substantele chimice din portul sirian Latakia catre nava americana “Cape Ray”, iar odata inceputa operatiunea de distrugere a arsenalului chimic sirian se asteapta ca flotila sa ramana pe mare intre 45 si 90 de zile, utilajele navei lucrand 24h pe zi.
Intreaga operatiune va fi executata sub o puternica protectie a navele militare NATO, iar vasele civile implicate vor avea la bord militari americani pentru protectie. Deocamdata insa intregul program este in intarziere, initial intreaga cantitate de arme chimice siriene ar fi trebuit sa fie deja preluata pana la 31 decembrie. Operatiune este se pare foarte costisitoare si deocamdata nu se stie exact cine va plati factura.

:)

Sorana Topa

$
0
0
luni, 6 ianuarie 2014 

Artisti aproape uitati : Sorana Ţopa

In cautarile mele am gasit informatii interesante despre artisti pe care vi i-am prezentat - mai sumar - mai demult. Pentru a nu disipa informatiile in mai multe locuri, am rescris o postare mai veche:

Fosta iubita a lui Emil Cioran si a lui Mircea Eliade


S-a nascut la 14 februarie 1898 la Podu Turcului in judetul Bacau.Urmează Conservatorul de Arta Dramatica din Iasi (1918-1921), avandu-l profesor pe State Dragomir. Stagiara a Ntţionalului iesean din 1918, va deveni societara a Teatrului National din Bucuresti (1926-1949). E prima interpreta a protagonistei din piesa Domnişoara Nastasia de G.M. Zamfirescu (1927) si se afirma cu roluri ca Amalia (Hotii de Schiller), Hilda (Constructorul Solness de Henrik Ibsen), Anca (Napasta de I.L. Caragiale), Tofana (Patima rosie de Mihail Sorbul) sau Alta (Act venetian de Camil Petrescu).
Iata cum o descrie criticul literar Eugen Lovinescu in anul 1932:
„...Fuior de aur in fuziune, ea e numai lumina, par blond, ochi albastri, chip rotund de prosperitati campestre”. Sau, alta data: " iesita din pana unui scriitor rus. Fuior de aur in fuziune, ea e numai lumina, par blond, ochi albastri... originea sa merge in stepele Katiuselor cu priviri de peruzele, inauntrul carora vegheaza un suflet si numeroase cazuri de constiinta".

Sorana Topa - actrita a Teatrului National
Sorana Topa este dealtfel o prezenta familiara in cercul literar „Sburatorul” condus de Eugen Lovinescu. Face parte si din din „Criterion” – grupare intelectuală a tinerei generaţii afirmate în deceniul al patrulea al sec. XX, care s-a constituit la Bucureşti, sub denumirea Asociaţia de arte, litere şi filosofie Criterion, organizată de Petru Comarnescu, şi a activat public între 13 octombrie 1932 şi 11 decembrie 1933. „Criterion“, alaturi de Mircea Eliade, Emil Cioran, Petru Comarnescu,  Mihail Sebastian, Mihail Polihroniade, Traian Herşeni, Floria Capsali, Mac Constantinescu, Mircea Vulcănescu. Publică  versuri, eseuri şi articole în „Adevărul literar şi artistic", „Facla", „Viaţa", „Vremea", pentru ca la un moment dat să opteze pentru dramaturgie. Piesa de debut  Călătorie-n întuneric, publicată de Sorana Ţopa în anul 1943 a fost distinsă cu Marele Premiu al Teatrului Naţional din Bucureşti.

Prezenţă fascinantă a generaţiei '30, a inspirat iubiri pasionale lui Eliade, Cioran, Mihai Codreanu, Lovinescu, Vinea, Adrian Maniu, Ion Barbu  iar mai târziu îl va încânta şi pe Marin Preda, care o va imortaliza în „doamna Sorana" din romanul Intrusul.

