sâmbătă, 14 decembrie 2013 |
Artisti aproape uitati : Leny Caler
Leny Caler : Doamna T din Patul lui Procust - Corina din Jocul de-a vacanta
Studiază la conservatorul particular de Artă Dramatică al actorului Al. Mihalescu. După absolvire este cooptată de Lucia Sturdza-Bulandra la Teatrul „Regina Maria” (1924), unde primeşte roluri episodice în piese precum Patria de Victorien Sardou, Revizorul de N. Gogol, Kean de Al. Dumas, Comediana de Paul Armont şi Jacques Bousquet, Aripi frânte de A.D. Herz sau Frumoasa aventură de Caillavet şi Etienne Rey.
Părăseşte compania condusă de soţii Bulandra pentru Teatrul Fantasio creat de Ion Iancovescu. Aici este distribuită în Maimuţa care vorbeşte de René Fauchois, Micul Lord după romanul scriitoarei F. H. Burnet, Ofiţerul de gardă de Franz Molnar, Azais de R. Verneuil şi G. Berr etc., roluri care îl fac pe Camil Petrescu să afirme că Leny Caler „are ceea ce se numeşte stil, diversitatea cea mai mare în unitatea de ton cea mai strictă. De aici şi contagiunea irezistibilă a jocului d-sale”.
Actriţa Leny Caler a fost pentru generaţia interbelicã una dintre cele mai cunoscute figuri.Va amintiti de misterioasa doamna T din Patul lui Procust, de Camil Petrescu? Personajul o are ca model, de fapt, pe fermecatoarea Leny Caler, pentru care si Camil Petrescu facuse o pasiune ascunsa. Camil Petrescu spune că Leny Caler „are ceea ce se numeşte stil, diversitatea cea mai mare în unitatea de ton cea mai strictă. De aici şi contagiunea irezistibilă a jocului d-sale”.
Colaborează şi cu Teatru Nostru, condus de Sică Alexandrescu, precum şi cu companiile soţilor Bulandra şi a Mariei Ventura, unde a avut ca parteneri actori de excepţie: Tony Bulandra, George Vraca, Bulfinsky, Storin, L.S. Bulandra, Mărioara Voiculescu, Maria Ventura, Maximilian, Pop Marţian, Al Critico, Vili Ronea, Nora Piacentini, Marietta Deculescu, Silvia Fulda, Silvia Dumitrescu-Timică ş.a. Joacă rolurile principale din Sexul slab de Eduard Bourdet, Lu de Franz Molnar, Mica ciocolatieră de Paul Gavault, Amorul veghează de Robert de Flers şi Armand de Caillavet, Monte Carlo de Fodor Laszlo, Mademoiselle de Jaques Duval, Cum vă place de William Shakespeare, Intimităţi de Noel Caward sau Şoarecele de biserică de Fodor Laszlo, pusă în scenă de Victor Ion Popa şi jucată de peste 180 de ori. ![]()
Ultima piesă jucată pe scena Teatrului Victoria (compania Leny Caler – George Vraca), Pygmalion, îi oferă artistei ocazia de a relua rolul Elizei Doolittle, iar Vraca joacă pentru ultima oară alături de ea în rolul profesorului Higgins.
Boala o îndepărtează de scenă, dar va mai juca în trei spectacole la Teatrul Municipal condus de Lucia Sturdza Bulandra: în 1953, în Afaceriştii de Tudor Şoimaru, în 1956 în Trei generaţii, într-un rol de compoziţie, domnişoara Macri cea mică, scris anume pentru ea de Lucia Demetrius şi în 1957, în Nebuna din Chaillot de Jean Giraudoux, în rolul Constance, nebuna din Passy, în regia lui W. Siegrifried.
S-a autoexilat dupa aceea exilat la Berlin la sfârșitul anilor 1950. Aici isi scrie memoriile - care vor fi publicate abia in anul 2002, la 10 ani dupa moarte artistei.
Surse: "87 artisti bucuresteni din teatru, opera si revista" -F.O.Fosian ( Tiparul Vremea - carte care nu s-a pus in vanzare), Leny Caler, portretul unei artiste - Iolanda Berzuc, Jurnalul National, enciclopediaromaniei.ro,
Studiază la conservatorul particular de Artă Dramatică al actorului Al. Mihalescu. După absolvire este cooptată de Lucia Sturdza-Bulandra la Teatrul „Regina Maria” (1924), unde primeşte roluri episodice în piese precum Patria de Victorien Sardou, Revizorul de N. Gogol, Kean de Al. Dumas, Comediana de Paul Armont şi Jacques Bousquet, Aripi frânte de A.D. Herz sau Frumoasa aventură de Caillavet şi Etienne Rey.
