Apropo de ceea ce am povestit acum cateva zile:In urma cu ceva timp, vad prin intermediul e-mail-ului ca primisem un mesaj pe o pagina destinata medicilor. Un mesaj care oricum nu avea legatura cu "atmosfera" de pe site. Pur si simplu, persoana care imi transmisese mesajul se recomanda ca fiind angajata pe... postul de televiziune Antena Stars si imi cerea sa o contactez pe un numar de telefon pentru a discuta intr-o anumita problema. Nu mi-a spus de ce... Asa ca am ignorat mesajul...
A doua zi, cred, primesc un telefon de la una din asistentele mele. Mi se parea curios, Cu doar o zi in urma fusesem in acea scoala si nu credeam ca puteau aparea probleme urgente de la o zi la alta, atat de urgente incat nu ar fi putut astepta pana a doua zi, cand avea sa ne vedem iar. Fata mi_a spus rapid despre ce era vorba. Fusesem cautata la secretariat de catre o doamna pe nume Laura Micolschi. De la Antena Stars. Cu totul altcineva fata de cine imi trimisese mesajul cu o zi inainte. Isi lasase si numarul de telefon, ca sa o contactez.
Desi nu aveam nici o obligatie, i-am trimis un mesaj la acel numar, in care ii ceream relatii. M-a sunat de pe un alt numar. In final, din cele 2-3 numere de pe care ma contactase, i-am retinut unul singur, in cazul in care m-ar fi contactat mai tarziu: 0744684719.
Buunnn... Primul schimb de replici m-a bulversat. "As vrea sa discutam pe tema.... Poate in direct la emisiunea..."... Tema? Ceva la care nu ma pricepeam prea mult. Ceva de horoscop sau numerologie. E adevarat, citesc destule pe temele astea, din amuzament si pentru relaxare, si urmaresc si emisiuni tv pe aceste teme, tot de amuzament. Oarecum... Dar de aici si pana la a discuta de pe pozitia unui avizat in domeniu era cale lunga. Am parat discutia si am intrebat-o de unde si pana unde i-a venit ideea sa discutam pe tema asta. Ca daca e sa judecam drept, nu sunt specialista in asa ceva. Si in plus ma luase pe nepregatite. Am aflat treptat-treptat ca vazuse pe unul din blogurile mele un articol pe tema asta preluat din presa, Am inchis frumusel discutia si mi-am vazut de treaba, nu fara a fi deranjata. Dar numarul i l-am pastrat in agenda telefonica.
"Scorpie" cum sunt, i-am trimis de cateva ori mesaje cu adresele web ale blogurilor mele. Ca sa le promovez. Asta dupa un timp. Mi-a intors o replica care m-a lasat paf. In sensul ca m-a intrebat cine sunt si cu ce ocazie i-am trimis mesajele. "Dar nu mai stiti ca tocmai dumneavoastra m-ati contactat candva, cautandu-ma la servici, ca sa discutam despre o tema de pe blogul meu? Credeam ca sunteti interesata de bloguri si ati fi vrut sa le mai studiati si sa discutam, poate, pe viitor pe o anumita tema de pe ele"... Stupoare. Parca gresisem persoana. Mi s-a spus ca nu e cazul sa ii mai trimit mesaje cu recomandari de bloguri. Cum treaba s-a repetat de cateva ori, eu avand totusi intentii bune, mi s-a sugerat de catre aceasta doamna ca, daca o mai agasez mult cu mesaje, voi avea de-a face cu politia, putand fi acuzata de hartuire.
Stimata doamna! Am si eu cateva nelamuriri, daca nu va suparati.
1. Bine! Ati intrat pe blogul meu. Foarte bine! Ati citit. Si mai bine! Ati vrut sa discutam pornind de la blog. Dar n-ati vazut ca totusi, pe blog, exista o micuta rubricuta de contact? Unde, ce-i drept, este doar adresa de mail. Ba chiar doua adrese, Atat si nimic mai mult. Daca n-am pus acolo si numarul de telefon, inseamna ca despre blog prefer sa discutam doar pe e-mail. Ori n-am inteles de ce v-ati complicat, incercand sa ma contactati prin cu totul alte zone ale internetului si apoi la servici. Oricum era putin probabil sa va fi satisfacut doleantele cu o asemenea abordare. Mai mult! V-as fi acuzat eu de hartuire
2. De ce ati refuzat mai apoi invitatia mea de a intra mai des pe fiecare din toate blogurile pe care postez? Deodata nu mai sunteti interesata? Ma indoiesc in acest caz ca lucrati in mass media, in conditiile in care v-ati intors cu 180 de grade fata de pozitia initiala, in care erati amatoare de comunicare.
Nedumeririle inca raman. Si vor ramane mult timp. Si nu cred ca voi lamuri vreodata problema...
