Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, la 90 de ani de viață

25 March
01:53 2015

Copilăria şi adolescenţa, sub zodia războiului
Născut chiar de marea sărbătoare creştină Buna Vestire, profesorul Ciobanu spune: “Ca orice străfulgerare de pe Terra, am văzut şi eu lumina lui Solaris, pentru prima oară, în ziua de Buna Vestire a anului 1925. Făcând parte din acea generaţie învăluită în tragedia ultimului război mondial, toate mi-au fost pluralice şi continue”, spune profesorul.
Romaşcan prin naştere, profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu a urmat cursurile Şcolii nr. 4 şi ale Liceului “Roman-Vodă” (1936 – 1944) din Roman. Bacalaureatul l-a susţinut la Sighişoara, în 1944, în timpul refugiului. “Copilăria şi adolescenţa mea au stat sub zodia războiului. Am prins perioada în care ne uitam mai mult pe fereastră decât la tablă. La vârsta majoratului, eram într-un adăpost. Când am ieşit de acolo, priveam în jur să văd ce clădiri mai stau în picioare. Erau anii frumoşi ai tinereţii, iar generaţia mea trăia cu obsesia sunetului alarmei militare. Eram pregătit, ca rezervă, pentru front. Nu am mai prins frontul, dar mulţi din seria mea au plecat în război şi nu s-au mai întors”, îşi aminteşte Gheorghe A. M. Ciobanu.
Într-una dintre cărţile sale, profesorul ne spune, prin vorbe simple, că este în puterea omului să schimbe ceva în viaţa sa. “Şi mama mea, ca toate mamele din lume, a fost unică. A trăit în vremuri grele, cu un soţ zidar, fără serviciu şi cu trei copii. Nevoi în jur erau cât lumea, dar cine ştia de ele? Nimeni. Nu a lăsat ca cineva, vreodată, «să-i ştie casa». Izolarea din fundătură a făcut-o să fie «ascunsă»”, scrie profesorul Ciobanu.
Peste cinci decenii închinate activităţii didactice

Şi-a dorit o carieră în arhitectură, dar a absolvit, în 1941, Facultatea de Drept. Nu a fost un practician al domeniului juridic, pentru că s-a simţit mai atras de catedră. Multiplele discipline predate i-au format un spirit de ordine şi o disciplină interioară de care s-a servit întreaga viaţă. Cunoscător al culturii româneşti şi universale, profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu făcea, din lecţiile sale, adevărate clipe de înălţare spirituală şi sufletească, fiindcă ştia să le insufle elevilor dorinţa de studiu şi nevoia de a cunoaşte.
“A realiza un laudatio pentru domnul profesor este un lucru destul de greu, pentru că a fost o figură emblematică pentru Liceul «Roman-Vodă». Domnul profesor a fost şi este un model pentru noi toţi, romanvodişti de ieri şi de azi. Pedagog strălucit, cu logică de matematician şi sensibilitate de om al literelor, domnul profesor şi-a dăruit altruist comoara spiritului viu, de cultură, tuturor celor dispuşi să-l asculte. A fost profesor, mentor, sfătuitor şi prieten. A lăsat amintiri frumoase, dragi tuturor celor care au trecut pragul Liceului «Roman-Vodă»”, a spus profesor Mihaela Tanovici, directorul Colegiului Naţional “Roman-Vodă”.
Activitate publicistică neîntreruptă
“La om, mai presus de orice este creativitatea”, spune Gheorghe A. M. Ciobanu. O însuşire cu care profesorul a fost înzestrat din plin şi pe care a cultivat-o continuu. A început să scrie versuri şi proză încă de pe băncile şcolii, la vârsta de 14 ani. S-a făcut remarcat mai târziu, la maturitate, în publicistica locală şi moldavă, ca eseist, publicist, critic de artă, muzicolog şi scriitor, publicând peste 800 de articole de tip eseu, opiniile sale regăsindu-se în ziare şi reviste locale şi regionale.

Aprecieri legate de activitatea profesorului
Regretatul muzicol Iosif Sava spunea despre profesorul Ciobanu: “Domnule Ciobanu, sunteţi un miracol! Și nu vă ştie ţara?”. Profesorul universitar doctor Tudor Ghideanu consemnează:
“Filosoficul străbate, omniprezent, toate celelalte coordonate ale creaţiei poetico-româneşti şi se încununează definitoriu în sfera ipoteticului ştiinţific”.
Academician profesor doctor George Pascu nota: “Dotat cu o înaltă pregătire intelectuală, profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu este capabil să încadreze fenomenul artei în largi contexte culturale”.
Compozitorul, dirijorul şi publicistul Liviu Dănceanu spune, într-o scrisoare adresată profesorului: “Articolele dumneavoastră despre fenomenul muzical deconspirau, înainte de toate, o candidă curiozitate. Vă şi vedeam uitându-vă prin gaura cheii unei porţi ce duce miraculos la cei ce modelează frecvenţele, duratele, timbrele şi intensităţile, transformându-le, graţie întocmirilor savante ori restituirilor fidele, în mirabile efluvii sonore. Pe de altă parte, simţeam că aceste articole adăpostesc o erudiţie ca o bancnotă ce nu poate fi folosită decât acolo unde ea are valoare”.

