În vizită la o “cititoare de destine”
Vom continua astăzi drumul început mai demult prin lumea farmecelor, a cântecelor și a descântecelor. Astăzi vom poposi în casa unei Cassandre a anilor interbelici: vestita Coana Filofteia, “fiica nelegitimă a unui fakir authentic”, cea care știa să facă minuni și să dezlege cele mai enigmatice enigme. Nici de data asta nu vom pleca singuri ci, așa cum ne-am obișnuit deja, însoțiți de un reporter al revistei “Realitatea illustrată”: “J. de S.”
 |
| Ghicit în globul de cristal |
Pătrundem așadar în lumea mahalalei de altă dată si o găsim pe Coana Filofteia într-o “casă veche, ascunsă în fundul unei curţi gloduroase, printre tufe de liliac şi îmbălsămată de busuioc înflorit. Pe dreapta nişte ziduri pustii, îmburuienite, rânjesc hidos la trecător ca nişte ghizde părăsite ale unui puț uriaș. Ruinele îşi au legenda lor: Voise câinele de proprietar să zidească clădire nouă şi s’o dea afară pe Coana Filofteia, care-i făcea tărăboi în curte. Dar nu i-a ajutat Dumnezeu. Pe la jumătatea lucrului zidurile s’au surpat, aşa din senin, şi proprietarul a fost prins între dărâmături... Şi, astăzi, interiorul pereţilor dărâmaţi serveşte ca loc de farmece nocturne...”
O firmă bătută în cuie pe ușa vehe de lemn și o inscripție scrisă cu creta care porunceşte vizitatorilor să nu intre până nu primesc răspuns. Reporterul - și noi împreuna cu el – se conformează. Bate discret la ușă și asteaptă ca cineva să-i deschida:
“ La apariţia mea, Cassandra contimporană, o femee destul de frumoasă poate, dacă n’ar fi ţinut trăsăturile încruntate, mă invită să iau loc într’un jilţ secular, scuzându-se cu o graţie forţată, că are pe altul venit înainte, la consultaţie.
Decis să ’nfrunt toate capriciile aventurii mele, m’am aşezat cuminte ca un copil, pe jilţul tocit, deasupra căruia o icoană dată cu busuioc, veghia parcă să nu se deplaseze ceva din „locul mistic”... Pe o măsuţă triunghiulară, a cărei formă nu ştiu dacă avea ceva comun cu Sf. Treime, o carte groasă, cu file tuberculoase, voia să fie un tratat vechi de chiromancie, iar deasupra ei o candelă roşie, ca o ventuză îşi consuma untdelemnul cu pâlpâiri nimbice. Încă două scaune, un cuier simplu fixat în perete şi o canapea de culoarea marului pe care trândăvia o mâţă pestriţă cu perspective materne, completau mobilierul...
 |
| Ghicit în palmă |
În,sfârşit, Coana Filofteia a terminat consultaţia şi a ieşit să-și conducă clienta, o doamnă între două vârste, elegant îmbrăcată, care nu’și poate stăpâni admiraţia: „Mi-ai spus lucruri extraordinare şi dacă se confirmă n’am să te uit, fii sigură!...”
- - E adevărat că clienţii vă păstrează recunoştinţă, coană Filofteia, după ce se îndeplinesc prezicerile? — o întreb eu, în timp ce pătrund în camera de consultaţii.
- - Priviţi scrisorile acestea, scumpe domn!... Aveți permisiunea de a face uz de ele. Totuşi, din discreţie profesională, vă rog să nu cititi semnăturile!
Prezicătoarea îmi întinde un vraf de plicuri multicolore de toate categoriile. Unele pe hârtie de lux, elegante, fine, parfumate, altele pe hârtie comercială; câteva chiar cu fraze de impresionantă recunoştinţă şi mulţumiri, defilează pe sub privirile mele... Şi mă gandesc ce mai articol de situaţie aş face, să le pot divulga!...Aş revoluţiona capitala!... Dar sunt secrete profesionale şi, din respect pentru bunăvoinţa coanei Filofteia, trebue să trec cu vederea...”
CÂTEVA DESTĂINUIRI
 |
| Ghicit în... nisip de India |
“ Camera în care am pătruns acum nu e cu mult mai fațoasă decât „salonaşul”, dar trădează, oarecare “originalitate”. Pereţii au dimensiuni neregulate şi sunt împodobiți cu tablouri mistice colecţionate din diverse reviste ilustrate. 0 fereastră mare formată din două geamuri crăpate, lasă să patrunda în interior lumina roşiatică a amurgului roșcat cu miros de busuioc. Masa lângă care mă pofteşte ghicitoarea pare un obiect antic şi e mai înaltă decât cele obicinuite. Deasupra ei, fixată în perete, o policioară acoperită cu catifea roşie de aceiaşi culoare cu faţa de masă susţine un glob uriaş de sticlă, un vas cu nisip, o lupă, câteva ghioace scorojite ca nişte ciuperci state la soare şi mai multe feluri de cărți pentru ghicit...
Coana Filofteia găseşte, probabil, că sunt prea curios, dovedind atâta atenție în a-i cerceta locuinţa. Se așază brusc la masă şi mă invită să iau loc în faţa ei.
