Şeful Partidului Independenţei Regatului Unit (UKIP), Nigel Farage, a discutat posibilitatea unei alianţe cu liderul partidului eurosceptic şi populist italian “5 stele” a lui Beppe Grillo. Ambele formaţiuni au în total 38 de mandate. Posibilul grup exclude orice posibilitate de colaborare cu Frontul Naţional al Marinei Le Pen, considerat prea radical.

În acest grup ar mai putea fi atraşi cei de la partidul eurosceptic Alianţa pentru Germania (şapte mandate) sau Grecii Independenţi (un mandat).

Pe de altă parte, lidera naţionaliştilor francezi speră să reuşească formarea unui grup parlamentar propriu, împreună cu alte formaţiuni din Olanda (anti-imigraţioniştii de la Partidul Libertăţii – 4 mandate), Belgia (separatiştii flamanzi – un mandat), Italia (separatiştii de la Liga Nordului – 5 mandate) sau Austria (Partidul Libertăţii – 4 mandate).

În acelaşi timp Frontul Naţional (24 de mandate) exclude o posibilă colaborare cu maghiarii de la Jobbik (3 mandate), grecii de la Zorii Aurii (3 mandate) sau cu reprezentantul Partidului Naţional-Democrat German, toţi fiind consideraţi la rândul lor “prea extremişti”.

Rămâne de văzut în ce tabără se vor plasa cei de la Adevăraţii Finalandezi (două mandate), Democraţii Suedezi (două), Partidului Ordinii şi Justiţiei din Lituania (două) sau Partidul Popular Danez (patru).

Pentru a forma un grup distinct în Parlamentul European este nevoie de cel puţin 25 de aleşi din 7 state diferite.

Primul grup catalogat ca fiind “de extremă dreapta” a fost, în 1984, Grupul dreptei europene (GDE), prezidat de către tatăl lui Marine Le Pen, Jean-Marie Le Pen, informează Mediafax. În afară de Frontul Naţional, din acest grup mai făceau parte trei partide, şi anume Mişcarea Socială Italiană (considerată “neofascistă”), Uniunea Politică Naţională Greacă (nostalgică după Junta Coloneilor) şi partidul unionist din Irlanda de Nord. GDE a avut în total 17 aleşi, minimum cerut la acea vreme. În 1989, deputatul grec nu a fost reales iar Gianfranco Fini, liderul Mişcării Sociale Italiene, a început o reaşezare a partidului către centru-dreapta şi nu a mai dorit să se alieze cu alte formaţiuni naţionaliste. În lipsa cvorumului necesar, GDE a fost dizolvat.

În această situaţie, Frontul Naţional a căutat alţi aliaţi. A adunat 17 aleşi, provenind din Blocul Flamand (precursorul partidului separatist Interesul Flamand) şi partidul german Republicanii. A fost astfel creat Grupul tehnic al dreptei europene (GTDE), prezidat de către Jean-Marie Le Pen. Grupul s-a destrămat după ce trei germani au părăsit această structură, din cauza certurilor interne din propriul partid. Ulterior, alţi doi membri din cadrul Republicanilor au părăsit GTDE, din cauza dezacordurilor cu colegul lor flamand. GTDE s-a destrămat definitiv în 1994, Republicanii nemaitrecând pragul electoral.

Un alt proiect naţionalist în cadrul Parlamentului European s-a numit Grupul “Identitate, tradiţie, suveranitate”, care a funcţionat din ianuarie şi până în noiembrie 2007, preşedinte fiind francezul Bruno Gollnisch. Cei 23 de eurodeputaţi proveneau de la Frontul Naţional din Franţa, Interesul Flamand, Partidul Libertăţii din Austria, Alternativa Socială din Italia, Flamura Tricoloră tot din Italia, partidul bulgar Ataka şi un membru de la UKIP. Deasemenea din această structură a făcut parte şi Partidul România Mare. Grupul s-a destrămat în urma unor declaraţii cu caracter şovin la adresa românilor al italiencei Alessandra Mussolini. Indignaţi de faptul că ceilalţi colegi nu au sancţionat aceste ieşiri, cei şase aleşi PRM au părăsit grupul, care a căzut sub prag, revizuit la 20 de aleşi. Sursa: FrontPress.ro