Admitând că cele iniţiate şi perfectate deocamdată pe hârtie vor fi şi realizate în practică, se pot evalua probabilele consecinţe. Fiind vorba de investiţii, fluxurile chineze nu vor crea pentru România datorie externă. Câţiva ani balanţa de plăţi va marca intrări, iar după aceea, ca în cazul oricăror investiţii dacă sunt de succes, se vor înregistra ieşiri sub forma repatrierilor de profituri. Cu cât investiţiile străine sunt mai de succes cu atât repatrierile de profituri sunt mai substanţiale. Pentru România va conta ce efecte economice interne vor fi produs intre timp investiţiile chineze, căci pentru balanţa de plăţi soldul net al acestora devine cu trecerea anilor mereu mai negativ din cauza cumulării ieşirilor din repatrierile de profituri.

Să nu ne amăgim cumva mizând pe ceva despre care nici nu este vorba! Nu avem de a face cu o eventuală redobândire, cu ajutor chinez, a controlului naţional asupra economiei, ci cu adăugarea investitorilor chinezi la lista străinilor care deţin poziţii puternice în economia din România. Controlul naţional asupra economiei este deja pierdut. Probabil definitiv. Oricum, nu ar putea fi recuperat decât prin investiţii ale capitalului autohton, de stat sau privat, şi nu ale altor străini! Chinezii preiau de fapt poziţii în economie în locul altor străini. Controlul în economie va rămâne tot străin. Va fi însă altfel distribuit. Nu ştim dacă noul deţinător de poziţii este mai bun sau mai rău decât cei actuali. Chinezii, trudind la ei acasă din greu la investitorii străini, este de presupus că au înţeles cât este de bine să fii tu investitorul! Să sperăm însă că investitorii chinezi vor fi mai buni decât cei actuali. Poate nici nu le va fi prea greu, căci, vai!, cei de până acum au fost şi sunt atât de răi: totul pentru ei, nimic pentru noi !

Ceea ce se obţine prin implicarea chineză este o redistribuire în balanţa puterilor străine care exercită controlul în economia din România, marcând o echilibrare prin diminuarea dependenţei exclusive de stăpânul occidental. Întotdeauna o echilibrare este un lucru bun. Că acest lucru ar putea însă crea un spaţiu pentru o emancipare a capitalului autohton asta rămâne de văzut. Prin implicarea chineză, statutul României de colonie a UE nu se va schimba. China n-are interes să schimbe acest statut, ci de fapt să-l folosească pentru bătălia competiţională la nivel mondial pe care o duce cu centrul şi nu cu periferiile din UE. România este doar poartă de intrare în UE. Că România ca poartă de intrare ar putea valorifica în vreun fel acest lucru este o altă problemă! De Ilie Serbanescu – Jurnalul National