Mircea Eliade a fost de fapt sfasiat de dragostea pentru doua femei, Sorana Topa (o femeie interesanta si exasperanta in acelasi timp, o actrita celebra in epoca, atrasa de doctrine religioase indiene, insetata de absoluturi si dorind sa atinga cele mai inalte culmi ale spiritului ) si pe Nina – cea care urma sa-i fie sotie. Criticul C. Pricop consemneaza si el acestedoua relatii:  „Mircea iubea două femei în acelaşi timp, pe Sorana (Ţopa), o actriţă celebră de la Naţional şi pe Nina Mareş, o femeie divorţată, cu un copil de crescut“. Din pacate, pana si un titan ca Eliade o gasea atat fascinanta cat si "exasperanta": "ii placea sa discute tot lucruri adanci, sa se analizeze si sa analizeze interlocutorii - ceasuri si ceasuri la rand. Nu obosea niciodata." Mircea  Eliade a dat inapoi, rupand relatia. El ezita: "cum as putea parasi si uita o asemenea fiinta? Am avut norocul sa fiu iubit de o femeie extraordinara, asa cum nu se nasc multe intr-un secol. Ce importanta are ca, datorita modului ei de a fi, ma secatuieste, tortureaza si distruge? Important e numai ca am avut norocul sa fiu ales pentru aceasta experienta exceptionala."
Personajul Catalina din romanul "Noaptea de Sanziene" o personifica pe Sorana Topa : "este o femeie care si-ar jertfi nu numai cariera, ci si sanatatea, tineretea, linistea, ca sa poata iubi asa cum viseaza ea, "arzand la alb"".
 
Tanarul Mircea Eliade

Dupa ce Eliade o paraseste pe Sorana fara ca macar sa ii comunice asta direct (ii transmite vestea lui Cioran, ca acesta sa i-o spuna ei ), Sorana il ia de confident si iubit pe Cioran.
Cioran considera, indignat, ca singura explicatie pentru abandonul lui Mircea este "inertia spirituala, incapacitatea de a accepta riscul unei pasiuni, la capatul careia ar fi venit poate nebunia sau moartea, pe scurt: mediocritatea si fatarnicia". Cioran spune ca Sorana tine "de rusi ca tipuri psihologice, de romane rusesti si Rusia eterna". De altfel a urmat o polemica pe acesata tema intre Emil Cioran si Mircea Eliade.

  
Tanarul Emil Cioran

Nae Ionescu a spus ca dupa "Eminescu, Sorana este cel mai dar pe care Iasiul l-a facut culturii romane".
Si tot Nae Ionescu : "La noi, Eminescu a fost declarat unanim o aparitie inexplicabila. Cunosc o femeie de o adancime sufleteasca remarcabila, care, pentru acest pacat, e declarata de intreaga lume o simpla aiurita".

Sorana Topa a murit nestiuta aproape de nimeni in Bucuresti in anul 1986. 
Ce ar mai fi de spus? Poate doar niste versuri scrise de ea:

Meandre


 Ciudate sunt meandrele sorții
Când valurile ne izbesc de câte un mal
Ne agățăm cu disperarea unui muribund
De ultima bucată din barca în care am stat
Când valul se retrage, ne duce iar în larg
Și-n amăgirea unei clipe credem
Că încă vom mai fi salvati.
Dar uită-te in jur, cum mii de disperati
Iși strigă suferința cu o ultimă suflare
Și viața îi îneacă cu multă nepăsare
Și alții le iau locul
Așa ca într-o perpetuă mișcare.