In urma cu ceva timp, vad prin intermediul e-mail-ului ca primisem un mesaj pe o pagina destinata medicilor. Un mesaj care oricum nu avea legatura cu "atmosfera" de pe site. Pur si simplu, persoana care imi transmisese mesajul se recomanda ca fiind angajata pe... postul de televiziune Antena Stars si imi cerea sa o contactez pe un numar de telefon pentru a discuta intr-o anumita problema. Nu mi-a spus de ce... Asa ca am ignorat mesajul...Sa nu se inteleaga ca as avea ceva de impartit cu ziaristii. Sunt in relatii bune cu unii dintre ei. Desi nu chiar cu toti. Dar am niste "hachite"... Sau poate "tabieturi"... Sau poate simple doleante.
In primul rand prefer sa discut cu jurnalistii atunci cand am intr-adevar ceva de spus. Prefer deocamdata doar presa scrisa. Nu stiu daca la radio sau televiziune as putea sa controlez perfect discutia si ceea ce spun. Si poatebtocmai de aceea prefer comunicarea scrisa pe e-mail, ca sa pot vedea si corecta raspunsurile la intrebari inainte de a le trimite, tocmai in ideea de a nu afirma tot felul de aberatii pe care sa le regret pe urma. Si apreciez articolele scrise ulterior pe un ton si intr-un stil absolut neutru, care sa nu lase loc de discutii si reprosuri. Repet: au fost ziaristi, in speta din presa locala, care s-au conformat tuturor acestor lucruri.
In plus, prefer sa nu fiu luata prin surprindere. Sa nu fiu contactata pe o cale pe care nu am pus-o la dispozitie oricui, implicit celui care ma contacteaza. Aici doamna Laura Micolschi a gresit nitelus din start. A ocolit comunicarea prin e-mail pe care o avea la dispozitie si a cautat alte cai de a ma contacta. Intai prin mesaje pe un site pe care nu intru prea des. Si asta fara sa verifice daca poate primi raspuns rapid sau macar sa astepte raspunsul. Vazand ca nu primeste raspuns imediat, a facut imprudenta de a insista. Nu pe e-mail, unde s-ar putea macar presupune ca intru zilnic. Si am bunul simt de a raspunde la mesajele care ma intereseaza. Ci incercand sa obtina un numar de telefon. Si aici alte gafe. Mici, aparent neinsemnate, dar datorita carora se putea ajunge la cine stie ce "minune"... Nu a incercat sa obtina numarul telefonului meu personal, ci a celui de la servici. Alta greseala. Sunand la servici, in conditiile in care nu am un singur loc de munca, risca sa nu ma gaseasca in locul respectiv. Apoi nu m-ar fi implicat doar pe mine, ci si institutia in care lucrez, starnind curiozitatea celor din jur ("De unde se stiu?", "Ce vor sa discute?") sau chiar riscand sa intampine refuzul institutiei respective de a se implica intr-o relatie cu presa, intr-o chestiune in care nu aveau interesul sa se implice. Ulterior, cand am insistat eu, in mod exagerat, sa o abordez pe doamna Laura Micolschi la telefon, insistenta respectiva a fost perceputa ca hartuire. Daca si eu, la randul meu, as fi perceput aceasta intrare in viata mea pe nepregatite ca pe o hartuire? Puteam sa privesc problema si in felul respectiv.
O alta greseala a fost sa-si lase numarul de telefon: 0744684719. In ideea de a o contacta eu pe dumneaei. De parca as fi fost obligata s-o fac. Si daca n-o faceam? Ar fi insistat pana cedam? Ar fi interpretat ca pe o lipsa de bun simt si de bunavointa?
Ca atare am contactat-o. Printr-un mesaj. Stupoare. Cat pe ce sa intru in direct in emisiunea dumneaei de televiziune. Si nu la dorinta mea, ci la initiativa dumneaei. Pentru a furniza amanunte pe o tema in care sunt oarecum "in afara", in sensul ca imi place sa citesc, dar nu cunosc suficiente amanunte pentru a sustine o dezbatere. Totul a pornit de la o postare de pe blogul meu, preluata din alta parte, dar pe care doamna Laura Micolschi o considera ca fiind scrisa si conceputa de mine. Am incercat sa taraganez discutia, explicandu-i ca nu ma prea pricep in domeniul respectiv si ca as bate campii. Timp suficient, din fericire, ca sa-si dea seama ca materialul respectiv este preluat. Oare ce s-ar fi intamplat daca nu observa?
Din pacate, n-am remarcat sa-si fi cerut prea multe scuze de deranj. Si nu stiu daca a realizat vreodata pana acum in ce m-ar fi putut baga fara voia mea. In schimb, insistentele mele de a intra mai des pe blogurile pe care postez tocmai pentru a se familiariza suficient cu ele pentru a nu mai face o noua gafa de acest gen au fost interpretate ca hartuire. "Hartuire" absolut necesara, ca "terapie de soc", pentru a-i oferi lectia (spre invatare) de a se uita de mai multe ori asupra unui lucru si de a se documenta inainte de a merge mai departe, facand cine stie ce prostie.
Cred ca in jurnalism trebuie sa stii cum sa comunici. Asta ca sa reusesti sa obtii toate informatiile de care ai nevoie ca sa le transmiti mai departe.