- - Prin ce mijloace, Coană Filofteio, pătrunzi d-ta tainele destinului ? - o întreb eu, iscoditor şi rușinos ca o fecioară în preajma măritişului.
- - Prin tot ce vedeţi pe policioara aceasta. Mai presus de ele , însă, este puterea de pătrundere cu care m’a’nzestrat Dumnezeu din naştere... La vârsta de zece ani am fost capabilă, prin instinct, să descopăr pe autoarea unui furt, făptuit în casa părintească. O voce lăuntrică îmi spunea că o vecină a noastră e hoaţa şi, fără să aştept alte dovezi, a doua zi, m'am repezit la ea şi i-am spus în faţă: „D-ta ești hoața! Să ne dai lucrurile înapoi!... Te-am văzut eu când le-ai luat!...” Într’adevăr vecina a venit la mama cu lucrurile şi i-a cerut iertare... Mai târziu, printr’un vis ciudat, am prezis o mare nenorocire, care se va abate asupra lumii întregi. Nici un an n’a trecut şi-a isbucnit răsboiul mondial...
 |
| La ghicitoare |
- - Astăzi mi-am insuşit, prin studii speciale, diferite intermediare. Ghicesc în palmă, în nisip de India, în cărţi, în glob şi mai ales în pete de cerneală. Acesta din urmă pot spune că e un procedeu original și este sigur. Consultatul n’are decât să-mi facă treisprezece pete de cerneală, pe aceeaşi bucată de hârtie şi voi citi în ele, cele mai ascunse evenimente din viaţa lui...
- - Acum, daţi-mi, vă rog, mâna!... Aşa... Aţi avut o cumpănă în viaţă... Sunteţi energic, sentimental, parolist... şi cheltuitor. Veţi moşteni o rudă bogată şi vă veţi căsători de mai multe’ ori... Din prima căsătorie...
- Pe legea mea, coana Filofteia îmi spunea lucruri înspăimantătoare, pe care mi-e penibil să le mai dau în vileag...”
ŞI CÂTEVA PREZICERI GENERALE
“ - Spune-mi ceva despre ţară, în general, — o invit eu, în cele din urmă — aş vrea să ştiu ce ne mai rezervă sfârşitul acestui an...
Sibyla modernă zâmbeşte satisfăcută că are prilejul să se-afunde într’un domeniu mai important. Ia vasul cu nisip de India şi-l răstoarnă pe o bucată de muşama roşie. Trage nişte linii cabalistice, cu un toc, apoi se scuză pentru câteva minute, dispare în altă cameră şi reapare îmbrăcată în rochie de gală şi cu mâinile încărcate de bijuterii.
 |
| O ghicitoare în... "transă magnetică" |
- - Când e vorba de chestiuni naţionale şi politice, pretextează, foarte sincer, coana Filofteia, trebue să fiu imbrăcată aşa cum cer împrejurările. Fasoane de cărturăreasă rafinată, gândesc eu, dar tac şi mă prefac c’o aprob cu admiraţie.
- - Sfârşitul acestui an — începe coana Filofteia — va fi bogat în evenimente politice. O schimbare e pe cale de a se înfăptui, dar nu o schimbare radicală... Undeva departe la o adunare de personalităţi cu vază România va avea succes mare. Un om cunoscut de la noi, parcă va stăpâni această adunare.
(într’adevăr, trei zile după aceea Titulescu era ales preşedinte la Liga Naţiunilor)...
- - Mulţi duşmani se vor preface că ne iubesc, în fond, vor nutri aceeaşi ură poporului nostru... Pe ici, pe colo, se va vântura ideea războiului, dar va fi înăbuşită. Răsboi mare nu vom avea, în curând...
- - Dar iarna, cum se arată?
- - O iarnă aspră, cu zăpadă multă... Văd undeva, un incendiu mare, care va mistui bogăţii importante... Va muri un personagiu cu vază în lumea politică. Doi militari şi doi oameni de teatru se vor retrage din activitate... În faţa judecătorilor va veni o afacere senzaţională... Vom primi vizita câtorva personalităţi străine...
-
 |
"Cade dragoste la drum de zi..." |
Dacă n’o opriam, coana Filofteia era în stare să continue până a doua zi. Faptul că mă interesam îndeaproape de situaţia ţării o făcuse desigur, să vadă în mine cine ştie ce deputat sau... viitor ministru...
La plecare, vânzătoarea de secrete, mă conduse până la uşă şi avu grijă să-mi spună pe departe că nu-i plac vizitele prea dese din partea aceloraşi persoane, deoarece e foarte obositor să repete lucruri odată prezise.
Am aprobat-o şi de data aceasta şi m’am îndreptat spre poartă, strângănd în mână o ramură de busuioc sfinţit, pe care coana Filofteia mi-o dăruise ca să-mi poarte
noroc...”
Sursa: articolul “Am fost la ghicitoare” - semnat “J. de S.” – publicat în numărul din 2 octombrie 1930 al revistei “Realitatea ilustrataă” citită în Biblioteca Centrală Universitară “Lucian Blaga “ Cluj Napoca
deieri-deazi.blogspot.com