deieri-deazi.blogspot.com

Abdicare

$
0
0

2 din 3 spanioli doresc ABDICAREA regelui

autor: FrontPress 07.01.2014

regeAproape doi spanioli din trei vor ca regele Juan Carlos să abdice şi doar 50% dintre iberici mai susţin monarhia ca formă de organizare statală, arată un sondaj publicat de ziarul de centru-dreapta El Mundo, cu ocazia împlinirii a 76 de ani de către suveranul spaniol, relatează AFP.
Susţinerea spaniolilor faţă de monarhie a scăzut în ultimul an cu cinci puncte procentuale, la 49,9%, potrivit acestui sondaj, citat de Mediafax. De asemenea, 62% dintre cei chestionaţi doresc ca regele să abdice, cu 17 puncte procentuale mai mulţi decât în urmă cu 12 luni.
Popularitatea regelui Juan Carlos a continuat să scadă în ultimii trei ani, în mare parte din cauza dezastrului economic şi a scandalurilor legate de corupţie şi excese care au măcinat casa regală.
În 1975, după moartea generalului Francisco Franco, prinţul Juan Carlos a devenit conducătorul ţării, acesta asigurând reinstaurarea monarhiei constituţionale. În acel moment a fost încheiat un acord tacit între el şi popor: Juan Carlos trebuia să menţină ţara unită în vremuri tulburi şi să se asigure că spaniolii nu se vor simţi ruşinaţi de familia lor regală. Acest lucru nu a stat aşa, fiica cea mică regelui, Cristina, a fost inculpată, iar ginerele său, Inaki Urdangarin, se află în mijlocul unui scandal de corupţie care a ţinut prima pagină a publicaţiilor internaţionale.
Asta, fără să mai fie luat în seamă faptul că monarhul trebuia să aibă o viaţă de familie exemplară şi de preferat fără incidente cu regina Sofia, aspect pe care, deasemenea, l-a neglijat. În urmă cu puţin peste un an, a comis o indiscreţie. Pe lângă faptul că în plină criză economică, când ţara avea un şomaj de 26%, regele a plecat la vânătoare de elefanţi în Botswana, monarhul şi-a găsit, scrie presa străină, şi o amantă: prinţesa Corinna zu Sayn-Wittgenstein-Sayn. Conform cotidianului Adevărul, Corinna a organizat excursia de vânătoare, alimentând în continuare zvonurile că este mai mult decât o bună prietenă. Publicaţia franceză Paris Match a şi prezentat, de altfel, o fotografie în care apare prinţesa purtând o superbă brăţară la mână, jurnaliştii francezi întrebându-se dacă aceasta i-a fost dăruită de regele Spaniei.
Numele Corinnei, o nemţoaică fără strămoşi aristocraţi, dar care a fost căsătorită cu prinţul Casimir zu Sayn-Wittgenstein-Sayn şi şi-a păstrat numele după divorţ, a apărut în presa spaniolă în urmă cu un an, cu ocazia vănâtorii din Botswana. De altfel, acea expediţie l-a costat destul de scump pe regele spaniol: şi-a pierdut titlul de preşedinte de onoare al filialei spaniole a World Wildlife Fund (WWF). Sursa: FrontPress.ro


Bancuri....

$
0
0

2014

Bancuri....

Mare concert. 
O solista isi face debutul. Dupa ce termina de cantat, 
este chemata la rampa de mai multe ori. Se lasa cu bis. 
Din nou la rampa, sala se agita, canta un al doilea bis. 
Iar este chemata la rampa. Sala cere inca un bis. 
Ea spune:
- Domnilor, serios, am obosit! Cat vreti sa va mai cant, melodia asta? 
O voce din sala: 
- Pana cand o inveti! 
*****
Va felicitam! Ati castigat marele premiu, oferit de firma noastra - un milion de dolari. 
De-acum inainte, familia dv. va primi de la noi, cate un dolar pe an, in urmatorul milion de ani.
*****
Noutati pozitive. 
Astazi, peste China s-a abatut cea mai mare invazie de lacuste 
din ultima mie de ani. In sfarsit, tot poporul chinez, a mancat pe saturate... 
*****
In autobuz. O fetita se aprope de o femeie insarcinata, care sedea pe un scaun. 
- Ce-ai acolo? - intreaba fetita, aratand cu degetelul la burta acesteia. 
- Ei, aici se afla micutul meu bebelus!... - raspunde femeia, incantata sa intre in vorba. 
Fetita:
- Il iubesti?... 
- O, da, mai mult decat orice pe lume! 
- Atunci, de ce l-ai mancat?
*****
Educatoarea o intreaba pe Mariuca, la gradinita:
- De la cine ai tu, Mariuco, parul asta asa de bogat si frumos, 
de la tatal tau sau de la mamica? 
- Cred ca de la tata, ca el nu mai are deloc... 
***** 
- D-le student, nu este frumos sa dormi la cursul meu! 
- Nu dorm, d-le profesor! Eu, pur si simplu, clipesc foaaarte incet.... 
***** 
Doi studenti de Conservator. 
- Ce dracu' sa fac? Luni am examen la compozitie si n-am scris nici macar portativ... 
- Stii ce, ia o lucrare a profului si scrie-o de la coada la cap. N-o sa se prinda... 
- Am incercat sa fac asta, cu mai multe piese d-ale lui... tot timpul iese Brahms! 
***** 
Doi copilasi, de vreo patru ani, un baietel si o fetita, din familii diferite, 
se jucau in pielea goala pe o plaja la Marea Neagra. 
La un moment dat, fetita remarca podoaba de sub burta baietelului si zice: 
- Iete-te, n-am stiut ca e asa o diferenta intre olteni si moldoveni!..

