Devoalarea aceasta a pornit de la acuzatia luiVictor Ponta ca Traian Basesu ar fi fost badaran cu ministrul Petrescu. Nu mi s-a parut. Dimpotriva, mi s-a parut intitial chiar binevoitor, apoi ceva mai sarcastic, dar in orice caz foarte legitim in demersul sau.

Traian Basescu voia sa afle de unde va fi acoperita gaura pe care o avea bugetul pensiilor anul viitor dupa reducarea CAS. Simplu si aplicat. A cerut o foaie de hartie, cu niste cifre, cu niste proiectii care sa arate “din ce se va compune structura de venituri suplimentare”. Adica ceea ce presedintele ar fi trebuit sa ceara si a recunoscut implicit ca a gresit necerand in 2008, cand a promulgat legea privind cresterea cu 50% a salariilor profesorilor. A cerut premierului si ministrului de Finante exact ceea ce Guvernul ar fi trebuit sa aiba deja elaborat, analizat, invatat pe de rost si intors pe toate fetele posibile si imposibile inainte de a inainta proiectul reducerii CAS.

M-as fi asteptat ca un premier si un ministru de Finante sa fi venit la asemenea discutii cu mape de documente in brate, blindati cu cifre si planuri, cu solutii, sa-l faca praf pe presedintele cel carcotas. Ei bine, singurul lucru pe care au reusit sa il spuna premierul si ministrul de Finante a fost “o sa lucram la toate, cand vom elabora bugetul, sursele vor fi clare”. Adica intai tai si dupa aceea masori? Intai iei masura si abia apoi te gandesti daca si cum o aplici?

Vazand inregistrarea discutiei si comparand-o cu relatarea initiala, mi se pare clar ca Victor Ponta a venit la Cotroceni cu unicul gand de a o victimiza apoi pe dna Petrescu si a puncta emotional in fata “badaranului” Basescu.

Nu se astepta desigur la difuzarea inregistrarilor care sa-i dezvaluie si minciuna, si incompetenta. Ca urmare, il vad preocupat acum sa reglementeze felul in care vor fi date publicitatii inregistrari similare. Asta-i singura morala, domnule premier?

N-am auzit din gura dnei Petrescu o idee coagulata, o proiectie, o farama de viziune. Si domnia sa si dl Ponta se comportau ca doi studenti prinsi la examen fara habar de materie, care incearca sa “se scoata” cu cate o fraza pompoasa, cu cate o generalitate de tipul “este o masura pe care o sustin din tot sufletul”.

Ma bucur sincer ca dna Petrescu are suflet, dar un ministru de Finante as prefera sa vadeasca mai mult creier, sa-mi fie cu iertare. Un finantist autentic, sigur pe el, pe deciziile lui, cu viziune, il facea praf pe un presedinte fara studii economice aprofundate.

Si in timp ce presedintele cerea cifre concrete, solutii concrete, premierul statea afundat in fotoliu, in cea mai defensiva pozitie cu putinta, in mod evident prins cu toate lectiile nefacute.

Va ramane probabil antologica privirea pierduta pe care a avut-o cand presedintele a facut referire la MTO. “Poftiti?”, a intrebat de parca i-ar fi zis ceva in greaca veche. MTO inseamna Medium Term Budgetary Objective, adica obiectiv bugetar pe termen mediu. “Poftiti?” Dupa reactia domniei sale, este clar ca premierul n-a auzit de asa ceva pana acum. Premierul Romaniei! Daca asa au decurs si discutiile cu FMI, si nu am motive sa cred ca au decurs altfel, nu e de mirare ca reprezentantii Fondului au plecat asa cum au plecat.

Ma uitam la cei doi studenti restantieri usor imbufnati si ma gandeam ca acesti oameni au pe mana practic destinul Romaniei. De aceea, va spun ca spectacolul nu era nici amuzant, nici enervant, ci terifiant. Suntem exact la mila Domnului! Doar asa tara asta se va descurca, dupa cum ne asigura relaxat Victor Ponta. De Ioana Ene Dogiu – Ziare.com