Părăseşte compania condusă de soţii Bulandra pentru Teatrul Fantasio creat de Ion Iancovescu. Aici este distribuită în Maimuţa care vorbeşte de René Fauchois, Micul Lord după romanul scriitoarei F. H. Burnet, Ofiţerul de gardă de Franz Molnar, Azais de R. Verneuil şi G. Berr etc., roluri care îl fac pe Camil Petrescu să afirme că Leny Caler „are ceea ce se numeşte stil, diversitatea cea mai mare în unitatea de ton cea mai strictă. De aici şi contagiunea irezistibilă a jocului d-sale”.
 |
| Leny Caler |
 |
| Leny Caler alaturi de Camil Petrescu si Jenica Crutescu |
Corina din Jocul de-a vacanta de Mihail Sebastian e tot LeniMihail Sebastian marturiseste in Jurmnalul sau : „(personajul Corina) este în realitate Leny , tot ce aşteptăm de la ea, tot ce putea fi, tot ce – în anume sens – chiar este”. Tot in Jurnal, Mihail sebastian vorbeşte despre emoţia de a scrie pentru Leny: „ gândul că va trăi lucruri gândite de mine, va spune cuvinte spuse de mine”
 |
| Leni Caler - cum ii spunea Mihail Sebastian |
Arghezi i-a dedicat o "Inscriptie" in Bilete de Pagal unde spunea, printre altele "Esti o bijuterie, albastra in lumina ochilor, cu mozaicuri, cu metale si cu vopseli imposibile, in sangele dumitale, daca ai" (citat preluat din Intoarcere in Bucurestiul interbelic, de Ioana Parvulescu). Elly Roman compune cântece de muzică ușoară pentru vocea ei pe care le-a înregistrat la casa de discuri londoneză His Master's Voice.
 |
| Leny Caler in presa vremii |
„Popularitatea de care se bucura o transformă pe artistă în idolul tinerelor fete care-i imită felul de a se îmbrăca, de a se coafa, sau a vorbi, preluându-i chiar şi replicile de pe scenă în viaţa cotidiană, aducând cu ele în peisajul străzii ceva din verva molipsitoare a interpretei. O întreagă generaţie de spectatori doreşte să o păstreze nealterată în graniţele ei, în timp ce artista lupta să nu rămână fixată şi imobilizată doar în acele roluri în care publicul ei o prefera, simţindu-se pândită la fiecare pas de rutină şi repetiţie”
Tudor Muşatescu îi oferă artistei piesa Visul unei nopţi de iarnă, ca suvenir al unei ierni de altădată şi ca pretext pentru un dialog fermecător. Ideala interpretă a Mariei Panait, Leny Caler îl are ca partener pe George Vraca în rolul scriitorului Alexandru Manea, într-un ansamblu care-i cuprindea pe Vili Ronea, Nelly Stelian, Mişu Fotino, Marcel Anghelescu.
In 1942 o lege rasistă ii interzice artistei şi celorlalţi actori evrei prezenţa pe o scenă românească şi, în această perioadă, joacă pe scena teatrului Baraşeum, unde găsiseră refugiu actorii fără angajament.Constatarea că publicul românesc o urmează şi o încurajează şi-n acest nou teatru, o entuziasmează. Joacă în Fata cu părul de aur de Nicuşor Constantinescu şi Scarlat Froda.Ultima piesă jucată pe scena Teatrului Victoria (compania Leny Caler – George Vraca), Pygmalion, îi oferă artistei ocazia de a relua rolul Elizei Doolittle, iar Vraca joacă pentru ultima oară alături de ea în rolul profesorului Higgins.
Boala o îndepărtează de scenă, dar va mai juca în trei spectacole la Teatrul Municipal condus de Lucia Sturdza Bulandra: în 1953, în Afaceriştii de Tudor Şoimaru, în 1956 în Trei generaţii, într-un rol de compoziţie, domnişoara Macri cea mică, scris anume pentru ea de Lucia Demetrius şi în 1957, în Nebuna din Chaillot de Jean Giraudoux, în rolul Constance, nebuna din Passy, în regia lui W. Siegrifried.
S-a autoexilat dupa aceea exilat la Berlin la sfârșitul anilor 1950. Aici isi scrie memoriile - care vor fi publicate abia in anul 2002, la 10 ani dupa moarte artistei.
 |
| Volumul autobiografic - Artistul si oglinda |
Surse: "87 artisti bucuresteni din teatru, opera si revista" -F.O.Fosian ( Tiparul Vremea - carte care nu s-a pus in vanzare), Leny Caler, portretul unei artiste - Iolanda Berzuc, Jurnalul National, enciclopediaromaniei.ro,
deieri-deazi.blogspot.com