A.B: Ai dreptate. M-am născut în Belgrad, sunt cetățean sârb și spun mereu acest lucru cu mândrie. De asemenea, eu sunt de origine etnică român, din Banatul Sârbesc, faţă de care am, de asemenea, o deosebită mândrie. În prezent, sunt vicepreședinte al Mișcării Democratice a Românilor din Serbia (MDRS). Cea mai mare parte a membrilor mişcării sunt români din Banat și Timoc. MDRS-ul este probabil singurul partid minoritar din Serbia care nu este adeptul integrării în structurile euroatlantice şi nici a aderării Serbiei la UE

De-a lungul anilor, am văzut cât „bine” a adus integrarea patriei noatre, României, în această Uniune masonica și nu am dori să vedem ca aceleași lucru să se întâmple în țara în care trăim și pe care o respectăm.

Nu mai este un secret, pentru nimeni că România a devenit, după aderarea la UE și NATO o colonie docilă și o vacă de muls pentru cei care se află la putere în Occident. Ei tratează toate popoarele din Balcani ca pe niște sclavi și forță de muncă ieftină. Scopul lor este să distrugă identităţile naţionale, băncile şi fabricile noastre, vor să acaparareze pămantului arabil şi să instrăineze resursele naturale. Pentru ei, noi nu suntem decât o piaţă de desfacere şi sursă de forţă de muncă ieftină.

A.B: Acest lucru este confirmat de faptul că Banatul sârbesc a rămas la momentul ocupației germane în componența Serbiei, deşi Hitler a propus acest teritoriu lui Ion Antonescu. Pentru sârbi, acest moment este încă o dovadă de prietenie între cele două popoare în cele mai dificile momente.

O răcire a relațiilor a venit după 1945. Atunci când ne-am trezit în două blocuri politice și militare diferite, fără voința noastră, nu numai sârbii din România, dar și românii din Serbia au fost despărțiți de rudele lor, prieteni și țară. Granițele au fost închise, podurile distruse, punctele de trecere a frontierei închise. Au fost ridicate turnuri de veghe pe toate segmente ale frontierei, au fost săpate șanțuri adânci, patrularea frontierei se făcea de către trupe înarmate până în dinţi.

Practic, am primit ceea ce n-am avut până atunci niciodată: o situație care a devenit mai rea decât cea din timpul celui de-al doilea război mondial. Oamenii care au încercat să treacă ilegal frontiera, fie sârbi sau români, au fost pedepsiți crunt prin bătaie, arest sau lichidare fizică. Prin urmare, acum aveți o mulțime de români în Banatul sârbesc, care nu-şi pot recupera terenule agricole rămase în România după împărțirea Banatului. Avem rude despărțite de câțiva kilometri, unii au rămas în România, iar alții în Serbia.

AB: Suntem un popor minoritar aici care a iubit și respectat țara în care a trăit -Iugoslavia.

În Iugoslavia noi cei din Banat am avut drepturi depline și am fost tratați egal, ca și celalate popoare și minorități. În consecință, așa cum am fost pentru unitatea Iugoslaviei, așa suntem astăzi pentru unitatea Serbiei.

Cu toate acestea, a-și dori să subliniez faptul că printre românii din Banatul Sârbesc au fost din cei care erau împotriva Iugoslaviei. Aceștea au fost vechii Legionari de-a lui Codreanu, printre care a fost și bunicul meu, pe care după război, autoritățile comuniste l-au hărțuit, l-au lipsit de pământuri și vite. Din cauza rezistenței împotriva colectivizării forțate, a fost arestat și închis într-un subsol plin cu apă rece, după care s-a îmbolnăvit și a murit. Aceștii oameni au crezut că comunismul trebuie să dispară și că consecințele lui sunt catastrofale… Majoritatea românilor admiră curajul sârbilor, curajul și devotamentul lor în lupta cu forțele, sioniste străine. Eu cred în unirea tuturor românilor, dar și a tuturor sârbilor într-un stat național unit. Acest lucru este încă posibil.

Astăzi sârbii ar trebui să lucreze la ceea ca Republica Serbia, Republica Srpska, Muntenegru și Nordul provinciei Kosovo să se aproprie tot mai mult, să se creeze condiții pentru acțiuni unioniste în viitor. Unirea, care este în esență susținută și depinde mult de o apropiere față de Rusia .

