Iată cele 9 secrete ale morţii! După ce veţi citi acest articol, n-o să mai aveţi frică de moarte niciodată!
1) Fiinţele umane decedate mai există încă şi după descompunerea, dispariţia organismului material.
2) Ele sunt alcătuite din substanţe invizibile, intangibile, pe care ochii noştri nu le percep, mâinile noastre nu le pot atinge, simţurile noastre nu le pot distinge în condiţiile obişnuite.
3) În general, morţii nu se manifestă. Modul lor de existenţă este cu totul diferit de al nostru. Dar ei acţionează uneori asupra spiritului nostru şi, în anumite circumstanţe, pot dovedi supravieţuirea lor.
4) Acţionând asupra spiritului nostru şi prin aceasta asupra creierului nostru, ei sunt văzuţi şi percepuţi de noi sub anumite forme; îi vedem aşa cum i-am cunoscut, cu veşmintele lor, cu alura lor, cu personalitatea lor. Ochiul nostru interior este cel care îi vede. Este o percepţie de la suflet la suflet.
5) Acestea nu sunt halucinaţii, viziuni imaginare. Sunt realităţi. Fiinţa inivizibilă devine vizibilă.
6) Cei decedaţi pot de asemenea să se manifeste sub forme obiective.
7) Într-un mare număr de cazuri, apariţiile defuncţilor nu sunt intenţionate. Cel mort nu acţionează anume asupra celui care-l vede, ci îşi continuă vag anumite obiceiuri pe care le-a avut în viaţă, rătăceşte prin locurile unde a trăit, sau nu departe de locul unde a fost îngropat. Dar să nu uităm că acestea sunt aprecierile noastre umane şi că distanţa nu contează pentru un spirit. De la ele emană unde subtile, care atingând persoana cu al cărei creier sunt în armonie, aceasta le transformă în imagini.
8 ) Apariţiile şi manifestările sunt relativ frecvente în orele care urmează imediat decesului. Numărul lor începe să se diminueze cu fiecare zi ce trece, şi devin tot mai rare pe măsură ce se îndepărtează în timp momentul morţii.
9) Spiritele celor decedaţi păstrează multă vreme mentalitatea terestră. Cei credincioşi cer adesea să li se facă slujbe, să se spună rugăciuni pentru ei.
Nu există o ruptură între această viaţă şi cealaltă, între ele există o continuitate. Personalitatea rămâne aceeaşi şi după moarte, pentru un anumit timp, deşi bunurile materiale nemaiexistând, suferinţele fizice şi infirmităţile fiind suprimate, starea în care se află cel desprins de existenţa terestră este total diferită. Dar, în general, sunt destul de numeroase cazurile când, pentru mai puţină sau mai multă vreme, defunctul nu înţelege situaţia în care se găseşte.
Apoi, spiritul lipsit de trup începe să-şi exerseze noile însuşiri în eter, descoperă imensitatea. El nu mai este închis în spaţiul nostru, trăieşte într-o altă dimensiune. Nu mai poate decât cu greu comunica cu cei în viaţă; pentru aceasta trebuie să intre în sfera noastră de activitate, să pătrundă în creierele noastre, să se „materializeze”, ca să zicem aşa, să se exprime prin mijloace mecanice.
lovendal.net/