Kosovo si autodeterminarea Crimeii
Cu toate că Statele Unite şi UE au declarat că nu recunosc nici referendumul din Crimeea, nici rezultatele lui, realitatea geopolitică în regiune s-a schimbat. Însă aceste schimbări şi scenariile desfăşurării ulterioare a evenimentelor îşi au rădăcinile în perioada 1990-2000.
Este real faptul că situaţia din jurul Ucrainei destabilizează de câteva luni situaţia politică şi financiară din Europa şi întreaga lume. Dacă privim problema mai pe larg, ea reprezintă o continuare a schimbărilor geopolitice şi „resetarea” spaţiului euroasiatic şi nord-african, care a început în anii 1990 pe „poligonul” fostei Iugoslavii. S-a schimbat doar „culoarea” acestui proces: dacă în perioada 1990-prima jumătate a anilor 2000 aceste schimbări, în general, s-au produs loc în conformitate cu interesele Statelor Unite, UE şi NATO, de la sfârşitul anilor 2000 acest proces a început să fie echilibrat de influenţa crescândă a Rusiei şi a proiectelor ei de integrare.
Proclamarea unilaterală a independenţei Kosovo în 2008 şi recunoaşterea în grabă a acestui act de către statele occidentale a constituit, fără îndoială, factorul cheie. Tocmai precedentul kosovar a determinat în mare măsură dezvoltarea evenimentelor în alte zone de conflict din Balcani, Regiunea Mării Negre şi Caucaz, şi influenţa lui continuă să fie puternică, a declarat expertul Aleksandr Karasiov în cadrul unui interviu pentru Vocea Rusiei.
„Se presupune că „ecoul” evenimentelor kosovare va mai răsuna mult timp. Declararea independenţei Kosovo în 2008 şi recunoaşterea ei de către Occident a creat un precedent. Acest precedent va rămâne în dreptul internaţional”.
Este vorba de avizul consultativ din 20 iulie 2010 al Curţii Internaţionale de Justiţie care, practic, a recunoscut că declaraţiile de acest fel corespund dreptului internaţional. În iulie 2009, Casa Albă a prezentat Curţii Internaţionale a ONU un comentariu în legătură cu examinarea situaţiei din Kosovo. Washingtonul a declarat că „principiul legal al integrităţii teritoriale nu împiedică entităţile non-statale să-şi declare independenţa în mod paşnic”.
În prezent, UE încearcă să reducă la maxim influenţa referendumului din Crimeea. Înaltul Reprezentat al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Catherine Ashton, a cerut Rusiei „să înceapă un dialog cu Ucraina, să continue negocierile cu comunitatea internaţională pentru destinderea situaţiei şi găsirea unei metode politice de ieşire din criză”. Rusia este pregătită pentru negocieri. Însă exprimarea voinţei unanime a locuitorilor Crimeii este un fapt împlinit. NU este vina Rusiei că precedentul kosovar a „resetat” spaţiul geopolitic în urmă cu şase ani.De Piotr Iskenderov – Vocea Rusiei