Quimper

$
0
0

Quimper : les relations internationales de la ville supervisées par un ex-agent du dictateur Ceaucescu (Appel à mobilisation)

SHARE THIS
TAGS
Piero Rainero (PCF) passait ses vacances dans une villa de la Roumanie totalitaire de Ceaucescu aux frais du tyran
BREIZ ATAO révélait dans l’article publié le 28 décembre dernier – reproduit ci-dessous – que Piero Rainero, adjoint municipal de Bernard Poignant (PS), était un agent du régime totalitaire de Ceaucescu qu’il a soutenu jusqu’aux derniers jours du régime, alors que ce dernier massacrait des centaines de manifestants pacifiques (16-25 décembre 1989).
Piero Rainero, qui a bénéficié de rémunérations en nature pour son soutien permanent à la tyrannie communiste roumaine (notamment de séjours dans des villas d’apparatchiks près de Bucarest), est pourtant le délégué officiel de la ville de Quimper pour les relations internationales !
C’est donc un partisan notoire de Ceaucescu et de la répression de la révolution démocratique de 1989, s’étant gavé personnellement sur les souffrances des peuples de Roumanie, qui représente aujourd’hui la capitale de Cornouaille auprès des pays étrangers.
Cette ignominie doit prendre fin.
Piero Rainero, de nouveau candidat aux élections municipales, entend poursuivre sa carrière de politicien communiste vérolé dans l’impunité la plus totale.
Pour protester face à cette ignominie et cette honte et pour que toute délégation lui soit retirée au sein de la municipalité,

Nos Armes : Téléphone, email, fax, réseaux sociaux !

piero.rainero@mairie-quimper.fr

Mairie :

Tél. 02.98.98.89.89

Fax 02.98.95.27.93

contact@mairie-quimper.fr

BREIZATAO – VIA RESEAU JORD KADOUDAL (28/12/2013) Toujours à son oeuvre de véritéBREIZ ATAO pu

Grecii

$
0
0

Homosexualii greci au perturbat slujba de sfintire a apelor

autor: FrontPress 07.01.2014

0Cu ocazia marcării Botezului lui Hristos, a fost organizată luni în Piraeus o ceremonie religioasă ortodoxă tradiţională de sfinţire a apelor. Homosexualii au ţinut însă să perturbe slujba şi să se sărute în public, în semn de protest faţă de episcopul local Serafim, cunoscut pentru convingerile sale conservatoare.
Homosexualii, înconjuraţi de jurnalişti, au început să se sărute oestentativ în momentul în care ierarhul a aruncat simbolic o cruce în mare. Reprezentanţii minorităţilor sexuale au împărţit deasemenea mai multe pliante de propagandă.
Prelatul ortodox a cerut recent excomunicarea politicienilor care vor susţine legalizarea “căsătoriilor” gay, chiar dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat recent Grecia pentru excluderea homosexualilor de la parteneriatele civile. Curtea a decis că Grecia nu a oferit “motive convingătoare și solide” în justificarea excluderii homosexualilor.
Biserica Ortodoxă este biserică de stat în Grecia iar credincioşii ortodocşi aclătuiesc între 95 şi 98 de procente din totalul populaţiei. Sursa: FrontPress.ro
312

UE

$
0
0

Uniunea Europeana: spre un nou EV MEDIU?

