Intimă
Cincinat Pavelescu
Îţi mai aduci aminte, doamnă?
Era târziu şi era toamnă,
Şi frunzele se-nfiorau,
Şi tremurau in vântul serii
Ca nişte fluturi chinuiti,
Ca nişte fluturi rătăciţi
Din ţările durerii.
Ţi-aduci aminte iar de seara
Şi-amurgu-acela violet,
Când toamna şi-acorda incet,
Pe frunza galbenă, chitara?
Pe lac, ce-n lună s-argintase,
Incet o lebădă trecea,
Si pata-i alba se pierdea
In seara care se lăsase
Şi-atunci, doar inima si vise,
Ne-am dus ca lebada si noi,
Călcând nisipul plin de foi
Sub ceaţa care-l umezise.
Aşa nascut, in plină toamnă,
Amorul meu ce-nmugurea
Sub foi ce toamna-ngălbenea
Iţi mai aduci aminte, doamnă?....
* * *
Era târziu şi era toamnă,
Şi frunzele se-nfiorau,
Şi tremurau in vântul serii
Ca nişte fluturi chinuiti,
Ca nişte fluturi rătăciţi
Din ţările durerii.
Ţi-aduci aminte iar de seara
Şi-amurgu-acela violet,
Când toamna şi-acorda incet,
Pe frunza galbenă, chitara?
Pe lac, ce-n lună s-argintase,
Incet o lebădă trecea,
Si pata-i alba se pierdea
In seara care se lăsase
Şi-atunci, doar inima si vise,
Ne-am dus ca lebada si noi,
Călcând nisipul plin de foi
Sub ceaţa care-l umezise.
Aşa nascut, in plină toamnă,
Amorul meu ce-nmugurea
Sub foi ce toamna-ngălbenea
Iţi mai aduci aminte, doamnă?....
* * *
