Viitorii criminali

Copiii care nu arată o frică normală la zgomote şi la zgomote neplăcute la vârsta de 3 ani, au şanse să comită crime ca adult, arată un nou studiu. Yu Gao şi colegii săi din SUA şi Marea Britanie au comparat rezultatele dintr-un studiu de 1.800 de copii născuţi între 1969 şi 1970, cu datele preluate din cazierul judiciar al aceluiaşi grup, 20 de ani mai târziu.
La vârsta de 3 ani, copiii au fost testaţi pentru a le fi măsurat nivelul de “frică condiţionată” sau frica de consecinţe. Ideea este următoarea: copiii care asociază sunetele neplăcute sau alte experienţe neplăcute cu frica vor avea mai puţine şanse de a comite acte anti-sociale când vor deveni maturi, întrucât ei vor lega aceste experienţe cu pedepsile ce le vor primi.
Cercetătorii au testat răspunsurile copiilor de 3 ani la sunetele neplăcute folosind un detector de minciuni. Atunci când au comparat cazierul judiciar al lor, 20 de ani mai târziu, au observat că 137 de persoane (131 bărbaţi şi 6 femei) aveau cel puţin o condamnare pentru o faptă anti-socială. Comparativ cu aproape 300 de participanţi care nu deţineau cazier judiciar, aceşti 137 de participanţi aveau un răspuns mult mai jos la zgomote, atunci când aveau 3 ani.
Descoperirile pot fi legate cu alte studii anterioare care sugerau faptul că psihopaţii şi copiii cu probleme de comportament de la vârsta de 11 ani prezintă aceleaşi anormalităţi prezente într-o parte a creierului denumită amigdală. Acea structură este responsabilă pentru coordonarea fricii de consecinţe.
Dr.Adrian Raine, de la Universitatea York din Anglia, a declarat că în alcătuirea acestui studiu au fost luaţi în considerare o mulţime de alţi factori (ca educaţia părinţilor, numărul de părinţi în familie, statutul socio-economic, mărimea familiei), dar niciunul din ei nu este atât de important ca acestor factor al fricii de consecinţe, factor coordonat de amigdala din creier.
Totuşi, cercetătorii avertizează că din aceste studii nu se pot trage concluzii clare. Rezultatele nu oferă o “cale biologică” pentru a identifica viitori criminali. Ei cred că infracţiunile violente sunt rezultatul unor multiple interacţiuni dintre moştenirea genetică, structura creierului, influenţa familială şi influenţele sociale. Dar, totuşi, aceste rezultate pot crea premiza unei intervenţii din timp asupra indivizilor care au au şanse de a deveni infractori.
lovendal.ro