Vasile lustragiul – fotoreportaj interbelic
Lustragii erau o prezenţa cotidiană a Bucureştiului interbelic. Aproape în toate intersecţiile importante , înarmaţi cu scaune pentru clienţi şi cu câte o lădiţa în care înghesuiau creme de ghete, ceară, perii şi cârpe, lustragii – sau văcsuitorii de ghete cum li se mai spunea - îşi aşteptau muşterii.
Unul dintre aceştia era Vasile – micuţul în vârstă de numai 6 ani– copilul care imediat după răsăritul soarelui îşi lua lădiţa şi cutia de conserve care-i servea drept scaun şi pornea grăbit spre centrul Capitalei. L-a descoperit Grossaru – fotograf al săptămânalului “Realitatea ilustrată”– şi i-a dedicat o întreagă pagină in numărul din 22 septembrie 1937 al revistei:
“ Cine mai dă atenţie micilor văcsuitori de ghete, pe care îi poţi întâlni la fiecare pas, mai ales prin centrul Bucureştilor!
Totuşi reporterul nostru fotograf a fost uimit intr-o zi, trecând pe Bulevardul Brătianu, de privirea vioaie a micului lustragiu pe care-l înfăţişază fotografiile noastre, şi care la vârsta lui — are numai 6 ani! îşi îndeplineşte meseria cu un talent şi o dexteritate invidiată poate de mulţi lucrători mai în vârstă.
Munceşte sărmanul dela 6 dimineaţa până pe la 5 după amiază, văcsuind conştiincios pantofii îmbibaţi de praful srăzilor; în timpul prânzului — când străzile sunt pustii şterge de praf automobilele de prin staţii, iar seara, ca să-l ajute pe tatăl său care mai mult este şomeur decât are de lucru, vinde şi ziare.
Sărman copil, ce va deveni oare peste 20-30 de anii Poate vreun magnat al cremei de ghete!
Dar cine-i va ierta oare lipsa totală de cultură Căci la vârsta la care majoritatea copiilor abia dacă ştiu cât fac 2 x 2 el trebuie să-şi câştige singur existenţa, ba să-si ajute chiar şi părinţii. Totuşi, nimic nu este imposibil pe lumea asta...”.
 |
Imediat după răsăritul soarelui, Vasile îşi ia lădiţa şi cutia de conserve care-i serveşte drept scaun, şi porneşte spre centrul Capitalei. |
 |
L-a convins! Scuipă voiniceşte in perie şi incepe să lucreze. |
 |
| Vasile - Lustragiul de 6 ani |
 |
Câştigul este pus la păstrare în... casa de bani, care nu este altceva decât o cutie goală de chibrituri. |
 |
Numai când se iveşte vreun client mai inimos care-i dă mai mult decât taxa obişnuită pentru lustruit, işi permite şi Vasile luxul să-şi cumpere un porumb fiert de 2 lei ! |
 |
In timpul prânzului, când străzile sunt pustii, Vasile şterge praful de pe maşinile din staţii şi caştigă şi astfel câţiva lei. |
Sursa:
Săptămânalul “Realitatea ilustrată” – numărul din 22 septembrie 1937 – fotografii realizate de Grossaru
deieri-deazi.blogspot.com