Acest lucru este valabil și pentru România, care are teritorii amputate precum Moldova de Est (Basarabia), Bucovina de Nord, Bugeacul (teritorii anexat de catre Ucraina cu sprijinul lui Stalina în 1945). Acest lucru nu este posibil sub auspiciile UE și NATO.

Este o sarcină dificilă chiar și pentru un stat național puternic, nu mai zic pentru cei slabi. UE doreste așa-numitele euroregiuni semiindependente, nu țări naționale, unite și puternice.

Dar sper că Serbia și România să fie ceea ce au fost, ca pe timpurile lui Ştefan cel Mare sau a lui Dușan cel Puternic.

AB: Da, desigur. Totul face parte din același proiect de dizolvarea a națiunilor noastre. Aşa cum pe toţi sârbii patrioți îi doare problema teritoriilor înstrăinate, în special Kosovo, Muntenegru și Republica Sârbă, tot așa pe noi ne-a durut pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Bugeacului, dar şi Dobrogei de Sud, pe care bulgarii au anexat-o în 1939, după pactul criminal Ribbentrop-Molotov .

În special, când vorbim de problema unificării României și Basarabiei, trebuie să amintesc că o majoritate zdrobitoare, peste 90% de românii din România sunt pentru unire, dar obstacole majore pentru ca acest vis să se îndeplinească sunt politicienii corupți de pe ambele maluri ale Prutului, dar și Bruxellesul, desigur.

A.B.: În timp ce președintele Traian Băsescu este la putere nu există nici o șansă ca România să recunoască Kosovo. El a accentuat acest lucru în timpul numeroaselor vizite în Serbia, la întâlnirile cu conducerea Serbiei, dar și în conversațiile de zi cu zi, cu noi – reprezentanți ai românilor din Serbia.

Băsescu este un mare prieten al poporului sârb și nu ar trebui să se îndoiască nimeni că nu-i așa. Noul prim-ministru Ponta este diferit, închinat Occidentului. Astfel, după 2015 din păcate, totul este posibil.

A.B. : Da, cred că da. Ideea este veche, a avut de asemenea, faza ei comunistă, dar este încă foarte interesantă și atractivă și cred că ceva de genul acesta ar fi un lucru bun pentru toate popoarele din Balcani.

Noi ar trebui să fim conștienți de faptul că suntem în primul rând, frați creștini ortodocși, că a avem valori commune și suntem diferiți de catolici și protestanții din Europa de Vest.

Noi nu dăm Ortodoxia noastră pe nimic în lume, în timp ce occidentalii renunță la credința lor foarte ușor și devin atei, ori trec la alte credințe, în special la islam.

Un fel de Uniune Balcanică a țărilor cu aceiași credinţă și valori culturale apropiate ar fi un pas pozitiv, ar fi un fel de zid impotrva islamului care ne invadează din Asia şi Africa.

Granițele cu Turcia și toată Asia ar trebui închise, pentru că aceasta este singura modalitate de a salva Europa creștină de expansia păgânismului musulman și pericolele care le aduc imigranții din Lumea a Treia. Numai în acest fel putem păstra credinţa noastră.

Peste 90 la sută de sârbii și românii sunt, cel puțin nominal ortodocși și este necesar un mare efort pentru rămâne într-adevăr ortodocși, așa cum au fost strămoșii noștri. Aceasta este o necesitate, mai ales că cele două popoare sunt asaltate de tot mai multe secte neoprotestante, care folosesc condițiile dificile de trai și cumpără credincioșii din rândurile noastre.

A.B.: Unele probleme speciale dintre Noua Dreapta și Ataka nu există. Mai mult decât atât, naționaliștii bulgari au participat la câteva întâlniri în România și este un lucru bun, deoarece aceasta oferă posibilitatea stabilirii unui acord și nu exclude posibilitatea unui acord cu opțiunea națională sârbă, din perspectiva relațiilor bulgarilor cu nationaliștii sârbi. Naționaliștii români ar fi mediatori buni.

