Dintre toate „bunurile” pe care românii vor să le comercializeze, unele au devenit destul de „normale” şi pur şi simplu nu ne mai gândim că lucrurile ar putea fi mult diferite. Nu de puţine ori auzim că X a scăpat basma curată după ce a furat sau omorât, tocmai pentru că avea bani, sau că Y a ajuns „cineva” pentru că „avea pile”.

Cu toate acestea, comercializarea anumitor „bunuri” şi servicii continuă să rămână un tabu mai mult sau mai puţin cunoscut, recunoscut, încurajat sau condamnat. Dacă am analiza aici problema prostituţiei, care teoretic este ilegală, ne-am da seama că este o realitate incontestabilă, prezentă nu doar în marile oraşe şi în nici un caz nu în umbra legalităţii, pentru că „fetele” îşi vând trupul ziua în amiaza mare, în locuri intens circulate, uneori făcându-şi publicitate pe internet sau în ziare.

Revenind asupra unor probleme mult mai spinoase pentru bioetica contemporană, putem observa că în România europeană a mileniului al III-lea găsim la mica publicitate anunţuri macabre care promovează practici ilegale sau la limita legalităţii:

„caut/mă ofer ca mamă surogat”, „vând/cumpăr rinichi”, „vând/cumpăr ficat”, „vând/cumpăr spermă”, „vând/cumpăr ovule” etc. Să analizăm câteva anunţuri (în mod intenţionat nu am corectat greşelile gramaticale):

- „doamnă serioasă văduvă perfect sănătoasă inteligentă cu studii de familie bună mămică a 3 copii frumoşi deştepţi si sănătoşi cedez ovule sau mă ofer mama surogat familiilor serioase”

- „Mă ofer mamă purtătoare-surogat, tânără, fără vicii, perfect sănătoasă, vârsta 20 de ani fără copiii, familiilor serioase. Rog seriozitate. Preţ 30.000 Eur negociabil”.

- „caut mamă surogat pentru suma de 17000 euro a fi purtătoarea unui bebeluş in străinătate şi dacă acceptaţi să locuieşti aici acept să veniţi si cu familia adică soţ şi copi după caz”

- „vând rinichi,grupa B3,am 26 de ani,cu analizele la zi,non alcool, nefumător. rog seriozitate. mă puteţi contacta la nr.xxxxx. preţ negociabil la telefon”

- „Donez ovule cuplurilor aflate în nevoie. Am 21 de ani, nu sunt mămică, şatenă, ochi căprui, 167 cm, 48 de kg. Sunt dispusă să fac toate testele şi analizele necesare pentru siguranţa viitoarei mămici”

- „donez spermă .preţ neg. am 2 copii sănătoşi, garantez calitatea”

- „dau spremă cuplurilor de lesbience sau cuplurilor normale pe cale naturală”

La mica publicitate, în special online, găsim sute de astfel anunţuri în care doamnele „binevoitoare” îşi oferă trupul sănătos şi eventual abilităţile deosebite în schimbul unor sume de bani exorbitante pentru nivelul nostru de trai, iar femeile dornice să aibă un copil (uneori de-a dreptul disperate să-şi obţină copilul mult visat) oferă condiţii atractive pentru femeile care, de obicei, nu văd altă soluţie ca să iasă din impasul financiar sau să se „realizeze” în viaţă. Găsim numeroase anunţuri în care se vând sau cumpără rinichi sănătoşi (datorită complexităţii unui transplant probabil este mai complicat ca aceste tranzacţii să aibă loc), se oferă ovule şi spermă capabile să ofere doritorilor „bebeluşi de porţelan” învăluiţi de puerilitatea donatorilor şi dorinţa eugenică a potenţialilor părinţi.

Problemele antropologice, morale, dar şi ştiinţifice ale acestor anunţuri sunt nenumărate şi probabil reflectă perfect incultura bioetică, dar şi cea mai mare problemă a societăţii românești postdecembriste: lipsa unei educaţii solide.

Teoretic mai avem şi câteva centre și comisii de bioetică. Întrebarea mai mult sau mai puţin surprinzătoare este ce fac acestea în mod concret pentru promovarea respectării legilor naţionale şi internaţionale, dar mai ales pentru promovarea şi protejarea demnităţii umane şi a „indisolubilităţii corporalo-morale”? Cu siguranţă acestea nu ar reuşi să-i facă pe români să înţeleagă că anumite lucruri în viaţă nu pot fi niciodată cumpărate (dreptatea, iubirea, prietenia, integritatea morală, omenia, mântuirea), pentru că acest lucru ţine de educaţia pe care au/nu au primit-o, dar ar putea să pună beţe în roate acestei prostituţii a comercializării corpului uman şi a publicităţii macabre. De Andrei Claudiu Hrisman – Cultura Vietii