Raidurile Royal Air Force Bomber Comand, din februarie 1942 asupra Dresdei, au lăsat în urmă zeci de mii de cadavre ale civililor germani, neimplicaţi în acţiuni militare. Surclasând numeric şi prin cruzime Katynul anului 1940, 50.000 de prizonieri români şi germani au fost împuşcaţi de trupele N.K.V.D., în toamna lui 1944 şi aruncaţi în mlaştinile de la Bălţi. Hiroshima şi Nagasaki au fost crime împotriva umanităţii, un Holocaust în care au ars – la propriu – oameni nevinovaţi. Sunt doar câteva exemple ale unor fapte comise de Aliaţi (U.R.S.S., S.U.A., Marea Britanie) în Al Doilea Război Mondial, pentru care nimeni nu a fost judecat şi condamnat. Încă o confirmare a faptului că „Istoria o scriu învingătorii” prin „Nürnberguri” de conjunctură şi prin sfidarea actului de dreptate. Ni se cere să fim toleranţi cu alţii, să uităm ce au făcut horthyştii în ’40 cu românii, să uităm de Siberia şi de fraţii noştri de dincolo de Prut, nimiciţi de Holocaustul Roşu, de decimarea intelectualităţii româneşti de către alogenii – majoritate evrei – care au făcut legea în România atâta amar de ani – şi o fac şi astăzi! Un impostor-scelerat, al cărui nume îl poartă pupilul Guvernului României susţine că „Holocaustul e unul singur!” al Lor, învinuind românii care i-au salvat de la dispariţie şi arătându-i cu degetul: „Aţi Ucis! Aţi ucis! Aţi Ucis!” Pentru acest gest i s-a conferit cea mai înaltă distincţie a României. Ruşine! Ruşine domnule fost primul preşedinte postdecembrist. V-aţi făcut frate cu dracu’! Din fericire – dacă se poate spune astfel – s-au găsit oameni precum regretatul istoric Gheorghe Buzatu, care, oferindu-i-se distincţia murdărită de către inamicul românilor, a avut curajul şi demnitatea s-o refuze.

Pe ecranele televizoarelor defilează neîntrerupt clanurile de hoţi, jefuitori, violatori, criminali şi agresori de toate tipurile, cuiburi de lepre şi vipere, de la clanurile de cartier la Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială, care muşcă tot ce-i românesc. Mercenarii din mass-media, plătiţi cu bani grei distrug metodic şi judicios ce a mai rămas din România. La unul din posturile centrale de televiziune, un gâde de ocazie a „executat” la ordin, încă o dată poporul român, procedând precum Csibi Barna cu Avram Iancu. Nici sticla televizorului nu mai rezistă unor asemenea invazii ale leprozeriilor puse în slujba celor ce ne vor eliminaţi ca naţie. Şi Guvernul României TACE! Tace şi când pe teritoriul Ţării încă numite România se antrenează forţe paramilitare dirijate de Jobbik în răcnetele iredentiste ale urmaşilor lui Atilla. Guvernul României are treburi importante, se ocupă de altele, merge în vacanţă…

Iubitul nostru guvern a dus dorul asasinilor economici de la F.M.I.. aşa de tare, încât i-a poftit să revină la Bucureşti. Pentru ce? „Alţi bani, altă distracţie!” Asasinii economici şi-au schimbat faţa, nu şi obiceiurile. Mare bucurie! Ne-au impus alte 21 de noi taxe, inclusiv taxa pe tigaie. Ca să fiu mai explicit, casnicele vor plăti impozit pentru că nu prestează serviciu, obligate de conjunctura economică să stea acasă. Păi, domnilor guvernanţi, nu vă mai ţineţi de Poante sau ce-or fi astea! Sunt de prost augur şi pot fi socotite, cândva, crime împotriva Poporului Român. Veţi da seama!

Franklin Templeton Investment Management Limited U.K., sucursala Bucureşti, în calitate de Administrator Unic şi Manager de Fond al S.C. Fondul „Proprietatea S.A.” (oare mai avem ceva românesc în economia Ţării?) scoate perle pe unde poate: „… acordurile anterioare au avut un impact semnificativ asupra stabilităţii macroeconomice obţinute de România şi că au contribuit la situarea ţării pe o traiectorie clară de creştere economică. [...] Un nou acord cu FMI este cu siguranţă o veste bună pentru România. [...] Considerăm că autorităţile române au luat o decizie bună prin continuarea parteneriatului [...] întreprinderile de stat trebuie să treacă printr-un proces serios de reformă [...] Ne bucură în mod special planurile privind listările publice ale unora dintre cele mai mari companii din România, printre care se numără Nuclear-electrica, Romgaz, CE Oltenia, Hidroelectrica şi Electrica. În opinia noastră, vom remarca îmbunătăţiri notabile la sfârşitul noului acord pe doi ani, iar la acel moment România ar putea fi foarte bine una dintre economiile europene cu cea mai rapidă creştere”. (Greg Konieczny, Manager al Fondului „Proprietatea”) [1]  Sictir, musiu! După acordurile cu FMI, doar „Creşterea Negativă” a fost reală, restul… fumigene toxice, letale, pentru tâmpirea naţiei.

În 2001, Argentina s-a trezit din adormire şi le-a proiectat F.M.I.-ştilor un şut, acolo unde nu-i arde soarele. Astăzi, deşi urmele dezastrului F.M.I.-ist încă se mai simt, Argentina are o economie prosperă. În 2009, timonierul-şef ne-a băgat – pentru generaţii întregi – slugi la F.M.I.. În 2013, premierul a prelungit contractul pentru încă doi ani. Bine, bine! Dar unde s-au scurs banii împrumutaţi? Creştere economică? Gogoşi de tarabă!

Ca să supravieţuiască, România trebuie să aplice politica Argentinei: FMI, Go Home! De Ion Maldarescu – Art-Emis