Pe de altă parte, există desigur problema dureroasă a românilor din zona Dobrogea de Sud și ai Vidinului. În zona Vidinului și astăzi avem peste 30 de sate pur vlaho- româneşti. Această zonă este împreună cu zona Timocului sârbesc o regiune compactă românească aproape neschimbată încă din timpurile Turciei Otomane.

Drepturile vlahilor români au fost suspendate imediat după 1945. Ei nu au dreptul la școli și biserici în limba lor maternă, deși aceste drepturi sunt garantate de către toate acordurile europene.

În Serbia , situația este mult mai bună, au început recent cursuri de limbă română în școlile din Timoc, unde părinții au declarat că doresc acest lucru, dar avem o problemă cu o lipsă de profesori calificați. Probema cea mai dureroasă între România și Serbia, este cea a Bisericii Ortodoxe Române, ale căror activități sunt interzise în Timoc, astfel BOR activează acolo într-un mod semilegal. Această problemă trebuie să fie abordată la cel mai înalt nivel între cele două biserici canonice și în cele mai înalte cercuri politice.

A.B.: Da, nu pot vorbi despre maghiari fără să înjur. Acesta este poporul care prin comportamentul său dovedeste în permanență că nu este de origine europeană, ci mongolă, care se manifestă printr-un iredentism agresiv și șovin.

Este un comportament agresiv caracteristic triburilor nomade antice, o națiune care te ține mereu în alertă prin noi și noi revendicări care vizează, drepturi imposibil de acordat în state naţionale precum sunt cel român, sârb sau slovac: fie că doresc autonomie, cum ar fi cazul cu cele trei judete din Transilvania românească sau nordul Voivodinei din Serbia ori Sudul Slovaciei și o parte a Ucrainei.

Cred că nimic nu este din întâmplare și că totul funcționează cu susţinerea Occidentului. În acest sens, oamenii din Serbia, România și Slovacia trebuie să acționeze hotărât și în comun împotriva acestei amenințări directe.

Nu trebuie să facem niciun fel de cedare în faţa iredintiştilor maghiari.

Precum ustașii croați au masacrat sute de mii de sârbi inocenţi în timpul celui de-al doilea război mondial, același lucru l-au făcut și iredentiștii hortiști cu zeci de mii de români în Ardealul ocupat în 1940. Acesta este un adevăr de care trebuie să ținem minte tot timpul. Se știe că cine își uită propria istorie riscă să o repete.

În Transilvania, românii sunt marea majoritate, peste 75% la sută, astfel că nu se poate discuta de nici o autonomie ungurească. Pentru aceasta îl putem mulțumi lui Nicolae Ceaușescu care a stabilit românii în jurul maghiarilor, care au rămas izolaţi în centru României. Acelaşi lucru, după părerea mea, ar fi trebuit să facă și statul sârb în provincia Kosovo.

A.B.: Relațiile dintre Rusia și România sunt, din păcate, la cel mai scăzut nivel posibil , în mare parte datorită politicii servile a politicienilor români, care sunt supuși aproape în întregime NATO. Avem baze americane în țara lui Mircea cel Bătrân, baze care provoacă în mod direct Rusia. A fost amplasat un scut antirachetă „defensiv”, care este de fapt, îndreptat împotriva Rusiei, nu a Iranului și a Orientului Mijlociu, dum cum se declară oficial.

Pe de altă parte, rușii și românii au, din păcate au o istorie comună sângeroasă, iar astăzi există o luptă pentru controlul asupra Basarabiei, disputa care îşi are rădăcini la începutul secolului XIX.

Rusia în secolul XIX a scos zona de sub ocupația Otomană și a anexat acest pământ străvechi românesc. La scurt timp, Imperiul Rus a început colonizarea teritorii cu etnici ruși, urmașii cărora sunt acum în Republica Moldova aproximativ şase la sută.

Nici în timpul lui Ceaușescu relațiile dintre cele două țări nu au fost mult mai bune, Ceaușescu find cel care a rupt relaţiile cu pactul de la Varșovia.

Datorită contradicțiilor, economia românească are de suferit și acum, prețul astronomic pentru gazul rusesc, embargourile pentru produsele moldovenești pe piața rusească sunt pârghii de influență foarte puternice.