autor: FrontPress 07.01.2014

vadot-separatismCaricatura. Sus, reprezentanta UE spune “Cum am zis, putere prin unitate…”. Jos apar însă mărşăluind separatişti flamanzi, scoţieni, catalani, basci şi cei din nordul italiei cu steagurile regiunilor lor. Toţi cântă în cor“Jos cu Europa fără graniţe!”.
Ciudat este că integrarea şi unitatea europeană a dus la o recrudescenţă a mişcărilor separatiste şi regionale. La prima vedere pare o regenerare a regiunilor istorice şi specificităţilor locale în Europa, în realitate, de fapt, asistăm la o destructurare, controlată şi încurajată de Bruxelles, a statelor naţionale.
Vocea Rusiei şi politicienii de la Moscova greşesc când consideră zilele acestea separatismele europene un prim pas a destructurării şi o posibilă dezintegrare a colosului U.E. Aici, Vocea Rusiei trebuie să-şi angajeze noi specialişti competenţi, care cunosc fenomenul european în profunzime, nu fantome jurnalistice ale defunctului naţionalism-comunist, ce nu înţeleg spiritul noii epoci, care de fapt e foarte vechi, cu rădăcini în evul mediu. Toate separatismele europene sunt încurajate în subsidiar de către comisia europeană de la Bruxelles şi de către aparatul birocratic sau parlamentar al U.E. Politica comisiei europene, prin politici publice oficiale şi mişcări civice finanţate de Bruxelles, urmăreşte încurajarea acestor separatisme regionale şi subminarea statelor naţionale puternice.
Separatismul nu este numai un moft în ţări sărace ale UE cum sunt România sau Slovacia, ci se manifestă mult mai puternic şi hotărât în state occidentale puternic dezvoltate: Catalonia vrea referendum să se rupă de Spania, Corsica luptă pentru separare de Franţa, în doi, trei ani Scoţia se va proclama independentă, iar Ţara Galilor autonomă faţă de Anglia. Groelanda îşi proclamă independenţa faţă de Danemarca, iar Tirolul vrea autonomie faţă de Italia, care riscă să piardă şi nordul super-dezvoltat numit Padania. Flamanzii vor ruperea de valoni, iar Bavaria de Germania etc. Exemplele sunt numeroase. Să nu credeţi că acest fenomen separatist e izolat şi singular, ci foarte bine indus de comisia europeană de la Bruxelles.
Noul guvern european, prin incitarea la dezvoltarea administrativă separatistă a regiunilor, a creat premisele demantelării sau slăbirii statelor naţionale. Logica e medievală. E nevoie de un centru puternic birocratic şi centralist la Bruxelles şi Strasbourg, ca suzeran, care să subordoneze statele naţionale şi guvernele naţionale în general, ca vasale. Europa poate fi controlată în totalitate de un guvern central care nu are opoziţia guvernelor naţionale. E un transfer perceptibil al centrelor de putere în Europa. Bruxellul îşi impune dominaţia asupra Berlinului, Parisului, Madridului şi, de ce nu, a Bucureştiului. Existenţa a cât mai multe state mici nou înfiinţate, a unor regiuni autonome sau separatiste vine în sprijnul unui centru politic şi economic puternic: Bruxelles, în intersul birocraţiei U.E. La urma urmei această politică de fărâmiţare a centrelor de putere seamănă cu evul mediu timpuriu, când Europa era o sumedenie de oraşe state şi mici ducate sau voievodate supuse unui suzeran care a dorit să restaureze Imperiul Roman: Carol cel Mare, Imperiul Roman de Naţiune Germană, Imperiul Habsburgic şi Imperiul Napoleonian.
Această Europă fărâmiţată medieval în mici state şi regiuni autonome poate fi mai bine controlată şi guvernată de un centru politico-economic puternic: Bruxelles. În evul mediu Ţările Române s-au bătut pentru supravieţuire şi autonomie nu numai cu Imperiul Otoman, dar şi cu tendinţele expansioniste ale Imperiului Roman de Naţiune Germană sau cu Habsburgii, care controlau aproape întreaga Europă, iar mai târziu cu Imperiul lui Petru cel Mare. În evul mediu Achen-ul lui Carol cel Mare era Bruxellul de atunci, ca şi Praga habsburgilor, care doreau un centru puternic şi oraşe state, ducate şi voievodate mici pe care să le poată stăpâni. Domnitorii valahi şi ardeleni au ştiut prin luptă şi diplomaţie să păstreze neatârnate cele trei Ţări Româneşti. Ceea ce se întâmplă astăzi pe scena europeană, prin încurajarea separatismului etnic nu este decât o practică politică demnă de evul mediu, nu de un Bruxelles ce se vrea capitala unei uniuni moderne. Politica de încurajare a regionalismelor şi separatismelor locale de către Bruxelles ne arată că istoria este ciclică şi se repetă întotdeauna sub o altă formă. De Ionuţ Ţene – NapocaNews

Penelope Cruz

Viewing all 3410 articles
Browse latest View live