Reteta de la Cabral Melci, scoici, raci...
Îmi spun toți că fructele de mare sunt the ultimate shit! Adică nu există o mâncare mai bună, mai sănătoasă, mai ușoară și mai gustoasă decât carastânecii de apă.
Am încercat, jur, scorocopârcii ăștia mustăcioși, dar… nu-s de mine. Spuneți-mi băiat simplu din Berceni, amărăștean ignorant, lipsit de gusturi, spuneți cum vreți voi dar fructele de mare nu-s de mine.
De mine sunt fructele de curte… puiul și porcul, uneori și vita. Dar atât.
Fructele mele de mare sunt hamsia și guvidele. Și atât.
Scriu articolul ăsta pentru toți cei care consideră fructa de mare cea mai mare bucurie a omului pe Pământ, dar nu vor să înțeleagă că sunt oameni pe lumea asta care consideră crațâfoii ăștia de mare dezgustători, negustoși și înspăimântători.
![fructe de mare crațâfoi, scorocopârci și strumpuleci (3 of 6)]()
Vreți să-i mâncați? Fiți egoiști și țineți-i numai pentru voi. Nu mai dați la nimeni!
Nu mai vă chinuiți să convingeți ignoranții că scorocopârcii sunt buni, luați voi cu pâine, cu mămăligă, cu ce vreți voi, dar lăsați-ne pe noi în pace.
Înțeleg să insiști până ia omul o dată. Dacă a luat și-a zis că nu-i place… lasă-l, sofisticatule, în pace!
Acum două seri ne-au invitat niște prieteni buni la masă. Eu fraier, că trebuia să întreb ce se gătește, n-am întrebat nimic și m-am trezit în Atlantida! Numai crațâfoi și strumpuleci din ăștia care se uitau la mine din toate pozițiile, cu ochișorii lor negri ca bobul corbului înfipți pe niște mustăți crocante.
Au! Auliu! Scârșșșș, a făcut între dinți primul și ultimul pe care l-am încercat și, în timp ce toți cei de la masă mârâiau, plescăiau și mugeau de plăcere, eu trebuia să-mi fac autosugestie să nu le pun scorocopișnița mestecată pe frunte…
A fost de ajuns? Nu, n-a fost! toată seara au încercat să mă convingă că-s buni și că trebuie să mai iau și din ăla cu sos și din ăla cu zeamă și din ăla crocant!
Am sfârșit prin a-i amenința că mănânc conservele câinelui dacă nu mă lasă în pace!
Dar a fost prea târziu… și-acum, după două zile, visez că îmi dansează în față gândaci roșii, lipăind prin sos, apoi îmi intră în gură zgâriind dinții cu mustățile alea cu ochi pe ele!
p.s. imaginile cu crațâfoi, scorocopârci și strumpuleci sunt făcute de mine la cina respectivă. Să nu-mi spui că arată apetisant că mor aici…
Am încercat, jur, scorocopârcii ăștia mustăcioși, dar… nu-s de mine. Spuneți-mi băiat simplu din Berceni, amărăștean ignorant, lipsit de gusturi, spuneți cum vreți voi dar fructele de mare nu-s de mine.
De mine sunt fructele de curte… puiul și porcul, uneori și vita. Dar atât.
Fructele mele de mare sunt hamsia și guvidele. Și atât.
Scriu articolul ăsta pentru toți cei care consideră fructa de mare cea mai mare bucurie a omului pe Pământ, dar nu vor să înțeleagă că sunt oameni pe lumea asta care consideră crațâfoii ăștia de mare dezgustători, negustoși și înspăimântători.
Vreți să-i mâncați? Fiți egoiști și țineți-i numai pentru voi. Nu mai dați la nimeni!Nu mai vă chinuiți să convingeți ignoranții că scorocopârcii sunt buni, luați voi cu pâine, cu mămăligă, cu ce vreți voi, dar lăsați-ne pe noi în pace.
Înțeleg să insiști până ia omul o dată. Dacă a luat și-a zis că nu-i place… lasă-l, sofisticatule, în pace!
Acum două seri ne-au invitat niște prieteni buni la masă. Eu fraier, că trebuia să întreb ce se gătește, n-am întrebat nimic și m-am trezit în Atlantida! Numai crațâfoi și strumpuleci din ăștia care se uitau la mine din toate pozițiile, cu ochișorii lor negri ca bobul corbului înfipți pe niște mustăți crocante.
Au! Auliu! Scârșșșș, a făcut între dinți primul și ultimul pe care l-am încercat și, în timp ce toți cei de la masă mârâiau, plescăiau și mugeau de plăcere, eu trebuia să-mi fac autosugestie să nu le pun scorocopișnița mestecată pe frunte…
A fost de ajuns? Nu, n-a fost! toată seara au încercat să mă convingă că-s buni și că trebuie să mai iau și din ăla cu sos și din ăla cu zeamă și din ăla crocant!
Am sfârșit prin a-i amenința că mănânc conservele câinelui dacă nu mă lasă în pace!
Dar a fost prea târziu… și-acum, după două zile, visez că îmi dansează în față gândaci roșii, lipăind prin sos, apoi îmi intră în gură zgâriind dinții cu mustățile alea cu ochi pe ele!
p.s. imaginile cu crațâfoi, scorocopârci și strumpuleci sunt făcute de mine la cina respectivă. Să nu-mi spui că arată apetisant că mor aici…