Cu toate acestea, cred că trebuie găsită o soluție. Nu trebuie sa facem numai cum cere Occidentul, iar Rusia trebuie să conștientizeze importanța Balcanilor în termeni geostrategici .

Prin urmare, un loc de cinste în planurile rusești ar trebui să revină și României.

A.B.: Cred că sârbii ar trebui să înțeleagă că românii îi văd pe vlahi în calitate de frații lor cei mai apropriati, deci ca români și asta nu se va schimba niciodată.

Călătorind prin Timoc, am avut ocazia să ma întâlnesc cu un număr mare de vlahi, cu cei care se consideră români, precum și cu cei care nu se considera așa.

Cu toate acestea și unii și alții vorbesc limba română arhaică, iar atunci când îi intreabă cineva în ce limbă vorbiți, ei toți spun „vorbim rumanjeșce”, deci româna, nimeni nu spune “vorbim vlahește”, această limbă nu există. Astăzi avem trei tipuri de vlahi: cei care se cred sârbi, cei care spun că sunt vlahi (deci nici sârbi nici români) și cei care se declară drept români.

România niciodată nu a forțat ca ei să fie declarați români și singurul lucru pe care îl cere este ca ei să aibă dreptul să învețe româna în școli și dreptul la religie în limba lor maternă română, ceea ce sârbii în românia au asigurat.

Eu personal cred că această problemă creaza tensiuni inutile între cele două țări și atrage de multe ori intervenţia comunităţii internaţionale, lucru care nu este bun.

Am menționat deja că avem unele probleme atunci când vine vorba de activitatile BOR. Biserica Românească activează fără de probleme în Banat, dar din motive necunoscute e interzisă în Timoc.

Așa cum am spus, eu cred că această problemă trebuie rezolvată între cele două țări, biserică și cele două popoare frățești, fără intervenții nejustificate din partea Occidentului.

În ceea ce privește problema introducerii cursului de limbă română pentru românii timoceni, este pe o cale bună.

De fapt, aproximativ 2.000 de elevi și liceeni au optat pentru aceste cursuri, care din păcate, nu au început încă pentru că avem o lipsă acută de cadre didactice, dar o vom rezolva.

A.B.: În ceea ce privește poziția sârbilor din România, din câte știu eu, e la un nivel ridicat.

Sârbii au școlile lor proprii, biserici, Mitropolia lor la Timişoara, emisiuni radio și TV, reviste. În ciuda acestui fapt, numărul sârbilor din păcate este în scădere, potrivit ultimului recensământ, există doar aproximativ 20.000.

Acest lucru este tragic, dar logic ca o urmare a integrării în populația majoritară și emigrării în Vest. O problemă similară cu cea care ne confruntăm și noi, românii din Serbia.

Există multe căsătorii mixte și în majoritatea acestor familii se vorbește limba țării în care se află. În viitor din păcate, numărul sârbilor din România și a românilor din Serbia se va reduce și mai mult.

A.B: Ca cetățean sârb, locuitor al Belgradului, nu am avut niciodată probleme majore din cauza naționalității mele. Belgrădenii și voivodinenii sunt destul de toleranţi la acest capitol, fapt lăudabil.

Majoritatea românilor din Serbia sunt agricultori de meserie, oameni harnici și cinstiți care lucrează pământul și hrănesc pe alții cu munca lor. Însă după 1980, a început, din păcate, migrarea românilor din Serbia de la sate spre orașe și în străinătate.

După intrarea României în UE, o mulțime de români din România au emigrat în Occident în căutare de lucru și printre ei au fost mulți criminali mărunți, țigani cerșetori care ne-au stricat imaginea în lume.

Ei din fericire nu reprezintă poporul nostru cult, pașnic, ortodox care nu a dus războaie de cucerire și jaf pe teritoriile altor țări niciodată în istorie ci doar a apărat ceea ce este al lui.

Tuturor sârbilor și românilor, cititorilor site-ului dvs. le doresc un An Nou și un Crăciun fericit. Hristos Se Naște!

Prietenilor sârbii le doresc să nu tânjească după dominația și „valorile” Vestice, să-și păstreze dragostea și credința poporului și a țării așa cum au fost.

Românii vor fi întotdeauna prieteni ai sârbilor şi niciodată dușmani. De pe Mesager