![]()
Românii ar trebui să îi fie recunoscători pe vecie Marthei Bibescu, o adevărată patrioată, cum rar mai întâlneşti în ziua de astăzi. Romancieră, scriitoare, dar şi implicată în politică, Martha Bibescu, folosindu-se de inteligenţa personală, a devenit iubita Lordului Thompson, reprezentantul Marii Britanii în Consiliul Superior de la Versailles, creat la sfârşitul primului război mondial. Lordul Thompson a acţionat pe toată durata negocierilor ca un veritabil agent de influenţă al României; Martha Bibescu s-a deplasat la Paris, unde a stat pe toată durata negocierilor de pace, ţinând o strânsă legătură cu Lordul Thompson. În iunie 1920 s-a semnat tratatul de la Trianon, care consfinţea graniţele definitive dintre Ungaria şi România. La Trianon au fost discutate mai multe variante ale traseului frontierei dintre România Mare şi Ungaria. Varianta cea mai favorabilă României a fost sustinută de către delegaţia Marii Britanii, din care făcea parte şi Lordul Thompson. Foarte nefavorabil era proiectul de frontieră susţinut de către delegaţia S.U.A. Dacă acesta ar fi fost adoptat, atunci oraşele Arad, Salonta, Oradea, Carei şi Satu Mare ar fi revenit Ungariei. Interesant este faptul că, la Conferinţa de Pace de la Paris din 1947, Budapesta a insistat ca frontiera dintre Ungaria şi România să fie exact cea propusă de către S.U.A la Trianon. Washingtonul era de aceeaşi părere.
A nu se uita că Martha Bibescu avea o părere foarte proastă despre SUA, aşa cum spuneam şi eu în articolul acesta (
Martha Bibescu credea despre SUA că este “o aşa-zisă democraţie”). Ea a petrecut o perioadă în America, afirmând că “
Şederea mea la Washington mi-a mărit îndoielile în ceea ce priveşte aşa-zisa mare democraţie americană”. Noi atunci de ce mai privim cu atât de multă admiraţie către Statele Unite?