“Gheorghe A. M. Ciobanu, camaradul nostru de generaţie, continuă să se dăruiască şi să ne uimească în toate anotimpurile vârstei lui. Căci este o înaltă bucurie să-i asculţi intervenţiile în spatele cărora ştii că stau nesfârşite acumulari pe care el le decantează cu talentul unui veritabil artist, oferindu-ne, apoi, chintesenţa artei în multiplele ei manifestări”, crede profesoara și poeta Cecilia Pal.
“Îl cunosc pe domnul profesor Gheorghe A. M. Ciobanu de pe vremea când eram elevă. Transforma, cu o baghetă magică, orele de socialism ştiinţific din acea vreme în ore de cultură generală. Aşa am învăţat multe lucruri interesante despre istoria muzicii, istoria artei şi istoria literaturii universale. Tânăra generaţie ar trebui să-l cunoască prin opera sa. Lucrările profesorului Gheorghe A. M. Ciobanu se găsesc la loc de cinste în Muzeul Hogaş”, a spus Cornelia Jora, bibliotecar la Colegiul Naţional “Roman-Vodă”.

Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu, sărbătorit de marea familie romaşcană
Omul de cultură şi cetăţeanul de onoare al municipiului Roman Gheorghe A. M. Ciobanu a fost sărbătorit cu câteva zile înainte de ziua sa. Muzeul de Artă, în cadrul manifestării “Salonul de primăvară”, care a avut loc vineri, 20 martie, l-a sărbătorit pe profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu. Invitaţii au vorbit despre copleşitoarea personalitate a ilustrului intelectual care şi-a legat viaţa şi activitatea de urbea natală.
Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, în colaborare cu Editura “Muşatinia”, care a făcut posibil ca lucrările scrise de Gheorghe A. M. Ciobanu să vadă lumina tiparului, a organizat duminică, 22 martie, un eveniment deosebit la aniversarea a nouă decenii de viaţă a profesorului.
În semn de respect şi de apreciere pentru întreaga activitate didactică şi publicistică, la propunerea ÎPS Ioachim, ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, i-a oferit “Crucea Moldavă”, cea mai înaltă distincţie a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Evenimentul a avut loc în prezenta reprezentanţilor autorităţilor locale, a Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, a cadrelor didactice şi elevilor din unităţile de învăţământ din Roman, a oamenilor de cultură şi a prietenilor.

Primarul Leoreanu i-a oferit o diplomă, o revistă a Romanului, eşarfa cu însemnele municipiului, obiecte de scris, insigna municipiului Roman, alte materiale de prezentare şi cheia municipiului, un coş cu flori, un tort şi o şampanie.
“Amintiri din secolul Ciobanu”, carte dedicată profesorului de elevul său

Volumul “Amintiri din secolul Ciobanu”, scris de doctorul Arvătescu, este o adevărată provocare. “Această carte devoalează atât personalitatea profesorului Gheorghe A. M. Ciobanu, prin mărturii ale acestuia mai puţin cunoscute publicului, dar şi a societăţii romaşcane de odinioară”, a precizat doctorul Dan Gabriel Arvătescu.
Despre cartea “Amintiri din secolul Ciobanu” ne vorbeşte chiar autorul. “În al nouăzecilea an al vieţii, un om poate părea bătrân. Totul e relativ şi, totodată, magic în viaţă. Aşa este şi bătrâneţea. Sunt tineri bătrâni şi bătrâni mult mai tineri sufleteşte ca ei. Acesta nu e un paradox. Aceasta e, pur şi simplu, viaţă. Priviţi-l pe profesor şi-o să înţelegeţi asta. Profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu este un adevărat mit urban. Este parte a moştenirii noastre comune. El este singurul care a reuşit să fie parte a sufletului nostru. Personalitatea lui a marcat, fie că vrem sau nu, fie că recunoaştem sau nu, identitatea noastră de grup. Prin asta, el a mai reuşit un lucru rar: să devină nemuritor încă din timpul vieţii”, a spus doctorul Arvătescu, vicepreşedintele Societăţii Culturale “Clepsidra” din Roman.
“Secretul longevităţii activităţii mele nu este chiar un secret. În primul rând, este un dar genetic. Am avut în familie membri care au trecut de suta de ani. În al doilea rând, mi-am tras seva şi puterea de la tinereţea cu care am fost mereu înconjurat, de la discipolii mei”, mărturisește profesorul Gheorghe A. M. Ciobanu.