Nu a fost cazul, dimpotrivă, occidentul, vasal al corectitudinii politice, vedea în declaraţiile şovine şi xenofobe ale liderilor maghiari o portavoce a propriilor frustrări. Discursul şi acţiunile profund nedemocratice ale guvernelor maghiare din ultimii ani, imixtiunea liderilor statului maghiar în aspecte de politică internă ale statelor vecine, toate aceste manifestări mustind de xenofobie, au făcut ca statele occidentale, prin partidele lor naţionaliste, să îşi strângă amanta cu drag la piept.

Italienii au uitat de vechile alianţe de „sânge”, germanii sunt mult prea fericiţi să apară la manifestări maghiare şi să în curteze pe liderii extremişti ai acestora. Iar exemplele ar putea continua.

Ce nu înţeleg aceşti occidentali, este agenda maghiară. Această agendă marcată de frustrarea unui popor lipsit de „Lebensraum” (oare unde am mai auzit de această supărare?). Ungurii trăiesc frustrarea, că o au prea mică (ţara, bineînţeles) şi din această frustrare inventează tot felul de pretexte pentru a încerca să se lipească de părţi din ţările vecinilor. Dacă nu sunt ajutaţi de unii, îşi caută sprijin la alţii.

Aşa s-a ajuns la declaraţiile liderului extremist maghiar, Vona Gabor: „Islamul este ultima speranţă a umanităţii!”. Iată o poziţionare surprinzătoare din punctul de vedere al aliaţilor occidentali, deloc şocantă pentru noi, cei din estul Europei.

Vona Gabor are o singură agendă: ruperea de teritorii din statele vecine. De aceea a fost în Turcia. De aceea a pupat papucul sultanului. Din acest motiv preaslăveşte islamul şi devine amanta noii Porţi.

Istoria de paşalâc a Ungariei e veche, dar se pare că este îndrăgită, din moment ce ultra-naţionalistul îşi caută ajutor tocmai pe acolo, pentru autonomia unui ţinut imaginar din inima României.

Speram ca penibilul să fie resimţit şi în Germania, sau Italia, unde islamul generează tragedii. Speram ca măcar acum, trădarea amantei să îi fi trezit la realitate. Citind însă reacţiile, îmi dau seama de ce, decesul occidentului este clar şi ireversibil. Pretextul pentru alianţa cu islamul a Ungariei este o presupusă alianţă a naţionaliştilor occidentali cu Israelul. Şocant? Da. Absurd? Evident! Este un motiv real? Da, de unde!

Găluşca a fost însă înghiţită, şi iată cum, aşa zişi naţionalişti europeni, se solidarizează cu aşa zişi naţionalişti maghiari, care bat plecăciuni şi pupă conduri la Istambul.

Iar această struţo-cămilă, ce trage în zeci de direcţii, ar trebui să fie filonul naţional european. Suntem înconjuraţi de duşmani? Da, şi am fost dintotdeauna! Dar noi nu trebuie să ne căutăm justificarea în occident. Noi nu avem de ce să ne cerem dreptul la propria ţară de la Înalta Poartă sau de la oricare alt licurici.

Noi nu avem nevoie de islam, căci ortodocşi am fost de secole şi ortodocşi vom rămâne aici secole de acum înainte. Iar dacă Occidentul va fi vreodată interesat de adevăr, să vină şi aici să întrebe, şi le vom deschide noi ochii! De Remus Radoiu – Agonia Natiunii